Degeaba bați șaua, iapa nu pricepe

Degeaba bați șaua, iapa nu pricepe

829 796 AnaMaria

A ieșit soarele și oamenii sunt mai activi.

Am diverse discuții, pe diverse subiecte, cu diverse persoane.

Despre educația financiară a copiilor, educația financiară a adulților, despre motivație și succes, despre antreprenoriat și dezvoltarea de business-uri în paralel cu un loc de muncă.

Îmi dau seama uneori cât sunt de încăpățânată.

Mă gândesc cum fac eu, uneori, pe deșteapta că le știu eu pe toate, că le știu mai bine, că cine mai e ca mine.

Știți și voi sentimentul? Evident!

Că așa suntem toți uneori, cred.

Mă abțin foarte tare să le zic celor din jur:

”Dar de ce nu ai zis?”

”Pe mine de ce nu m-ai întrebat?”

Aproape că și aude interlocutorul completarea ”știi, oracolul din Delphi e mic copil pe lângă mine, cea care a mutat niște munți și a creat câteva imperii pe lumea asta”.

E clar că am trecut de prima tinerețe.

Pe lângă faptul că încep să încep să iubesc primăvara mai mult decât vara, nici nu mai vreau să demonstrez ceva.

Nu mai intru în polemici. Le evit. Am realizat că e mai important să fiu bine, să am o relație armonioasă cu persoanele de care îmi pasă, mai degrabă decât să demonstrez că am dreptate.

Îmi place să intru în discuții cu oameni pe care îi consider mai deștepți decât mine, cu oameni de la care am de învățat, cu oameni care au făcut ceva în viața asta, cu oameni care sunt altfel și mă intrigă, cu oameni cărora le plac banii sau oameni care resping banii, cu oameni interesanți după gustul meu.

Cele mai faine discuții le am cu oameni care își trăiesc viața în fiecare zi, unii au salariul minim pe economie, alții bani cu lopata. Nu banii îți cumpără fericirea și nici liniștea sufletească.

Ce e cu iapa care nu pricepe?

Am avut câteva situații într-o singură zi, să vă spun două dintre ele:

O persoană mi-a cerut o consultanță pentru faptul că încerca să implementeze un sistem de recompense pentru copil și copilul de 4 ani, ghici ce? Nu era deloc interesat. Părintele și-a dat seama că nu îl poate motiva și nici nu o sa fie antreprenor la 5 ani.

Îi explic eu ce și cum cu creierul copilului, dezvoltarea, motivația, cum copiii sunt diferiți, cum anumite lucruri se implementează gradual, cum nu stai cu copilul la masă să faci un contract pe următorii 15 ani și așa mai departe.

Dacă vă interesează subiectul, vă recomand cursurile referitoare la dezvoltarea copiilor pentru succes:

Curs înregistrat: Copilul între 0 și 3 ani, pregătire pentru succes

Curs înregistrat: Copilul între 3 și 7 ani, pregătire pentru succes

Cursurile se pot comanda pe office@financialparenting.eu

Apoi îi dau exemplul unui părinte care era dezamăgit că copilul de 3 ani aproape, nu știa că două bancnote de 5 lei valorează cât una de 10, oricât i-a explicat.

Nu am apucat să explic de ce anumite lucruri nu pot da rezultate la anumite vârste că mi-a și zis ”ce fraier, cum să te aștepți la așa ceva?”

Helooooo, păi ceva similar ai făcut și matale și ești uimit/ă că nu ți-a ieșit. Bun așa.

Apoi postez un articol, ceva legat de decizii proaste legate de bani, care are link către alte articole similare, cheltuieli considerate greșit investiții, cum să gestionezi banii bine.

Cine dă rapid like și share?

Cineva care are nevoie de educație financiară ca de apă, care ia decizii financiare dezastruoase, pe bani mulți. Care întreabă rar și întreabă degeaba. Care discută despre deciziile altora.

Apoi mi-a picat fisa și am scris un articol:

De ce slabii merg la sală și sănătoșii la doctor? Educație financiară, altfel.

În plus, când geamul este murdar, pe stradă vezi doar mașini murdare.

Dacă filtrul prin care treci informația este deformat, ce se întâmplă?

Iapa crede că are dreptate. Nu bate șaua degeaba.

Și uneori îmi este frică să nu fiu și eu (prea mult adică) așa.

Să fiu oarbă la lucruri care pe termen lung mă pot influența.

Cum se întâmplă procesul asta? Nu știu, sincer.

Eu am convingerea că la mine în sală, la mine la cursuri sunt persoanele care trebuie să fie.

Am văzut asta în timp. De asta îmi și plac cursurile la liber și nu mă deranjează (foarte tare) când oamenii se tot schimbă până în ziua cursului.

Sunt persoane care își dau seama că ceva nu e ok, lucrurile nu merg în direcția dorită de ei și ceva trebuie schimbat.

Definiția nebuniei este să faci același lucru și să aștepți rezultate diferite.

Unii realizează că trebuie să facă altceva și caută răspunsuri.

Așa sunt și eu. Când vreau să schimb ceva încep să citesc, să mă informez, să întreb, să caut, să fac ceva.

Dar cum să fac să îmi dau seama când greșesc și văd lucrurile trunchiate? Deformate? Greșite? Și nu știu că am de căutat?

Dacă aveți idei, le ascult cu mare drag.

Mulțumesc,

Anamaria

 

Îți recomand și articolele:

5 motive pentru care șeful nu te place și tu pierzi bani

De ce când vrei să schimbi ceva este greu?

Vrei să fii mai mult? Fă mai mult !

 

Multumesc Claudia Nistor și Digital Art Photography pentru poza originala din care au tăiat eu o bucată.