Ziua de salariu și plata facturilor, mi-a dat un zâmbet pe față și m-am gândit să vă spun și vouă ce gândire de milionar am încercat să am de pe vremea când banii abia ajungeau de la o ună la alta, abia abia.
Astăzi am plătit facturile, online. În timp ce mișcam eu banii printre conturi, lucru care îmi place foarte mult de altfel, mi-am dat seama că am un obicei pe care nu l-am încălcat în 20 de ani.
Acum nu se mai aplică în același fel pentru că nu mai am deocamdată venituri active din salariu și administrarea banilor o fac altfel, dar totuși, niciodată o intrare de bani nu a fost urmată în aceeași zi de o ieșire pentru plata unei nevoi.
Ce nu am făcut niciodată cu banii în ziua de salariu?
Nu am cheltuit bani din salariu în ziua în care l-am primit, cu câteva excepții de care o să vă spun mai jos și care doar întăresc regula.
Nu m-am atins de bani în ziua de salariu, oricât de multă nevoie aveam de ei!
Nu am cheltuit bani pe nevoi, nu am plătit datorii, nu am plătit facturi restante, nu mi-am cumpărat nimic, nu am așteptat banii ca pe o gură de oxigen.
De ce?
Pentru că doream să gândesc și să simt că am destui bani, că nu trăiesc de la un salariu la altul, că nu sunt sclava unui loc de muncă pentru că pot oricând să renunț, sunt liberă, mă descurc.
Îmi doream să simt că sunt bogată iar lipsa banilor este întotdeauna o situație de moment.
Mă gândeam: ce om bogat așteaptă o intrare de bani în cont ca să își cumpere ceva? Care bogat are nevoie de bani ca să îi cheltuie fix în acea zi?
Vedeam clienți care așteptau salariul sau încasarea unei facturi în firmă pentru a salva o datorie, îmi ziceam că ”așa nu”.
Și m-am descurcat de fiecare dată în acea zi fără banii din ziua de salariu.
Banii ajungeau cu greu de la o lună la alta.
A doua zi începeam administrarea, în primul rând puneam în alt cont banii pentru studii și scoteam bani pentru cheltuielile lunare, pe atunci se plăteau cu bani numerar. Scoteam și banii pentru mâncare și restul îi puneam deoparte în contracte de depozit.
Lăsam câțiva bani pentru orice altceva (de la doctor la haine și distracție) și încercam totuși să cheltui cât mai puțin din ei. Aici mă bazam mai mult pentru diverse cheltuieli pe banii obținuți din colaborări.
Regula mea era ca fiecare zi de salariu să mă găsească cu bani din salariu precedent, de cele mai multe ori reușeam.
Îmi vedeam colegii cum se răsfățau în acea zi și apoi își plăteau datoriile, răsuflau ușurați câteva zile.
Era și o modă, multe lucruri se cumpărau de la vânzători ambulanți, în rate. În ziua de salariu, vânzătorii veneau cu sfințenie să culeagă ratele pentru cumpărături, haine, parfumuri, pantofi, genți, produse de îngrijire personală sau machiaj etc dar și ca să ne arate noutățile.
Era un cerc vicios din care nu mai ieșeai ușor.
Acolo să vedeți la acei vânzători cu carnete scrise de mână: organizare, personal branding, marketing, sales skills, PR, newslettere și alte lucruri care funcționau de minune fără internet și social media.
Ziua în care încasam banii era o zi ca oricare alta.
Nu mi-au plăcut ratele, nu vedeam nici un avantaj din a avea un stres pe cap. Aveam colege care plăteau o mare parte din salariu către aceste rate și când încheiau una, începeau alta.
Eu puteam trăi și fără acele lucruri dacă nu aveam bani să le achiziționez pe loc. Aveam prioritatea mea legată de banii de studiu asa că nu îmi păsa că am lucruri vechi și că nu sunt în pas cu moda atâta timp cât erau curate și decente. Aveam un viitor în față și nu îl dădeam pe trei fuste și două genți.
Dacă mai aveam bani disponibili din salariul precedent participam și eu la petrecerea zilei de salariu și comandam și eu mancare cu ei, dacă nu- nu.
Nu eram frustrată că nu am mai mulți bani, supărată sau îngrijorată că cei din jur mă pot considera ciudată, zgârcită sau oricum altcumva.
De ce făceam asta dacă aveam totuși nevoie de bani?
Mă gândeam că este o mentalitate de om sărac să aștepți ziua de salariu.
Părinții mei m-au învățat că banii ajung atunci când mai și rămân.
Întotdeauna am avut bani puși deoparte de care nu mă atingeam chiar dacă trebuia să fac foamea, pe românește.
Mi-am ținut bugetul, am știut care sunt prioritățile și de câți bani am nevoie.
După ce am acoperit prioritățile, am calculat ce bani mai rămân.
Am analizat restul nevoilor și gradul de urgență astfel încât să am niște bani și în capitolul dorințe.
Niciodată nu am amestecat banii între ei și nu mi-am lăsat deoparte prioritățile pentru dorințe de moment.
Vă doresc să aveți motivația de a vă vedea viața pe termen lung, astfel încât să puteți depăși dorințele pe termen scurt care iau locul lucrurilor cu adevărat importante pentru voi.
Excepțiile care întăresc regula
Excepțiile au fost legate de primul salariu sau primii bani încasați dintr-un nou loc de muncă, dintr-un nou contract, dintr-o colaborare nouă.
Cred în energia banilor și mai cred că atunci când deschizi o nouă sursă de bani trebuie să (o) sărbătorești.
Așa că m-am atins de primul salariu sau de primul venit, FIX în ziua în care am primit banii, ca să(-i) sărbătoresc. Vorba aceea: și la mai mare!
După ce trece primul venit, de la a doua intrare de bani, îi las (pe bani adică) să se facă confortabili ca să aducă și alți prieteni prin conturile mele.
Eu le dau un sens, îi respect, îi pun să facă lucruri importante și apoi când îmi iese iar îi sărbătoresc. Cum să nu le placă la mine?
Puteți face și voi la fel, o să le placă la voi, sunt sigură.
Vă recomand cu mare drag următoarele (click pe titlu, poți descoperi ceva interesant pentru tine):
Curs înregistrat Unde sunt banii mei?
În legătură cu banii, nu te face că plouă!
Ți-e rușine că îți administrezi prost banii? Nu trebuie!
