Vreau să vă povestesc un episod în care Elena a decis să facă economii, chiar dacă putea să nu o facă.

S-a întâmplat în Grecia, cu câteva zile în urmă.

Cărțile, iubirea noastră.

Elena are multe cărți. Eu am multe cărți. Noi avem multe cărți.

Oricât spun că o să fac abonament la bibliotecă tot nu o să renunț la cumpărat de cărți din hârtie, prin care să trec degetul peste fiecare rând.

Elena are trei biblioteci, știe fiecare carte unde este și decide ea ce cărți dă mai departe. Oricum cărțile sunt ultimele la care renunță, are grijă de ele și este un semn de mare apreciere din partea ei pentru alt copil să îi dea o carte.

Eu am doar o bibliotecă, dublă, și multe cărți peste tot prin casă, plus cărțile electronice.

Cărțile legate de psihologie, dezvoltare personală și bani, le citesc cu pixul sau markerul colorat. Știu că o să le recitesc în alte momente și ce este important trebuie să iasă în evidență rapid, timpul este o resursă limitată, ca orice altă resursă.

Păi în aceste condiții, cum să îmi fac abonament?

Împrumut cărți. Cărțile împrumutate nu le mâzgălesc, le citesc repede și le dau înapoi în stare perfectă. Cu atâția prieteni care îmi împrumută cărți chiar nu am timp să ajung la bibliotecă.

Mă gândesc la ce motive bune îmi spun de câte ori cumpăr cărți.

Exact la fel cred că fac toți oamenii cu orice viciu din viața lor.

Cu Elena la cumpărături de cărți, în Grecia

De câte ori ajung în Grecia îi iau Elenei cărți. Îmi doresc să își crească vocabularul în limba greacă.

Cărțile în Grecia sunt scumpe, dar scumpe rău.

Vizita la magazin se lasă cu mult timp petrecut pentru a alege cartea perfectă. I-am spus că aici cărțile sunt scumpe și trebuie să alegem cărți care ne plac foarte mult, care au imagini și povești frumoase, să ne fie drag să le citim de multe ori.

Elena a descoperit o serie de cărți despre personalitățile sau trăsăturile oamenilor. I-a luat o dată tatăl ei de pe aeroport și îi plac foarte mult. Sunt cărticele care se citesc în câteva minute și descriu situații prin care trec anumiți oameni datorită trăsăturilor lor ex. domnul Greșeală, domnul Fericit, domnul Lăudăros, doamna Mititică, doamna Îngrijită etc.

Am găsit zilele astea la o librărie cărți din aceeași colecție. Și-a ales singură vreo 6 sau 7. Eu i-am ales o carte despre alfabet și povești la fiecare literă.

S-a plimbat ea cu ele în brațe prin magazin în timp ce eu mă uitam la câte ceva, departe de ea. A venit la mine și m-a întrebat:

• Mami, pot renunța la cartea asta?

Era cartea cea mai mare, cea pe care am ales-o eu. I-am zis că nu, la restul da dar la asta nu, eu consider că este importantă și folositoare.

A stat ea și am văzut că a început să pună deoparte cărți dintre celelalte, dintre cele pe care și le-a ales ea singură.

• Ce faci? O întreb și îi fac o poză.

• Mă uit la care să renunț, îmi zice.

Aham, să o văd și pe asta, mă gândesc.

Printre ele era și o carte și-a dorit-o, l-a întrebat pe librar dacă o are când a văzut-o pe coperta din spatele altei cărți, au găsit-o, s-a bucurat când a găsit-o, ne-a spus și nouă și acum a pus-o deoparte ca să renunțe la ea???!!!

• De ce renunți la cărțile astea? O întreb eu. 

• Pentru că sunt prea multe, mai avem de stat pe aici și vreau să avem bani și pentru alte lucruri.

Citește și articolul Mami hai să vedem magazinul de jucării, nu luăm nimic, doar ne uităm!

• Ok, dar astea mici nu sunt atât de scumpe, mergi și întreabă-l pe tati dacă are bani pentru ele. Dacă nu are renunți la ele, dacă are le cumperi pe toate.

