Știți de câte ori aud întrebarea asta? De multe, multe ori.
Vrem date clare, specifice, exacte !
Răspunsul corect este DEPINDE.
De ce? … nu chiar. De cine !
De tine dragă părinte, doar de tine.
Contează foarte mult ce ai făcut până acum cu educația copilului tău. E greu să îți spun vârsta exactă.
Astăzi eram într-un loc public. Lângă masa noastră o familie formată din mama, tata și o fetiță de aproximativ 8 ani. Mama o trimitea pe fetiță să ia o apă plată iar fetița se cam codea. Dădea câte o tură până în zona de vânzare, la 3 metri de masa părinților și se întorcea. Mama a început cu indicațiile la distanță, pe un ton care mi-a atras atenția. Fetița a mai făcut mișcarea de vreo două ori. Mama a ajuns la exasperare și a zis ca daca nu e în stare să ia o apă vor pleca acasă.
De ce mama era așa de ușor de dus la exasperare nu știu. Ce legătură avea apa plată cu plecatul acasă, iar nu știu.
Văd că nu ești în stare !
Când amenințările au dus la rezultate mai bune?
Niciodată ! Doar atunci când aduc a dresaj dar oricum nu sunt rezultate mai bune, ci rezultate automate pornite din frică.
Mama scoasă din sărite se ridică și apostrofează fetița ”să îți arăt cum să faci că văd că nu ești în stare”.
Vă dați seama unde era stima de sine a fetiței, apostrofată în fața tuturor din jur, pe un ton ridicat.
Oare nu era mai corect și mai omenesc ca mama să facă asta de la început, să îi arate fetiței ce are de făcut, cu răbdare și dragoste, de câte ori era nevoie, până când fetița i-ar fi spus într-o zi ”lasă-mă pe mine mami, mă descurc”.
Copilul e în stare atunci când l-ai ajutat să fie!
Nu ține (doar de) de vârsta copilului.
Dacă tu părinte îi tai copilului dreptul de a afla lucruri, din simplul motiv că ești prea stresat, ocupat, centrat pe tine, obosit, etc, atunci procesul de învățare este mai lent.
Copilul va învăța din mers, observând și fără să înțeleagă despre ce este vorba întotdeauna. Copilul va învăța de la alții, din mediul în care se învârte, de la colegi, de la televizor.
Ne e mult mai ușor să facem lucruri pentru copilul nostru.
Când începem diversificarea, copilul încearcă să se hrănească singur, pentru că face multă mizerie preferăm să îi ținem mânuțele și să îl hrănim până când nu mai are nici un interes să se hrănească singur și apoi ne plângem de un copil mofturos, care nu mănâncă aproape nimic.
Când începe copilul să se îmbrace sau să se încalțe, o facem noi pentru copil pentru că, nu-i așa, suntem veșnic grăbiți și în întârziere. E mult mai ușor să îl împachetăm și în două minute să ieșim pe ușă.
Îi scoatem în parc de parcă îi ducem la muzeu!
Când încep să fugă le spunem că o să cadă, să nu ne urce pe bănci, să nu se cațăre pe nimic, să nu se murdărească, să nu pună mâna pentru că sunt microbi și așa mai departe. Să nu strige că deranjează. Să nu se dea tare cu trotineta sau bicicleta pentru că sigur cad sau dau peste cineva sau …. ideea e ca ceva rău se va întâmpla fără doar și poate.
Apoi urmează exemplele:”uite copilul acela cât este de …” întotdeauna este un copil mai cuminte, mai curat, mai liniștit, mai altfel de dat ca exemplu.
Ce se întâmplă dacă micul aventurier sau mica prințesă nu se conformează?
Urmează amenințările ! Plecăm acasă! Știți, acasă e bau bau-ul, locul acela urât unde nu ar vrea nimeni să meargă.
Ce îi învățăm în stilul acesta plin de grijă?
Că nu sunt în stare! Că ei singuri nu sunt în stare !
Că dacă vor să facă ceva o să facă prost și că, dacă nu suntem lângă ei, o să pățească ceva.
Afară este plin de pericole și acasă este urât.
Că ei nu sunt buni așa cum sunt și că ar trebui să fie altfel, la fel ca alții pe care îi dăm de exemplu.
Părinte informat, părinte de succes
”Vai ce copil minunat aveți !”
Nu doamnă! Corect este ”vai ce părinte minunat sunteți !” Copiii sunt cu toții minunați.
Depinde de noi părinții să scoatem din copii ce este mai bun, să încurajăm înainte să descurajăm, să fim alături de ei în fiecare zi în care învață lucruri noi, să fim disponibili fizic și emoțional, să le influențăm creșterea în mod pozitiv, să le dăm aripi și independență.
Cu cât ești un părinte mai informat și mai conectat cu copilul tău, cu cât mai mult îi dai informații potrivite vârstei și curaj, cu atât vârsta la care copilul tău poate să facă diverse lucruri la modul corect și conștient este mai aproape de vârsta fizică la care ar trebui să poată să le facă.
O să avem copii de succes pentru că ne pasă!
Citește și (click pe titlu):
