Ați văzut părinți care spun copilului da la orice cere? Care nu refuză niciodată nimic?
Părinții mă întreabă dacă este ok să refuze copilul când cere ceva.
O mămică îmi spunea la curs ca ea nu poate să refuze nimic și din cauza asta sunt băgați în datorii. Dacă vede copilul skateboard la cineva și vrea…. pink punk îi cumpără și lui, și pantofi sport, și haine de nu știu unde, și orice vede la alții și își dorește, a zis că pur și simplu nu o lasă inima să nu îi ia și se gândește că totuși cum o să acopere creditele.
Problema mamei erau creditele (problemă reală din fața ochilor ei de altfel) și nu faptul că o să aibă un puști răzgâiat care va trăi plin de datorii ca să îl vadă alții cât este el de senzațional (problemă la fel de reală dar nu vizibilă imediat). Soțul încerca să o tempereze dar nu știa gravitatea situației.
Acest gen de părinți nu știu ce să îi spună copilului, nu ar vrea să îl rănească, nu ar vrea să vadă cum copilul se uită la altul că are și el/ea nu și așa mai departe.
Citește si articolele Nu meriți ! și Nu meriti, opinia psihologului
Sunt răni pe care noi le avem cu noi din copilărie, le purtăm cu noi și la cererile copilului acestea se activează. Sunt părinți care nu concep să refuze ceva copilului, îi doare pe ei prea tare, dincolo de copil.
Dacă părinții în copilăria lor nu au avut, dacă au suferit din cauza acestor lipsuri, dacă au fost umiliți, dacă au fost lăsați în afara cercului de prieteni, dacă au râs copiii de ei, de hainele lor, de părinții lor, dacă nu au fost invitați la fel ca alții la joacă sau la petrecerile de copii, toate acestea au lăsat urme adânci și dureroase.
Deci, de ce spun unii părinți DA la orice solicitare a copilului?
Am aici câteva explicații:
-
din dragoste, greșit înțeleasă
Eu îmi iubesc copilul și vreau să îl fac fericit, îi cumpăr tot ce vrea; eu fac totul pentru copilul meu, de asta muncesc atât de mult ca el/ea să aibă; eu nu am avut și vreau ca el/ea să aibă totul etc
Citește și articolul Sa nu sufere cum am suferit eu !
-
din vină
Vina îi face să spună DA la orice solicitare a copilului, în special pe părinții care petrec puțin timp cu copiii din diferite motive.
Sunt părinți care stau mult timp departe de copii prin natura meseriei, care muncesc multe ore și își văd copiii seara și în weekend, care pleacă des în delegații, cei care sunt despărțiți de copii din cauza unui divorț etc.
Citește și articolul Iartă-mă copile!
-
din frica de a nu supăra copilul
Sunteți uimiți? Verificați în parc câți părinți se tem de reacția copilului.
Un copil care a învățat că dacă plânge și face scandal primește orice, o va face. Este pur și simplu o reacție la un stimul, un comportament învățat.
Sunt părinți care sunt deranjați de plânsul copilului, îl văd ca o acuză directă la adresa lor, este o voce care le șoptește ”nu ești un părinte bun, uite ce-i faci copilului”.
Unii se tem de reacția celor din jur, limitele le stabilesc câteodată acasă, dar în public niciodată pentru că ”nu ne facem de rușine” ,”în lume îi fac pe voie și apoi vede el acasă”.
-
din frica de a nu-l ”programa greșit” dacă îi spunem lucruri negative,
Este o spaimă a părinților că dacă va auzi copilul NU sau NU AM o să crească cu limitări, cu o presiune, cu vină sau cu rușine etc.
Îți recomand și articolele:
Banii după venirea primului copil
Când copilul face singur economii
Reacția copilului la magazinul de jucării m-a impresionat
Fostul meu soț răsfață prea mult copilul !
Dar dacă nu am bani sau nu vreau să îi cumpăr? Ce îi spun?
Când îi refuz copilului ceva, de regulă am o explicație.
Nu am bani în acel moment pentru ce își dorește copilul sau jucăria este prea scumpă sau jucăria nu merită banii sau jucăria nu este adaptă vârstei copilului sau are deja prea multe jucării nu e cazul de cumpărat alta etc etc etc.