Eu mi-am văzut mai departe de treabă. La sfârșit am plătit și am plecat.

Pentru că în Grecia toată lumea merge târziu la culcare, am zis să alegem o carte mică pentru citit ca să terminăm repede și să dormim.

Când mă uit în pungă, doar trei cărți din cele 6-7 micuțe. Îl întreb pe tăticul, care niciodată nu i-ar fi spus copilului nu, cum de nu a luat toate cărțile.

• Eu le-am luat pe toate! Atâtea mi-a adus. Așa mă gândeam și eu dar ce s-a întâmplat?

• Păi și domnul Înalt? Cartea pe care a căutat-o cu vânzătorul și ne-a arătat-o, nu e printre ele. Și-a ales cărți ca să te întrebe dacă le poate lua pe toate sau nu.

• Nu m-a întrebat nimic. Ce mi-a dat am cumpărat. Atâtea mi-a dat Elena.

Mă duc la Elena să o întreb.

• Iubita mea, ai lăsat dintre cărți la librărie? Nu ți le-ai luat pe toate?

• Nu! Ți-am zis că nu trebuie să cheltuim prea mulți bani. Jumătate le-am lăsat acolo, le luăm altă dată.

Ce să vă zic?

Nici măcar nu a încercat să negocieze cu toate că șansele erau de partea ei de când i-am zis, plus că știe (copiii știu foarte clar cu cine cât le merge) că dacă îl întreba pe tati sigur i le lua.

Generozitatea e pe lista ei

Azi a dat bani pentru mâncare la porumbei, i-a dat unui om care cânta în metrou și a pus într-o cutie la magazin când i-am spus că se strâng bani pentru niște copii.

Am intrat într-o biserică foarte veche și am auzit-o șoptind printre altele:

”Doamne Doamne, te rog să îmi dai bani ca să le dau oamenilor săraci și copiilor. Dar nu și pentru cei care vor bani de țigări pentru că le face rău la sănătate. ”

A mai zis câteva chestii dar nu pot fi atât de indiscretă și oricum nu erau legate de bani. Plus ca ea are niște lucruri de rezolvat cu Doamne Doamne și eu nu cred că trebuie să mă bag, o las în ritmul ei.

Între timp știe că banii se obțin prin muncă și nu ”cade” nimic din cer. Dar nu o deranjează să renunțe la lucruri în favoarea celorlalți. Si mă educă și pe mine în legătură cu cheltuitul pe cărți.

Citește și articolul Reacția copilului la magazinul de jucării m-a impresionat

Faptele bune se răsplătesc

Elena încă nu știe valoarea banilor și în mintea ei cărțile sunt la fel, sunt multe? înseamnă mulți bani, sunt puține? înseamnă puțini bani.

Verișorul Elenei, Petros, a aflat în ultima zi că ea și-a lăsat singură câteva cărți la magazin ca să nu cheltuie prea mulți bani. A întrebat-o dacă îi place cartea cu Domnul Înalt și ea a zis că nu a luat-o. V-am spus că atunci când a găsit-o, verificând ce cărți sunt diponibile de pe coperta din spatele altei cărți, ne-a arătat-o bucuroasă la toți.

Noi am încercat să îi propunem Elenei să mergem să le luăm a doua zi dar a rămas la ideea ei, că sunt destule, chiar dacă îi părea rău de cartea cu Domnul Înalt.

După ce a aflat, Petros a cumpărat cărțile, a plecat de la birou, a condus și a trecut jumătate de oraș, și i le-a adus Elenei la aeroport, ne-am întâlnit la poarta de îmbarcare. Bucuria Elenei a fost fără margini. Mulțumim Petros pentru surpriză.

 

 

 

Thank you Petros for this surprise.

The book with Kirios Psilos/ Tall Man, it was the first one to read.

All the books you brought to the airport are next to her bed. Little Nicholas is also on top  favorite.

O să avem copii de succes, pentru că ne pasă!