Ei bine dragii mei și dragile mele, eu nu am parte de această replică.
Copilul meu este acela care pleacă fără să plângă, zice ok când zic NU, înțelege când îi spun că ceva este mult prea scump și nu se supără nici atunci când știe că am bani și nu vreau să cumpăr ceva.
Eeeee, ai tu noroc de un copil bun.
Să vă spun un secret…. shhhhh… cu toții avem noroc de copii buni.
DAR ce fac eu să am aceste reacții?
CUM fac eu să am un copil atât de înțelegător?
Oare e chiar așa cum zic sau de fapt fac pe viteaza și copilul meu se ține de fusta mea până scot banii?
Vă spun și vouă ce fac iar și iar și iar, ca pentru prima dată:
Vorbesc mult cu copilul și îi spun….
În primul rând facem diferența dintre nevoie și dorință.
Prima dată cumpărăm ce avem nevoie și apoi ce ne dorim, cu limită și oarecum cu sens.
I-am spus că trebuie să plătesc prima dată lucrurile importante și care țin de siguranța noastră și de sănătate cum ar fi întreținerea casei, rata la bancă și facturile, apoi mâncarea, hainele, asigurările, tot ce ține de sănătate, apoi facem economii și de restul vine distracție.
Despre rata la bancă am scris AICI.
Ce sunt acelea facturi?
Facturile sunt niște hârtii prin care sunt informată cât am consumat din ceva (gaz pentru centrala termică, electricitate pentru televizor, frigider, cuptor etc, apă, plus alte servicii cum ar fi curățenia complexului, preluarea gunoiului și a materialelor reciclabile și așa mai departe ȘI cât am de plătit în fiecare lună.
I-am arătat contoarul pentru apă, pentru curent, pentru gaz, ca să înțeleagă cum funcționează și în plus am explicat ce înseamnă să facem economie, cum de fapt salvăm bani și salvăm planeta.
Dacă doar spunem o să vorbim ca radioul. Trebuie să punem întrebări.
Cum ar fi dacă nu le-aș plăti aceste facturi și am cumpăra cu banii aceia păpuși sau Lego sau cărți sau ce ne mai trece prin cap? Ce s-ar întâmpla? Și discutăm.
Când era mică era un monolog din partea mea, ulterior s-a schimbat în dialog.
Îi arăt că și eu vreau multe și îmi iau puține
De câte ori la magazin îmi pică ochii pe câte ceva las dialogul din mintea mea să iasă afară și îi spun de ce îmi doresc ceva și de ce nu o să cumpăr.
Uneori îi spun și de ce cumpăr chiar dacă nu era în buget.
I-am explicat ce este o ofertă specială, cum uneori aceste oferte sunt o păcăleală și cum uneori sunt chiar reale și putem să economisim bani cu ele, de ce cumpăr ceva ce nu este pe lista mea de cumpărături și evident DE CE AM o listă de cumpărături, chiar dacă nu o am fizic, o am în mintea mea.
Într-o zi în timp ce ne îmbrăcam să ieșim la cumpărături îi spuneam ce să nu uităm să cumpărăm și m-am trezit cu o listă de cumpărături scrisă de ea, pe atunci scria cu litere de tipar și avea unele litere scrise în oglindă, dar a fost de folos.
La cumpărături am lăsat-o să urmărească lista și nu a avut timp să se uite la tot magazinul și să i se ”lipească” de mâini ceva la fiecare raft.
Fac comparații pe care să le înțeleagă, cât de cât
Pentru un copil scump sau ieftin nu are sens atâta timp cât mama sau tata plătesc.
100 lei este mult? 15 lei este foarte mult?
DEPINDE. Ce pentru unii este foarte mult pentru alții sunt bani de buzunar într-o oră.
De fiecare dată îi spun ce altceva putem face cu acei bani sau chiar pentru ce chiar avem nevoie de acei bani.
Sunt produse la care mă uit și creierul meu zice… e prea scump și pun produsul înapoi. Acest exercițiu îl facem de multe ori fiecare dintre noi și copilul nici nu observă.
Important este să conștientizăm gestul și să îl explicăm: ”Uite mi-a atras atenția acest produs, dar este prea scump așa că l-am pus înapoi și nu îl cumpăr, chiar nu are sens să cheltui atât de mulți bani pe el”, și merg mai departe.
Fără aceste exemple copilul vede doar că noi ne dorim și ne luăm, și pare că doar pe ei îi refuzăm.
Pun limite și nu trec de ele
De exemplu: merg la cumpărături și copilul vede o jucărie. O vrea, ACUM.
Explicațiile logice de genul: ai prea multe jucării, oricum nu te joci cu ea, mai ai una acasa, etc etc sunt fix degeaba, copilul vede și vrea ACUM, nu mâine, nu acasă, nu când iei tu salariul.
Și îi spun…. am 100 lei ca să cumpărăm mâncare. Ce se întâmplă dacă nu cumpărăm mâncare?
Copilul cu burta plină o să fie lăsăt rece de această analiză pe care eu părintele o fac într-un moment total nepotrivit din punct de vedere al copilului, înțeleg.
Dar eu aș testa o dată, altfel doar vorbesc să vorbesc și copilul nu înțelege ce vreau eu să transmit. După ce aș discuta,dacă nu aș reuși la magazin să îl conving și aș obosi cum de vorbă bună nu ar merge explicațiie, i-aș lua jucăria la magazin și seara aș pune pe masă câte un pahar de apă, Fără ceartă, fără scandal, aș discuta cu partenerul meu și i-aș spune că avem de dat o lecție copilului. După ce analizăm consecințele, aș pune o cină cât mai simplă.
Apoi data următoare când scenariu s-ar repeta limita ar fi clară, și răspunsul NU rămâne NU.
O metodă bună la cumpărături, dacă ne permitem evident, este să îi stabilim o limită de bani în care să se încadreze dacă vrea ceva. Dacă nu avem bani îi mulțumim pentru răbdare și explicăm ce important este să cumpărăm acele lucruri sau alimente de care avem nevoie.
De cele mai multe ori copilul este curios și dacă începeți să vorbiți despre acel produs sau îi poate vedea de aproape, îi poate atinge, e ok, veți putea să îl lăsați acolo.
De alte ori își încearcă norocul și dacă vede că îi merge știe să insiste ca să primească, asta este o aptitudine cu care se nasc, și un talent bine cultivat de unii dintre ei, știți ce zic sunt convinsă. De ce credeți că un copil face mai mult scandal cu părintele care îi cumpără sau cu bunicii? Copilul știe cine zice NU și așa rămâne și pentru cine NU este doar o vorbă în vânt și trebuie doar să insiste.
Am scris acest articol azi pentru că am văzut un băiețel cum urla la mama lui că vrea ceva ACUM!!!! Mama era rușinată și părea că îi este frică de reacțiile copilului.
Nu mi-aș punea imagina cum ar fi să urle copilul la mine, asta este o altă limită pe care nu o trecem, nu urlăm unii la alții ci ne comportăm cu respect, dar este altă lecție, una de toți banii.
Vă recomand cursul Despre bani până la 7 ani, vă va ajuta să stabiliți repere sănătoase de educație financiară pentru copii. Este un curs care a ajutat foarte mulți părinți să știe când și cum să vorbească cu copiii lor despre bani, chiar dacă copiii au comportamente diferite legate de bani.
Vom avea copii de succes, pentru că ne pasă!
Photo cover by Sunbae Legacy from Pexels