Două cantonamente de Karate cu Elena

După cum știți deja Elena mea face Karate Kyokushin la una dintre sălile care țin de Iron Fist Academy.

Nu am căutat în mod special această școală, am ajuns la ore din întâmplare. Elena făcea deja înot de câțiva ani și acum 2 ani programul de înot s-a modificat. Așa am rămas cu o oră în program descoperită. Am întrebat la Club dacă au altceva între timp și aveau karate.

Hmmm, karate? Pentru o fată? Nu știam ce să zic.

Am întrebat-o pe Elena dacă vrea să încerce, a zis că da și  a început de două ori pe săptămână antrenamentele de karate.

Ei bine, pentru că programul era aglomerat și antrenamentele intensive nu le mai putea duce în paralel, a renunțat la înot și a continuat cu karate, a zis că a făcut destui ani de înot și deja știe să înoate bine, ajunge. Ok și din partea mea, așa a continuat cu karate.

Contează mult că are o relație foarte bună cu Senpai-ul ei, îl respectă pe Cătălin și trage tare la antrenamente, iar la concursuri contează mult pentru ea să nu îl dezamăgească pe Senpai. Mda, ce să zic, banii mei și timpul meu contează și ele, dar totul până la Senpai :).

A trecut de la centrură alba la portocalie, acum este la portocalie cu tresă albastră și merge mai departe.

Cantonamentul de vară

Vara trecută a fost primul cantonament la mare și prima vizită a Elenei pe litoralul românesc. Am prins o plajă frumoasă, apă curată și în rest totul după cum știți, ne-am simțit tare bine.

Antrenamentele mi s-au părut foarte serioase și grele. Dimineață înainte de 7 era Elena mea impecabilă: spălată, cu părul prins, îmbrăcată, gata de antrenament ca scoasă din cutie.

Am participat și eu, ca spectator evident, în prima zi. Fugă pe nisip, încălzire, apoi împărțiți pe echipe făceau antrenamente, aliniați, organizați, peste o sută de copii. Dupămasă aveau timp de odihnă și apoi iar antrenament.

Am crezut că după prima zi se lasă, sincer, că o să zică hai acasă că este prea greu, sau că se dă accidentată ca să doarmă mai mult sau să se joace. Nici vorbă.

M-a impresionat ambiția și determinarea de care a dat dovadă, m-am gândit mult că eu nu am atâta ambiție pentru nimic.

Au avut invitați un Shihan și un Sensei (femeie), alături de Sensei Nicu Stoian, campion internațional, cel care deține școala de karate și alți Senpai antrenori. Pentru copii a fost impresionant să învețe și de la alte persoane și să lucreze împreună.

Cantonamentul de iarnă

Tocmai ne-am întors de la Bușteni unde a avut loc cantonamentul de iarnă. Programul a fost strict, cu două antrenamente pe zi.

Masa era la ore fixe, în regim bufet suedez, variat și bun.

În timp ce strângeau de pe mese am auzit ospătarii cum vorbeau între ei cât sunt de cuminți copiii, că ei așa grup nu au mai văzut. S-au gândit că sunt doar obosiți de pe drum, dar mai apoi au înțeles că nu era oboseală, este respect, educație, bună organizare și despre asta vă mai scriu mai jos în concluzii legate de acest sport.

La fel, Elena s-a ținut de treabă, era la timp pregătită și în timp la întâlnire. De data asta nu am participat să îi văd dar am primit pe un grup poze și filme. Greu și frumos, ei îi place eu mă bucur.

Mi-am dat seama din filmulețe, din discuțiile cu Elena, discuțiile cu Senpaiul ei Cătălin Coarnă și în cele câteva minute cu Nicolae Stoian, că în aceste câteva zile de cantonament copiii învață foarte multe lucruri de la invitați și de la ceilalți antrenori, lucruri pe care apoi le practică fiecare la sala lui.

Karate? Da sau ba. Beneficiile pe care eu le-am observat

Am observat aproape 100 de copii bine organizați, respectuoși, cu grijă pentru ei și cei din jur.

