L-am ”cunoscut” pe Gáspár György când am primit cartea lui Copilul invizibil de la prietena mea. Apoi am citit articole despre el și interviuri. L-am urmărit online și apoi m-am dus să îl aud la o conferință. Acum mă duc să îl aud de câte ori am ocazia pentru că de fiecare dată aud lucruri foarte interesante.
Îmi place stilul lui sincer și direct în care comunică, nu spune ce trebuie sau ce ar dori alții să audă, el spune ce are de spus. Știu că se pregătește intens pentru fiecare eveniment, este un autodidact, își face meseria cu mult drag și responsabilitate. Nu ascunde lucruri și nu le înfrumusețează, citiți interviul până la capăt și veți înțelege ce spun. Fiecare întâlnire cu Gáspár este o lecție pentru mine.
Va reamintesc că pe data de 15 Septembrie îl puteți întâlni pe Gáspár György la Cluj, alături de Oana Moraru și Nicoleta Deliu, la conferința Liber la educație financiară, organizată de Mozaic Media.
Îți mulțumesc mult Gáspár pentru disponibilitatea ta de a-mi acorda un interviu.
Anamaria, Financialparenting: Venim din copilărie cu diverse credințe limitative legate de bani. Cum le putem identifica? Există vreo rețetă magică prin care să le scoatem la iveală?
Gáspár György: Rețeta magică în psihologie se numește conștientizare. Adică, să avem o curiozitate exprimată față de felul în care ne raportăm la bani.
Să răspundem la câteva întrebări de bază: „Ce cred eu despre bani?”; „Cum arăta raportarea părinților mei față de bani?”; „Ce mesaje am primit referitor la bani?”; „Merit sau nu merit să am bani?”; „Care este definiția mea despre bani?”; „Ce cred eu despre oamenii care au bani?”…
Și, de cele mai multe ori, nu e suficient să răspundem o singură dată – acestea sunt runde de Q&A pe care este indicat să le parcurgem de mai multe ori pentru a ajunge la esență, la adevărul nostru psihologic.
Anamaria, Financialparenting: În cazul fericit în care am identificat blocaje legate de bani, emoții și credințe eronate, lucruri care ne țin pe loc în relația cu banii, cum facem să scăpăm de ele? Avem nevoie de ajutor specializat sau – cu motivație și informare – le vom depăși?
Gáspár György: Prima regulă este conștientizarea. Apoi, trebuie să acceptăm că am asimilat aceste mituri despre bani și credințe limitative în ceea ce privește accesul nostru la bani.
Această a doua regulă înseamnă să facem pace cu trecutul și să începem să respectăm banii – să nu-i considerăm nici factor de putere, dar nici ochiul Dracului.
Să recunoaștem că avem nevoie de bani, ca mijloc de schimb – și că aceștia trebuie să circule, spre a-și îndeplini menirea. Rostul lor nu este să rămână în contul sau în portmoneul meu. Banii nu sunt ai mei, nu sunt ai tăi; sunt ai noștri, ai tuturor.
S-ar putea să ne coste ceva timp până când vom adopta această nouă perspectivă asupra banilor, dar merită orice efort, deoarece cu banii vom avea una dintre cele mai lungi relații din viața noastră. Și sunt o moștenire psihologică pe care o transmitem mai departe generațiilor viitoare.
Da, uneori, s-ar putea să avem nevoie de ajutor. Așa cum partenerii merg la terapie de cuplu pentru a-și îmbunătăți relația, tot așa putem merge la terapie pentru a ne vindeca relația cu banii. Este un proces interior, dar care necesită, de regulă, sprijin din exterior. Nimeni nu se poate vindeca de unul singur, dar nici nu este cazul să disperăm. Noi, oamenii, suntem configurați neurobiologic pentru a funcționa în relații – atât la bine, cât și la greu.
Anamaria, Financialparenting: Ne poți da un exemplu din viața ta, în care ai identificat și depășit o limitare legată de bani? (De exemplu, trecerea de la „nu merit” la „eu merit”… Sau trecerea de la „banii nu aduc fericirea” la „banii mă ajută să fiu liber și să trăiesc viața așa cum îmi doresc”.)
Gáspár György: Relația mea cu banii a fost una de „love and hate“. Am crescut într-o familie în care banii păreau să fie sursa majoră de conflicte… Și unul dintre miturile pe care le-am perpetuat mult timp a fost acela că, dacă m-am născut sărac, așa voi și muri”. Motiv pentru care, adesea, îmi era rușine să cer bani pentru munca mea, priveam cu tristețe înspre cei care aveau bani, evitam multe contexte sociale din cauză că mă credeam sărac și cel mai grav era că mă consideram lipsit de valoare.
Ajunsesem să pun semnul egal între valoarea mea umană și situația mea financiară. Până în momentul în care Dumnezeu mi-a scos în cale un om care avea o relație suficient de bună cu banii și care m-a făcut să înțeleg că nu este niciun păcat să iubești banii, că este dreptul meu să fiu plătit bine pentru munca pe care o depun, că – la fel ca toți cei 7 miliarde de locuitori ai planetei Pământ – și eu merit să am bani și că nu există o forță supraomenească abilitată să spună cine poate și cine nu poate avea bani.
Apoi au urmat fel și fel de experiențe, până în momentul în care am început să cred cu adevărat că și banii mă iubesc pe mine.
Recunosc că și acum îmi fac griji pentru situația mea financiară în viitorul îndepărtat, că mă mai vizitează ocazional gândul că voi muri sărac și că am îndoieli după câte o investiție financiară mai mare. Dar practicarea stării de mindfulness m-a ajutat și în această relație. Și, poate, chiar voi ajunge să scriu, la un moment dat, o carte despre psihologia banilor.
Notă: Fotografia este făcută la conferința Liber la educație sau educație la liber din București. A fost o conferință minunată, cu multă informație bine structurată din partea vorbitorilor, cu o sală plină de părinți interesați să afle cum își pot îmbunătăți comunicarea cu copiii lor și cum pot introduce elemente de educație financiară în educația pe care le-o oferă copiilor lor.
Vă recomand să prindeți un loc în sală!
https://www.facebook.com/events/209623793021315/
Dacă ajung la Cluj pe 15 Septembrie, cu siguranță o să particip.
