Vi se pare absurd?
Ei bine, așa ceva a existat în istorie și pentru o perioadă destul de lungă.
Dacă v-ați plimbat prin Anglia, Irlanda, Scoția sau Franța, poate că ați văzut ferestre care de fapt nu erau ferestre. În sensul că există forma ferestrei, perfect încorporată în imaginea fațadei, dar care este zidită ”blind windows”.
De ce și-ar zidi cineva o fereastră?
Ca să nu plătească impozit.
A fost o formă de evitare a unei taxe impuse, taxe care trebuia să fie temporară dar care a existat destul de mult timp și a fost majorată constant.
În anul 1696, în Anglia, a fost tabilită ”window tax” , o taxă pentru numărul de ferestre pe care le avea o clădire.
Taxa a venit ca o necesitate a statului de a strânge bani, în urma pierderilor pe care le-a avut în războiul cu Franța, pe vremea lui King William III.
Inițial exista o taxă fixă, care apoi, de la un anumit număr de ferestre, creștea.
Casele care aveau până la 10 ferestre aveau de plătit o taxă, tradusă în zilele noastre, în echivalentul a aproximativ 14 Pounds, și casele cu peste 10 ferestre plăteau suplimentar, taxa ajungând la 56 Pounds.
Cei care considerau taxa nedreaptă sau nu o puteau plăti, își zideau ferestrele.
Taxa a suferit modificări dar de fapt a crescut constant.
Consecințe asupra sănătății
Consecințele s-au văzut în timp scurt asupra sănătății oamenilor care nu își permiteau taxele și își zideau ferestrele.
Consecințele ferestrelor zidite au fost o prostă ventilație în case care împreună cu lipsa luminii naturale au generat probleme de sănătate, au dus la propagarea bolilor contagioase, slăbirea imunității, creșterea îmbolnăvirilor în mediul sărac care oricum avea destule probleme din cauza muncii grele și a lipsei hranei.
Impactul secundar a fost și unul estetic asupra clădirilor.
Taxa a continuat
În următorii ani taxele s-au tot schimbat, armonizat între statele care le-au implementat, așa că din ce în ce mai multe ferestre au fost zidite.
În anul 1778, s-a eliminat taxa fixă și a existat taxa variabilă.
Camerele pentru servitori aveau o taxă mai mică iar unele încăperi utilizate la producția de lactate erau scutite de plata taxei dacă încăperea era marcată – sunt clădiri în care marcajul este încă vizibil la intrarea în încăpere.
În Anglia taxa a dispărut în anul 1851 în urma unor campanii care argumentau faptul că această taxă este de fapt o taxă pe sănătate, cei mai afectați fiind cei din clasa de jos.
În Scoția taxa a apărut în 1748 și se impunea clădirilor cu peste 7 geamuri.
Franța a avut această taxă între anii 1798-1926.
Irlanda a avut taxa între anii 1799-1851. Între 1825 – 1845 a existat în paralel și o taxă pe ”sticlă”.
Taxa era usor de urmărit.
Reprezentantul statului reusea ușor să facă înventarul și să stabilească suma de plată, fără a intra în casele oamenilor.
Cei bogați își puteau afișa bogăția
Pe de altă parte, cei bogați doreau să își demonstreze bogăția și își construiau case cu cât mai multe ferestre.
În zonele bogate, fațadele erau pline de ferestre mari, tocmai pentru că cei înstăriți puteau astfel să își afișeze statutul social și bunăstarea.
Interesant, nu-i așa?
Apropo, nu uitați să vă plătiți taxele la începutul anului pentru a beneficia de discount.
Sursa foto Pexels.
Îți recomand să citești și articolele:
Tu știi de câți bani ai nevoie lunar?
Cheltuieli considerate greșit investiții
De ce slabii merg la sală și sănătoșii la doctor? Educație financiară, altfel.
Lamulti ani Ami!