Pare un răspuns simplu și la îndemână ”nu am bani” dar nu va aduce efectul scontat, vedeți și explicațiile de mai jos.
Exemple de formulări:
În loc de ”Nu am bani” folosiți:
- Pe lista de cumpărături avem alte lucruri, putem lua în considerare jucăria dacă facem economii la cumpărături, dacă renunțăm la ceva, altă dată când economisim pentru ea;
Dacă îi spun copilului că nu am bani, ceea ce poate fi perfect adevărat, dar apoi cumpăr un bilet de autobuz sau o pâine, copilul va sesiza că mama și/sau tata au spus că nu au bani și tocmai au cumpărat ceva, asta nu e corect, m-au mințit, nu mă iubesc, așa fac de fiecare dată, nu le pasă de mine etc.
Dacă v-ar spune copilul ”vezi că ai bani?” evident că i-ați explica faptul că pâinea este necesară pentru cină, pentru întreaga familie și constituie o necesitate.
Și da, aveți bani pentru lucrurile importante cum ar fi mâncarea și întreținerea, toate celelalte sunt dorințe și trebuie îndeplinite în ordinea importanței lor.
Doar că nu veți auzi nimic de la copil, aceste lucruri se vor petrece în mintea lor. Și ca să depășească frustrarea, de câte ori au ocazia vor cere diverse lucruri …. ca și cum prin ele ar spune ”acum cheltui bani și pentru mine? Mă mai minți? Mă iubești?”.
- Pare o jucărie foarte frumoasă, ar fi o idee bună să o adaugi pe lista de dorințe pentru care economisești, sau pe lista de cadouri pentru ziua ta/Moș Crăciun/alt eveniment;
Trecerea pe o listă de dorințe, pe care probabil sunt trecute zilnic lucruri, va face copilul să se gândească la ce este important pentru el, ce își dorește cu adevărat.
De menționat:
- Explicațiile logice nu funcționează, mai ai acasă, ai una fix la fel, oricum nu te joci cu jucăriile și cheltuim banii degeaba, ți-am luat și ieri una și zace într-un colț, oricum nu ai grijă de jucării etc.
Copilul este într-o fază emoțională atunci când cere ceva, puțină empatie și o limită reamintită cu dragoste vor face minuni ex: știu că ți-o dorești, este o jucărie foarte frumoasă dar limita este de o jucărie pe săptămână/lună și deja luna aceasta ai cumpărat una, o poți adăuga pe lista pentru luna viitoare.
- Copiii trebuie să vadă că și noi ne dorim lucruri dar alegem să nu le cumpărăm și să le punem pe o listă de dorințe.
Copilul trebuie să vadă tot procesul, faptul că vă doriți mult un lucru dar că renunțați la el și sunteți bine pe urmă, nu plângeți, nu sunteți triști, ați luat o decizie calculată și sunteți confortabili cu asta.
Citește și articolul Ce văd copiii că faceți cu banii?
Este ok sa pui limite și să refuzi dorințe
Mai știți jocul ”nevoie sau dorință” pe care l-am jucat la grădiniță, în reportajul filmat cu ProTv? Este o idee bună să îl jucați în familie.
În acest articol găsiți linkul către emisiune Emisiune la ProTv despre educația financiară la Inspirația de weekend
În momentul în care devine clar ce e o dorință, ce este o nevoie, o să vă fie mai ușor să explicați că nevoile au prioritate în fața dorințelor. O să le putem explica copiilor că hrana, întreținerea, sănătatea și alte obligații legate de casă, vin înaintea dorințelor.
De la 10 ani deja copiii trebuie să știe ce este un buget de cheltuieli, faptul că familia are un buget și cheltuielile trebuie planificate.
De la 16 ani, adolescenții trebuie să aibă un sistem de administrare al banilor pentru a se descurca singuri, fie că primesc de la voi bani ca o alocație lunară, fie că le dați bani pentru muncă în casă sau pe lângă casă, fie că își câștigă ei banii din diferite surse. Ei deja trebuie să își stabilească prioritățile și bugetul, astfel încât să se descurce cu administrarea banilor disponibili.
