Somnul, sau mai bine zis lipsa somnului a fost cea mai grea încercare din viața de părinte. Simțeam că ceva o să crape în mine, în cap, prin burtă, depinde de zi.
În primele luni m-am luptat cu multe, de la alăptare, la sterilizarea instrumentelor, la adormit copilul pe mine și practic nu aveam nici câte trei ore legate să dorm, nu aveam ajutor, a fost greu de tot. Apoi a crescut și a început să se foiască, să se trezească peste noapte și așa am ținut-o până pe la 5 ani, când lucrurile s-au mai liniștit și ea a început să doarmă în patul ei, de tot, fără să se mai trezească noaptea. Încă mai am de repuperat din somnul de atunci și dacă se trezește devreme în weekend îmi închide ușa și mă lasă să dorm.
Știu copii care dorm cu părinții până la vârsta școlară și chiar după, și nu întâmplător, ci seară de seară.
Vreau să vă spun cum a fost la noi trecerea de la ”în patul părinților” la ”patul de copil” și mai apoi în ”camera mea, patul meu”, poate găsiți idei care să vă fie de folos.
Povestea somnului, la noi
Să o luăm cu începutul.
Elena a avut patul ei, în camera noastră, de când s-a născut.
Ca orice nou născut avea un ”pat cu senzori”, cum o puneam în pat făcea ochii mari, așa că a dormit mai mult pe mine noaptea și în cărucior, afară, la plimbare ziua.
Cred că avea câteva luni când am capitulat din cauza lipsei de somn și am luat-o cu mine în pat în perioada alăptării, adică până la 2 ani, vârstă de la care am început ”campania de convingere” de mutat în patul ei.
Când a reușit să se cațere pe zăbrelele de pe pat a devenit interesant și patul, dar pentru o jumătate de noapte, apoi tot la noi în pat ajungea și ne trezeam în trei.
Camera copilului
Avea trei ani și jumătate când ne-am mutat într-un spațiu mai mare și a avut camera ei, acest lucru a ajutat foarte mult la mutatul ei din patul părinților în patul de copil.
Am ales împreună cu ea patul, am ales culoarea de pe pereți, am pus stickere cu personaje din desene, perdele cu Mickey, am aranjat împreună biblioteca cu cărți pentru copii, zona de jucării și zona de citit. Deja spațiul devenea al ei. Am petrecut timp în această cameră ca să ne jucăm, să aranjăm lucrurile, să le lăsăm în dezordine câteodată și așa mai departe.
La somn îi citeam până adormea, apoi mă mutam înapoi la mine în pat, ea știa că o să plec după ce adoarme. Peste noapte se mai întâmpla să vină la noi și să ne trezim tot în trei.
Erau seri în care îmi spunea să nu plec și dormeam împreună, dar încet a început să doarmă în patul ei peste noapte.
Dacă spațiul nu vă permite să aveți o cameră dedicată copilului, puteți organiza o zonă pe care copilul să o aranjeze și să simtă că îi aparține, zona de somn.
Lampa de veghe, jucăria de somn
Lampa de veghe, sub formă de floare, aleasă împreună cu ea, stă aprinsă toată noaptea.
Am observat că de ceva timp, să zic de vreo 2 luni, Elena o stinge singură la culcare și preferă să doarmă fără ea. Mai mult, sunt seri în care vine să ne dea pupic de noapte bună și merge singură la culcare. (da,da, vine și ziua aceea, înainte de 8 ani chiar)
În fiecare seară își lua câte o jucărie de plus să doarmă cu ea.
Abia pe la 6 ani s-a îndrăgostit de Ciocolată, un ursuleț maro de la Ikea și doarme doar doar cu el, cum îl ia în brațe și se cuibărește sub cearșaf adoarme instant.
Într-o seară în care a zis ca îî este dor de mine noapte, eu eram într-o perioadă foarte gra, mi-a venit ideea să îi las lui Ciocolată un ”stoc de pupici”, așa că de fiecare dată când s-ar fi trezit Elena de dorul meu putea să ia din pupicii de rezervă. Da, în fiecare seară pup un urs de pluș, dar merită fiecare pupic.
Sursa foto Pexels
Somnul cu părinții, excepția de la regulă
Am observat că fiecare regulă se implementează mai ușor dacă avem și excepții, așa că și la somn am făcut excepții. Excepția te ajută să îl implementezi pe NU, și să reamintești că ce dorește copilul se poate DAR nu acum, nu așa, ci așa cum am stabilit.
Excepția la noi este că într-o seară de weekend poate dormi cu unul dintre părinți, la alegerea ei.
I-am explicat că se întinde, lovește în somn, ne împinge din pat, ia toată pătura, ne dezvelește și așa mai departe, lucruri care ne perturba somnul și noi avem nevoie de odihna la fel cum are și ea. I-am vorbit despre importanța somnului și despre faptul că fiecare trebuie să aibă un somn odihnitor. Și da, am făcut și poze cu ea întinsă pe tot patul.
O regulă la excepție, să zic așa, este faptul că dacă dorește să doarmă la amiază atunci poate alege orice pat din casă și părintele cu care să doarmă. Evident noi abia așteptăm câte un pui de somn, dar ea nici să nu audă, de parcă pierde toată chiar TOATĂ distracția din lumea asta.
Povestea de seară și alte ritualuri
Înainte de plecarea la somn sunt anumite ritualuri care se întâmplă în aceeași ordine, spălat, pijamale, discutie scurtă despre ziua de a doua zi și citit.
Își poate alege singură cărțile de citit înainte de somn, după reguli clare: două cărți mici dacă e târziu, două cărți mari dacă avem suficient timp, cel puțin una să fie în engleză sau greacă dintre cele două alese.
Pentru că la mine regula aceasta era apicată, la finalul celei de-a doua povești se întorcea cu spatele la mine și se culca, iar eu citeam din cartea mea până intra ea în somn adânc sau până când adormeam și eu lângă ea.
Pentru că la tati numărul de cărți este variabil și negociabil, povestea de seară se întindea uneori prea mult, oboseala se acumula și începea cerința ca să doarmă cu unul dintre noi, că îi e foame, sete, frică, cald, frig … știți și voi.
Cărți despre somn și mersul la somn al copiilor
Vă zic acum câteva:
Bufnița care se temea de întuneric
Iepurașul care voia să adoarmă
Și am mai găsit altele la Cartemma
Dacă aveți și voi secrete despre cum pot dormi copiii singuri și părinții pot recupera din somnul pierdut, lăsați sfaturi în comentarii.
Un alt detaliu: fac o campanie continuă în familie despre importanța somnului în sănătatea noastră și încerc să respect numărul de ore de somn recomandat, pentru fiecare dintre noi.
Somn ușor!
Photo cover by Andrea Piacquadio from Pexels
Sursa foto Pexels
Vă recomand și articolele:
De ce să NU vă (mai) păcăliți copiii
Copii crescuți sub un glob de sticlă
CURS ONLINE ”Despre bani, până la 7 ani”
