Cate bordeie, atatea obiceie?

Cate bordeie, atatea obiceie?

1129 806 AnaMaria

Raspunsul este DA.
O sa aveti momente in care veti rezona cu ce am scris eu in articole, cu ce am incercat sa transmit sau cu ce a ajuns la voi. Vor fi si situatii in care nu veti fi de acord cu ce am scris. Sper ca cele din urma sa fie totusi mai putine  .

Este in regula asa. Si stiti de ce ?

Pentru ca fiecare familie este unica, valorile pe care le are fiecare membru al familiei si familia ca tot unitar, influentele care intervin in familie, modul in care aceasta isi administreaza resursele, modul de interactiune dintre parinti si copii si asa mai departe . Este limpede ca doua familii identice nu exista.
Ce voua o sa vi se potriveasca altora li se potriveste sau nu. Retete standard exista in bucatarie, in viata trebuie sa le adaptam.
Probabil articolele , sau si mai bine cursurile la care va invit cu drag sa participati, o sa va provoace sa vorbiti despre educarea financiara a copiilor. Sper sa dezbateti subiectul mult si …bine. Daca gasiti pareri contrastante cu ale voastre nu va simtiti atacati si nu le respingeti, le puteti analiza – in cazul in care gasiti ceva bun pentru voi le puteti aplica, in cazul in care modelul altora nu vi se aplica il lasati deoparte; nu inseamna neaparat ca este rau sau gresit, de multe ori este mai mult decat nimic.
Am fost la un curs referitor la educarea financiara a adultilor si a copiilor. Persoana care a tinut cursul sustinea educarea financiara a copiilor dupa un model American aplicat de catre o familie care ulterior a publicat o carte pe acest subiect. Si exemplele prezentate erau fix (si doar) acelea din carte. Mi s-a parut un pic dus la extrem. Modelul respectiv s-a potrivit acelei familii si cartea este frumos scrisa, cu multe exemple. Totusi as lua-o ca o sursa de idei bune de adaptat si aplicat dar filtrate pentru realitatea noastra. Am citit in ultimul timp orice mi-a cazut in mana pe acest subiect si fac asta in continuare. Din putine carti putem extrage mai multe idei si care sa ni se si potrivesca poate chiar putine, realitatea din Romania nu bate cu realitatea din alte tari de cele mai multe ori.

Avem nevoie noi sa ne completam educatia financiara pentru ca de la parinti nu prea am primit informatii iar modelul vazut acasa nu se aplica timpului pe care il traim. Parintii nostri au trait in comunism , toata lumea avea loc de munca si putini bani cu care se puteau lua foarte putine lucruri. Economia o facea statul in primul rand si mama in al doilea. O pereche de adidasi noi erau motiv de maxima fala pe toata strada si blugi am avut dupa o anumita varsta. Ce vremuri !
In multe familii despre bani nu se vorbea, in putine familii se vorbea despre bani la modul sanatos si in cateva alte familii se vorbea despre bani ca fiind capul tuturor relelor. In special dupa revolutie se spunea despre cei cu bani ca se ocupa de bisnita sau fura. Totusi cred ca unii chiar aveau spirit antreprenorial.

Am avut noroc sa traiesc intr-o familie care a vorbit despre bani, parintii ne-au invatat sa respectam banii, sa muncim pentru ei pentru ca “banii gratis nu aduc noroc” (eu tot visez sa castig la loto ca sa demontez acest mit) , sa ii administram cu cap, sa fim generosi , sa fim economi fara sa fim zgarciti si sa nu invidiem pe nimeni din cauza banilor , daca vrem mai mult sa punem osul la treaba.

In activitatea mea din banca am vazut sute de exemple, oameni care abia traiau de la o luna la alta pana la oameni cu foarte foarte multi bani; oameni care stiau sa isi gestioneze banii intr-un mod senzational , indiferent de cati aveau si oameni care aveau multiple probleme cu administrarea lor. Am vazut multe familii care traiau pentru a-si sponsoriza copiii ajungand pana la a face credite pentru placeri minore sau greseli majore a unor copii ajunsi deja adulti si care nu aveau nici o legatura cu realitatea in care trebuiau sa traiasca. Am vazut si cateva cazuri in care parintii au facut din educatia financiara un scop si copiii lor au ajuns majoritatea antreprenori si o duc bine.

