Cel mai rau copil din lume ! – despre daruinta

Cel mai rau copil din lume ! – despre daruinta

2272 1704 AnaMaria

Ieri imi luam fetita de la gradinita. Era toata plansa si suparata foc pe un baietel din grupa ei. Am investigat problema si situatia era cam asa : in curtea gradinitei sunt pomi fructiferi. Ciresele au inceput sa se coaca in varful copacului si cateva cirese de pe crengi devenisera rozulii. Mihnea, cel mai mare dintre ei, a reusit sa ajunga la crengile de mai sus si sa culeaga cateva cirese dar Elena primise una verde si era suparata “de tot” pe el mergand pana la “nu ma mai joc cu el niciodata, niciodata ! “ .

Sursa foto : https://static.pexels.com/photos/63312/cherry-tree-fruit-nature-63312.jpeg

Am incercat sa scot in evidenta faptul ca Mihnea s-a pus in pericol urcandu-se in cires si ca nu avea cum sa ajunga la cele coapte pentru ca sunt prea sus, deci merita iertarea printesei.

In timp ce imi tineam pledoaria am trecut pe langa gard, la mica distanta de Mihnea si restul baietilor ramasi in curte. Mihnea il apostrofa pe Andrei, un baietel aflat langa cires.

“Ai mancat toate ciresele? Nuuuu, erau pentru noi toti, trebuia sa le impartim cu totii !!!!  Esti un baiat foarte rau, esti cel mai rau copil din lume ! “

Mihnea este un copil plin de energie, catalogat de multe ori (pe nedrept) drept un “copil rau”. Ii este usor sa ii catalogheze si pe ceilalti drept copii rai, asa cum a facut cu Andrei.

Nu o sa vorbesc acum depre etichete si modul in care acestea ne influenteaza in viata de zi cu zi, indiferent de varsta noastra, inclusiv in relatia cu banii.

As dori sa vorbesc depre daruinta .

Mihnea , copilul “rau” , are o inima cat el de mare sau si mai mare. Sa daruiasca din ce are el este un mod de a fi, dincolo de ce il invata parintii sau gradinita. Evident ca si el tanjea la acele cirese dar nici nu si-a pus problema sa le manance singur, pur si simplu asa este Mihnea.

Andrei, un copil “cuminte” , istet si foc de dragalas a mancat instant toate ciresele pe care le-a prins in manutele lui dolofane. Lui ii este mai greu sa imparta, are zile si zile cum am spune, zile in care are chef de impartit si este marinimos, zile in care nu da nimic la nimeni orice ar fi.

Exista copii strangatori din fire si copii darnici. Acest aspect se reflecta ulterior si in modul in care isi gestioneaza banii , model care le ramane si la maturitate. Este important de mentionat urmatorul fapt: parintii nu trebuie sa incerce sa schimbe copilul si felul lui de a fi, ci sa completeze personalitatea si comportamentul nativ cu elemente de echilibrare pentru a nu se ajunge la extreme.

Ca parinti de Mihnea nu ne dorim  ca acesta sa isi dea “si camasa de pe el” , ne dorim sa aiba o stabilitate financiara si o viata prospera.

Ca parinti de Andrei nu ne dorim sa se transforme intr-un om zgarcit si lacom, este foarte bine ca este strangator dar trebuie sa inteleaga ca rostul acestui comportament, dincolo de stabilitate financiara si prosperitate este sa se bucure de acestea.

Impunandu-I copilului sa imparta ceva, invadam spatiul personal al acestuia. Copilul nu va fi generos, va oferi cu mare mahnire, de teama ca nu cumva mama/tata sa se supere si sa il certe.

Pe termen lung, poate aduce acest comportament in viata adultului, fiind acel adult mana larga sau nu ofere nimic celorlalti. Parintele care il conditioneaza, nu face decat sa trezeasca in copil anxietati, sentimente ambivalente, confuzii.

Copiii crescuti in echilibru emotional cu greu ajung la extremele acestea la maturitate. Dar ca parinti trebuie sa fim vigilenti !