Săptămâna trecută mi s-au propus două proiecte, unul mi-a atras atenția mai tare, pentru că este un proiect bine întocmit.
L-am analizat și în final l-am refuzat, nu pentru că nu mi-ar fi prins bine acei bani acum când criza ne-a lovit și pe noi în plin, dar știu că profitul imediat nu este ideal, aduce mai multă pagubă decât câștig pe termen lung.
Mai țineți minte articolul acesta? Fă o prioritate din interesul tău pe termen lung
Ei bine, în această analiză am văzut un film cu o persoană specialistă în parenting care propunea metode a de ”păcăli” copilul pentru a nu-și mai dori lucruri pe care nu ni le permitem sau pe care nu vrem să le cumpărăm.
Ei bine, mulți fac asta, păcălitul (ca să nu zic direct mințitul) este o metodă aplicată pe scară largă.
În copilăria noastră, cei care am prins comunismul, am fost crescuți cu ”nu am bani” sau ”îți promite mama că îți ia și ție dacă ești cuminte” și rezultatul era același, nu primeam niciodată ce ne doream. Așa mergeau lucrurile în cele mai multe familii atunci, în unele chiar și acum.
Dar, să folosesc vorba mamei mele, ”acum aveți de unde să vă informați, nu trebuie să repetați greșelile noastre, noi atât am știut atunci. ”
Copilul știe când il păcălești
Îți merge o dată, de două ori, apoi copilul înțelege jocul pe care îl faci cu păcăleala și uite așa miza trebuie crescută tot mai mult.
Elena a văzut cum o mama unei prietene îi promite diverse lucruri care nu se întâmplă. Mama este o persoană foarte ocupată, își mituiește copilul cu jucării pentru a compensa diverse lucruri așa că îi promite orice, oricând. Dacă cealaltă fetiță nu face un caz din asta pentru că este învățată cu astfel de promisiuni și păcăleli, a mea mă întreabă și azi de ce a promis mama ceva și nu s-a ținut de cuvânt. Mi-a spus odată: ”mami, putea să nu îi zică nimic …..mai bine, nu să promită și apoi să spună că nu a promis”.
O jucărie în plus sau în minus are efect pe moment, o dezamăgire are efect mai mult timp.
Copiii mici înțeleg, dacă le explici
Am ajuns în grădinițe și școli înainte de a lansa cursurile online, pentru a le testa, pentru a înțelege că dincolo de teorie, de discuțiile pe care eu le am cu psihologul cu care colaborez, de studiile citite, de lecțiile pe care le fac, conceptele pot fi aplicate în practică, copiii le înțeleg și le integrează.
Astfel, am ținut cursuri cu copii de la 3 anișori. Încă de la această vârstă au înțeles diferența dintre nevoie și dorință.
Copilul începe să zică ”vreau” după această vârstă și la început își dorește lucruri mici, din fața ochilor. Abia mai apoi copiii își doresc ce văd la alții, cum cresc ei și dorințele lor cresc.
Copilul mic, preșcolar, care vede că mama are bani în portmoneu și cumpără pâine, nu înțelege, dacă nu i se explică, faptul că banii sunt limitați și că mâncarea este o nevoie iar jucăria o dorință, uneori avem bani și pentru jucării, alteori nu, că și mama își dorește cărți sau haine și renunță ca să ia mâncare.
În lipsa explicațiilor copilul se poate considera nedreptățit, neiubit, vede alți copii care au, primesc, se bucură de lucruri pe care părinții i le refuză, dezvoltă sentimente de frustrare. De ce să lăsăm asta să se întâmple?
Școlarii deja fac calcule alături de tine
Copiii mai mari, școlarii, deja pot înțelege că banii sunt limitați, că există anumite cheltuieli de acoperit și înteleg modul în care se iau deciziile în familie, pentru ca banii să ajungă și pentru viața de zi cu zi, și pentru dorințe mai mari cum ar fi o vacanță.
Refuzul justificat nu duce la sentimente negative, nici la frustrare (mare) când va vedea că alți copii au și ei nu. Modelul dat de părinte, alături de explicații, vor contribui la un echilibru în ce privește cererile impuse de ce văd ei în jur.
Întotdeauna vor exista copii care au ceva în plus, lucruri mai scumpe, mai frumoase, mai multe, dar în acelați timp vor fi și copii care merg cu stomacul gol la somn.
Este parte din procesul de educație să îi explicăm copilului realitatea din jurul nostru, valorile familiei, modul în care banii se câștigă și se administrează inteligent.
Dacă vă doriți să vă bucurați de cooperare, înțelegere, încredere, nu îi păcăliți niciodată.
Ați apucat să promiteți ceva? Faceți orice și țineți-vă de cuvânt.
Copiii nu uită ușor. Ei nu înțeleg contextul care v-a făcut să promiteți și apoi v-a determinat să nu vă mai țineți cuvântul dat, ei înțeleg că nu sunt importanți, că nu sunt iubiți, că nu contează suficient de mult pentru voi.
Ați promis și ceva s-a întâmplat astfel încât nu mai puteți respecta promisiunea? Vorbiți despre asta, explicați-le și căutați împreună (propuneți voi de fapt) o soluție pentru a modifica promisiunea, astfel încât copilul să nu se simtă trădat.
Vorbiți cu ei, faceți scenarii, jucați-vă mult, explicați, provocați-i pe ei să discute despre cum ar rezolva diverse situații, dați exemple referitoare la voi.
Dacă bunicii, nașii, mătușile, prietenii simt nevoia să facă copilului vostru promisiuni pe care știți că sunt puține șanse să le țină, încercați să îi opriți.
Dacă asta nu funcționează, discutați cu copilul astfel încât să se aștepte și la faptul că unele persoane promit, dar nu se pot ține de cuvânt întotdeauna, astfel încât să atenuați din dezamăgirea copilului.
În loc să îi păcăliți vă propun să le oferiți explicații la nivelul lor de înțelegere, să fiți un model, să vadă că și voi vă doriți, și voi renunțați, și pentru voi banii sunt numărați, că nevoile sunt ale familiei și au prioritate, că banii sunt o resursă limitată.
Lăsați-i să vadă că și voi aveți parte de promisiuni care nu se îndeplinesc, și pe voi vă păcălesc anumiți oameni, apoi explicați modul în care treceți peste o dezamăgire de acest gen, cum depășiți o frustrare legată de faptul că cei din jur au lucruri mai frumoase pe care și voi vi le doriți, și așa mai departe.
Ce sădiți, aia veți culege. Nu sădiți dezamăgire, promisiuni false și minciuni.
Sădiți în ei încredere!
Voi sunteți stâlpii din viața lor, indiferent de vârsta la care vă vor suna să vă ceară sfatul, ei rămân copiii voștri și vor avea încredere în cuvântul vostru.
Veți avea copii de succes, pentru că vă pasă!
Vă recomand și articolele:
Cum să înveți copilul să ia o decizie, de la vârste mici