Elena mi-a zis că acest sport implică respect, organizare, multă muncă, seriozitate și că trebuie să faci cinste echipamentului purtat.

Copiii aveau cu ei telefoane ca să vorbească cu familia, dar nu le aveau la ei, nu stăteau pe telefoane și nici la televizor în cameră.

O mamă mi-a scris să mă întrebe dacă e totul ok pentru că băiatul ei nu îi răspunde la telefon, baiatul fiind din sala Elenei și ne cunoșteam. I-am făcut poză cu băiatul, era în zonă, de vorbă cu alți băieți. Cu toții își lăsau telefoanele în cameră, aveau program bine stabilit și alte lucruri de făcut. Se poate!

În prima zi este o întâlnire și Nicolae Stoian le prezintă regulile, pe care toți le respectă fără discuție. Ce am observat sunt mai mult decât reguli, sunt instrucțiuni care îi ajută să beneficieze cât mai mult de pe urma cantonamentului care nu este ușor.

Printre instrucțiuni amintesc:

• să mănânce bine la masă, mâncare, pentru că au nevoie de energie să facă față antrenamentelor,
• să nu irosească mâncarea, să își pună cât au nevoie și să revină la bufet de câte ori doresc. Mi-a plăcut mult această regulă și vreau să vă spun că farfuriile se lăsau la final goale, nu se arunca mâncare după noi (am fost peste 100 cu toții),
• să nu mănânce snakuri nesănătoase între mese, diverse lucruri cumpărate de la chioșcurile din jur, pentru că își pierd pofta, nu mănâncă corect la masă și asta se va vedea în rezultate la antrenamente,
• să se odihnească, și seara să se culce la timp, dar și ziua după masa de prânz,
• să nu deschidă ușile la balcon, să nu facă nimic pentru a se pune în pericol,
• să se poarte cu respect, așa cum le stă bine unor sportivi,
• să nu renunțe, să fie serioși cu munca la antrenamente pentru că așa vor obține rezultatele dorite.

Seara nu era gălăgie, nu s-a fugit pe coridoare, nu s-a urlat prin hotel, de parcă nu eram cu copii. Copiii ne salutau când ne vedeau, schimbam câteva cuvinte, câteva glume, era mai mare plăcerea să stai în jurul lor. Cei de peste 9 ani erau neînsoțiți, ceilalți erau cu părinții.

A fost o atmosferă de familie, și adulții și copiii au fost prietenoși, implicați, comunicativi și cu toții am respectat programul primit la cazare.

În ziua de plecare un Senpai le-a atras atenția băieților că o doamnă a cărat valiza și că era politicos să o ajute. Mi-a plăcut și asta, tonul pe care le-a spus-o și faptul că fiecare le-a făcut copiilor educație de parcă erau copiii lor.

Pe grupul de whatsapp pe care îl avem copiii primesc uneori instrucțiuni, sau filme, sau mesaje menite să le insufle și mentalitatea corectă pentru e deveni sportivi de performanță. Sportul le formează și corpul și mintea.

Elena are grijă să fie întotdeauna la timp, are grijă de echipament, să își organizeze din timp rucsacul cu mănușile de luptă, tibierele, sticla cu apă, prosop, perie de păr și elastice, sau ce mai are nevoie. Și cu programul ei personal este acum mult mai organizată.

Ca o notă finală vreau să vă spun o impresie personală: mi se pare că Elena are rezultate mult mai bune la școală, obținute mult mai ușor, de parcă mintea i s-a organizat altfel de când practică acest sport.

Abia aștept cantonamentul de vară. Și noi ne-am făcut prieteni, nu doar Elena, iar modul în care este totul organizat îmi place în mod special. Mulțumiri organizatorilor!

Vă recomand să vă înscrieți copiii la orice sport îi atrage, o să îi ajute să se dezvolte armonion și fizic și mental.

Vom avea copii de succes, pentru că ne pasă!

Vă recomand cu drag și următoarele:

Când să lași copilul să renunțe?

Curs online înregistrat: Inteligența copiilor și succesul în viață