Pensionarii noștri se descurcă cu puțin, cu foarte puțin.
M-am angajat la bancă la 18 ani. I-am văzut din prima zi de muncă, ei veneau în miezul zilei la bancă.
La prima oră aveam clienții cu firme sau cei care se duceau la muncă, în jurul prânzului mai apărea câte o persoană în pauza de masă dar, după ce se întorceau de la piață sau de la doctor pensionarii veneau la bancă, și la finalul zilei aveam iar clieții cu firme.
Pentru că era miezul zilei și mai puțini clienți, aveam timp să stau de vorbă cu ei. Eu nu am avut bunici care să vină în vizită, cu care să petrec timp, care să îmi dea bani de buzunar sau să îmi cumpere jucării, care să mă ducă la școală de mână sau să îmi citească povești, așa că îmi erau dragi, îmi vorbeau despre viața lor, despre tinerețea lor, despre familiile lor, despre cei pe care i-au pierdut și le duc dorul, despre tot ce le aducea bucurie.
Îi vedeam cum reușesc din bani foarte puțini să pună bani deoparte, bani pentru zile negre sau pentru înmormântare, a celor dragi sau a lor, care venea prima.
În același timp aveam clienți tineri, care făceau bani mulți și care veneau vara să ia credit pentru a-și cumpăra ceva sau pentru a merge în vacanță. În cazul lor banii se cheltuiau cam prea repede și fără mult sens la cei mai mulți dintre ei. Când cereau credite se mai și plângeau de cum nu reușesc să pună bani deoparte și nu le ziceam nimic, ce drept aș fi avut, și de obicei în spatele lor la rând era câte o persoană în vârstă, un pensionar, care aștepta să depună în contul de economii suma adunată din pensia lor mică, de obicei cam cât a cheltuit clientul din fața mea în ziua aceea până a venit la bancă (pe mic dejun, cafea în oraș, masa la restaurant, masaj, coafor, benzină la mașină etc).
De câte ori sunt în vacanță și văd pensionarii din alte țări, mă gândesc la ai noștri și la cum supraviețuiesc, cu greu și multă chibzuință, asta după o viață de multe ori grea, dură, plină de lipsuri.
Lecția de azi, de la mama, un pensionar din România
Dar să revin de unde am plecat.
Mama mi-a zis că nu îi mai vine factura de gaz acasă, asta pentru că era activată factura electronică și m-am logat în cont să verific dacă are ceva de plată. Nu doar că nu avea de plată, dar avea și bani în plus.
Am sunat-o și i-am zis, mi-a răspuns:
- Bine, mă duc și mai pun ceva acolo, 30 lei sau 50 lei, văd eu.
- Pai de ce să pui alți bani dacă mai sunt? o intreb.
- Ca să fie. Eu așa fac toată vara, când am ceva bani pun în avans și uite, peste iarnă când sunt cheltuielile mari nu rămân fără bani. Nici nu am de plătit facturi de milioane să nu îmi rămână bani de medicamente sau mâncare, pun cât pot și cu ce mai este acolo este suficient, nu mă stresez.
Mama a fost întotdeauna un bun administrator de bani.
Îmi amintesc diminețile în care stătea cu tata la cafea și ținea evidența banilor cu creionul pe hârtie, o lecție foarte utilă pentru mine.
Separat de cheltuielile curente, planificau și cheltuielile anuale: întreținerea mașinii, vacanța de vară la mare, porcul de Crăciun, nunțile de peste an, și aveau grijă ca în fiecare lună să pună bani deoparte și pentru acestea, își calculau fiecare ban și erau foarte chibzuiți. Așa reușeau cu bani puțini să facă multe.
De la ei am învățat și eu să îmi țin evidența banilor.
Am crezut inițial că trebuie să fac asta când banii nu ajung, însă e un exercițiu care te face să deții controlul unei resurse importante, banii. Ai nevoie de bani în fiecare zi din viață, așa că banii contează!
Am continuat să țin evidența banilor și după ce am avut mai mulți decât aveam nevoie, am aflat că așa fac și cei mai bogați oameni din lume, păi cum să nu o fac și eu? Adică cum, banii mei nu sunt la fel de importanți? Sunt!
Zilele acestea mi-a venit o factură cu regularizare și suma mi s-a părut mare. Am fost și am verificat contorul, așa era cu au facturat, corect, am plătit-o evident.
Facturile vin estimate și apoi la câteva luni se face regularizarea lor, uneori ai surprize plăcute și rămâi cu banii în cont (dacă facturile estimate au fost mai mari decât consumul efectiv) sau neplăcute când te trezești cu o factură pe care o simți în bugetul lunar.
Îmi propun să fac vara plăți în avans pentru cheltuielile care iarna se simt la buzunar, pentru ce am contor separat, direct în contul frunizorului. Dacă strâng banii la grămadă, îi cheltui pe diverse lucruri și când văd factura mi se taie pofta de distracție în ziua aceea.
Normal că este vorba tot de banii mei dar, psihologic îmi fac un serviciu bun, în loc să primesc facturi mari sa le văd cu minus și să am de exemplu în Decembrie mai mulți bani pentru cadouri.
Este și asta tot o formă de a face economii, dar nu la vedere sau la îndemână, din aceste conturi nu îți poți lua o bluză nouă sau un gadget că îți place foarte mult sau e la ofertă, banii sunt puși bine pentru ce trebuie.
Voi ce lecții ați învățat de la cei din jurul vostru?
Îți recomand să citești și articolele:
Bugetul, restricție sau libertate?
Cât de mult să strângi cureaua când nu îți ajung banii?