Ce consider eu important este faptul ca trebuie sa ne gandim ce le transmitem copiilor, ce aud ei de la noi, ce vad la noi, ce model suntem pentru ei. Periodic sa ii testam sa vedem ce a ajuns pe partea cealalta – ce am vrut sa transmitem si ce a inteles copilul e acelasi lucru? La ce mai avem de lucrat ? Ce alte informatii trebuie sa fie reluate la un alt nivel, la ce experiente trebuie sa expunem copilul pentru a invata lucruri noi sau sedimenta informatia. Copiii invata ce traiesc, ei o sa faca mai degraba ce facem noi si nu ce le spunem noi. Incepem de la o varsta frageda cu pusculita si banii pentru dulciuri apoi banii pentru bicicleta dar copilul creste uimitor de repede. Daca luam vacanta de la scopul nostru de a ne educa corect financiar copilul ne trezim ca altii devin profesori si modele pentru copilul nostru si uneori este mai greu de corectat asa ca este bine sa fim pregatiti.

Cum implementam in bordeiul nostru educatia financiara?

Cum ne pregatim ?
Ne facem o analiza sa vedem cu ce modele venim de acasa si ce am dori sa modificam la ele.
Stabilim apoi valorile noastre personale si valorile comune, valorile familiei. Discutam cu parintele celalalt despre educatia financiara a copilului in conformitate cu valorile familiei, discutie care trebuie sa fie reluata de cate ori copilul are o noua solicitare, o noua curiozitate, observam ca a crescut puterea de intelegere , se schimba ceva in mediul copilului, adica oricand gasim teren fertil pentru noi seminte de informatie si aptitudini.

Apoi urmeaza implementarea, deveniti model vizibil pentru copil, accentuati anumite comportamente pe care doriti sa le transmiteti, de exemplu: copilul vrea sa cumparati tot ce vede? Faceti de acasa lista cu necesarul de cumparat, adaugati de acasa pe lista ce stiti ca ati vrea sa ii cumparati in functie de limitele pe care le-ati stabilit (ex o jucarie pe saptamana intr-un anumit buget, o ciocolata etc) si incercati sa va tineti de lista explicand legatura intre lista si bugetul disponibil, diferenta intre nevoi si dorinte; din cateva incercari o sa fie tot mai usor si cu tot mai putine discutii.

Pentru copilul scolar puteti tine o lista cu un magnet pe frigder si sa il incurajati sa adauge pe lista ce s-a terminat in casa si trebuie cumparat, sa administreze lista cat sunteti la cumparaturi – o sa il tineti ocupat, o sa se simta util iar lista o sa fie importanta la cumparaturi si o sava fie mai usor de negociat sa nu luati ce nu e pe lista. Lasati copilul sa vada ca si voi va doriti lucruri si modul in care analizati daca acel lucru este folositor sau nu, daca este o dorinta o rochie noua) sau o nevoie (cizme de iarna pentru ca nu aveti), cand va indepliniti dorintele in functie de buget.
Nu cereti de la copil ce voi nu faceti pentru ca practica o sa bata teoria, copilul vede mai ales partea practica si comportamentul contradictoriu o sa nasca in copil confuzie si frustrare.

Va ingrijoreaza faptul ca puteti gresi ? Ca altii pot face asta mai bine? Nu e cazul. Imaginati-va prima noapte acasa cu primul bebelus nou nascut, noapte de care credeati ca nu o sa treceti. Ati mai prins curaj? Orice va puneti in intentie trebuie sa va iasa. Sunt din ce in ce mai multe surse de informatii, carti, studii, bloguri, cursuri. Alegeti ce vi se potriveste voua ca familie si copilului vostru si aplicati.

Seara cand sunteti adunati la masa sunteti doar voi in familie. Intr-o zi asa va fi si copilul vostru cu familia lui. Nu-i asa ca va doriti sa va imaginati o familie fericita si prospera? Cu inima deschisa incercati sa ii oferiti o educatie financiara corecta pentru a-i asigura o viata frumoasa, chiar daca asta inseamna sa il lasati sa treaca prin experiente care sa il faca uneori sa se frustreze, sa se revolte , sa nu va inteleaga; in timp perseverenta voastra va da roade frumoase.

Si nu uitati … “ cate bordeie , atatea obiceie “ , pentru ca asa trebuie sa fie.