Mi-am făcut provizii.
De trei zile deja!
De ce? Pentru că într-un an, am pățit-o.
Era iarnă și autoritățile au fost luate pe nepregătite. Drumurile au fost blocate și magazinul alimentar la care puteam ajunge doar pe jos a rămas fără alimente. Nu aveau pâine sau legume, fructe, lactate, ouă, carne sau orice altceva proaspăt sau ambalat.
Pentru că știu să gătesc bine și din aproape nimic fac o masă copioasă, am reușit din ce am găsit să mă descurc.
La noi acasă toată lumea gătea, mama, tata și fratele meu. Era normal că și eu să învăț de la o vârstă destul de fragedă.
A fost o perioadă în viața mea în care banii din două locuri de muncă mergeau pe studii. Atunci am învățat să nu fac risipă și să mă descurc foarte bine cu puțin.
Totuși, când am văzut că trec două zile și străzile sunt tot blocate m-am cam speriat. Dacă aș fi avut nevoie de medicamente? Cât poți trăi doar cu conserve și ce mai ai prin congelator și în cămară? Cumva aș fi ajuns la autobuz să merg la birou dar magazinele din centrul orașului erau la fel de goale.
Aceste situații sunt excepționale și oarecum previzibile. În mod normal în continuare nu avem rezerve mari de mâncare.
Bine, poate când e câte o săptămână specială la Lidl luăm cantități mai mari din anumite produse care ne plac.
Coronavirus și isteria
Văd eu știrea că în nordul Italiei a ajuns virusul. Trei avioane pe zi a 200 de persoane, cam multe șanse ca un caz să ajungă la noi. Citesc despre perioada de incubație, diferă și poate fi mai lungă decât la un virus normal – ok, deci filtrele de la aeroport sunt cam degeaba, nu vine nimeni din vacanță cu virusul și direct cu febra.
Am văzut și instrucțiunile, de stat acasă dacă ai fost printr-o zonă afectată. Ei nah, că șeful tău care cu greu ți-a dat câteva zile de concediu o să fie de acord cu asta, ce să zic.
Românul merge și în bucăți la muncă, doar doar nu vor zice colegii că e leneș și trage chiulul, ce contează că peste o săptămână jumătate dintre colegi și membri lor de familie vor fi trași pe dreapta.
- Omule, hai să mergem să luăm mâncare pentru o perioadă mai lungă, îi zic luni dimineață.
- De ce?
- Vine isteria cu Coronavirusul. Nu vom fi pregătiți. Se va crea panică și rafturile se golesc. Nu o să ai de unde lua o pungă de orez. De ce să nu fim noi liniștiți să stăm frumos acasă, să citim, să ne relaxăm în loc să ne agităm? Dacă se închid școlile avem o săptămână sau două de vacanță forțată. Să fim pregătiți să ne bucurăm de ea, zic.
- Păi și ce să luăm?
- Orez că l-am terminat, făină să faci tu niște pâine și pizza, o bucată de carne, niște paste, ceapă și cartofi, plus ceva de băgat în congelator. Și filtru de apă. Și fructe și legume pentru zilele următoare.
Cam astea au fost cumpărăturile noastre. Ne bazăm și pe ce avem deja în cămară, produse de casă, gustoase și sănătoase.
Am noroc că orice idee scot pe gură omul nu îmi zice că sunt nebună, mă crede pe cuvânt și face cum zic. Acum când a văzut poze pe internet cu rafturile goale, cu cozile din magazine, s-a crucit.
Proștii de serviciu
Am tot văzut mesaje pe net despre cum asta este o spălare pe creier, cum că ne agităm degeaba, cum să nu ne luăm nimic.
Îmi place bravada asta de la oameni care nu știu să fiarbă niște paste sau să facă o mămăligă. Chiar așa, ce să își ia din magazin? Niște conserve. Pot râde liniștiți de cei care iau făină și drojdie că ei sigur nu cumpără așa ceva.
Cum poți să râzi de niște oameni care își protejează familia cum pot ei mai bine? Atât cât pot, atât cât știu, dar cu bune intenții. Mă iertați dar acest fenoment nu îl înțeleg.
Câtă pradă vor face oamenii ăștia!
Ei bine, aveam colegi la birou care zilnic aruncau jumătate din mâncarea lor – nu o lăsau pe a doua zi (nu mănânc același lucru de două ori), nu o încâlzeau (bleah, mancare reîncălzită), nu o dădeau altcuiva (nu își imaginau că sunt și oameni flămânzi în drumul lor spre casă), o aruncau, zilnic.
Noi cei care ne luam mâncare de acasă și ne spălam caserola eram niște ciudați.
Când vezi cum în alte țări s-a închis tot, școli și magazine, parcă ar trebui să te mai gândești că două kilograme de morcovi și niște orez, sau alte alimente asemănătoare, nu te încurcă în cămară dar mai trebuie să știi ce să faci cu ele.
Am văzut și un mesaj cum că ”dacă e calamitate sunt obligați să îți aducă mâncare și apă, ce atâta nebunie”. Nici nu vă întreb ce părere aveți despre asta, daca citiți acest articol sunteți la alt nivel.
Better safe than sorry. – Mai bine în siguranță decât să îți pară rău.
Eu nu văd nimic rău în a-ți face niște provizii, ori de câte ori situația o impune – fie condițiile meteo, fie o astfel de situație cu un potențial virus, fie un copil bolnav fix când celălat părinte este în delegație.
Cine a petrecut măcar o noapte cu copilul în spital se sperie de orice ar putea să pună sănătatea familiei în pericol.
Au fost situații în care Elena s-a îmbolnăvit brusc fix când eram singură cu ea. Evident nu aveam cum să o las singură acasă și să ies la cumpărături. Faptul că am avut alimente din care să gătesc, de regim sau nu după cum a fost cazul, a fost important pentru mine.
Isterie sau nu, criză sau nu, sunt realități la care trebuie să ne adaptăm. Acest moment nu este primul și cu siguranță nu va fi nici ultimul.
Ne facem scenarii de risc în care ne gândim cum trecem peste anumite probleme, ei bine, acest virus care a închis școli, magazine, orașe, este generatorul unei situații de risc.
În concluzie fiți precauți, faceți cum simțiți că este mai bine pentru voi și familia voastră.
Foto cover Photo by cottonbro from Pexels
Îți recomand și articolele:
Tu pe cine te bazezi financiar?
De unde bani pentru analize și spital privat?
