Nu fura gândurile și vorbele copilului tău!

Nu fura gândurile și vorbele copilului tău!

1280 853 AnaMaria

Gânduri și vorbe furate, o scenă atât de des întâlnită, din păcate.

Eram în Grecia pe plajă iar Elena se lipise de un băiețel care construia un castel de nisip. Bunica băiatului era plină de energie, suplă, mai tânără decât lăsau urmele vremii să se vadă printre riduri. O invidiam de-a dreptul, eu zăceam cu o carte pe șezlong fără pic de vlagă.

Bunica încântată până peste poate că nepotul are cu cine să se joace îi vorbește lui în greacă dându-i instrucțiuni cum să îi dea Elenei jucării, lopățica galbenă, ba nu mai bine cea roșie că ea este fetiță etc. Elena comentează ceva și bunica realizează că Elena vorbește greaca. Opaaaaa….. De aici începe acțiunea pe care o vedem atât de des în orice parc, magazin, loc de joacă etc

Spune-i și tu

Bunica, sau cine mai e pe lângă copil adică mama, bona, bunicul, nașa etc , în încercarea de a-l face pe copil să vorbească, să își dezvolte vocabularul, să demonstreze ce știe, să nu vadă lumea că este prost ( …ca doar asta ar gândi oricine despre un copil care nu are chef de vorba … sau nu? ) începe să îi dicteze copilului ce să zică.

Și uite așa începe un adevărat dialog – monolog între bunică și bunică, cu câte o intervenție de-a Elenei pe ici pe colo.

Multitudinea de informații de la nume, vârstă, preocupări și ultimul cântecel învățat se curmă brusc când copiii se prind că sunt pești la malul apei și distracția de la castel este mutată în piscina castelului, adică la malul mării.

Elena mă strigă plină de entuziasm să îi duc ceva să hrănească peștii. În sfârșit bunica o vede pe mama cea puțin interesată de instruirea copilului. Îmi îndeplinesc sarcina de a da castelanilor bucatele necesare acțiunii lor și mă retrag.

Copiii împart biscuiții și hrănesc peștii, intră într-o lume a lor în care dialogul curge simplu, bogat, cu inflexiuni, cu emoție. Totul până când intervine bunica cea energică cu instrucțiunile necesare acestui demers. Știți și voi, lucrurile se fac într-un singur fel la modul corect.

Nu fura gândurile și vorbele copilului

Ce se întâmplă când crezi că ”ajuți” copilul să se exprime, să învețe și de fapt îi furi vorbele și îi pui vorbele tale în creier și în gură?

  • Scade încrederea copilului în sine, în consecință nu va genera idei noi – doar ai tu idei, ce nevoie are să își pună creierul la treabă?
  • Scade capacitatea de reflecție și decizie;
  • Nu se dezvoltă gândirea laterală și capacitatea de a găsi soluții;
  • Copilul nu o să își asume riscuri, poate ce spune vei considera că este greșit ”nu așa puiule, spune frumos, cum te-am învățat…. ”așa că nu își bate capul, știe că vei spune singură/singur ce vrei să auzi;
  • Va căuta să îți spună răspunsul ”corect” și nu va da răspunsuri creative;
  • Îi va scădea puterea de a persevera când lucrurile nu merg bine;
  • Va învăța că e mai bine să adopte ideile altora decât să aibă idei proprii care pot fi criticate.

Dezvoltarea creierului și puterea de absorbție

Creierul copilului mic este într-o fază de acumulare de informații dar în special de competențe, atitudini, valori și comportamente care vor deveni obiceiuri.

Citește și (click pe titlu) Care este vârsta de la care copilul poate să … ?

Ce ai de făcut?

Te gândești cum să acționezi pentru a ajuta copilul să se dezvolte cât mai bine? Am câteva recomandări:

  • Ascultă atent, fii prezent, intră în jocul lui, fii creativ;
  • Cere opinia copilului, încurajează originalitatea ex. care este părerea ta? Vreau să știu părerea ta și nu ce zic alții. Nu critica!!!! Ia în serios orice zice copilul, nu uita că logica lor diferă de a noastră până către vârsta de 7 ani;
  • Încurajează copilul să gândească. Lasă-l să identifice soluții înainte de a te ridica de pe scaun să îi oferi lucrul dorit. Cum crezi că am putea face asta?
  • Nu sări rapid cu răspunsul, știu că asta este reacția noastră la întrebările copilului dar oferind tot timpul informații fără să stimulăm copilul nu îl ajutăm să fie curios. Când mai crește folosim metoda de a căuta informațiile ca să înțeleagă cum internetul poate deveni o sursă de informații mai degrabă decât o sursă de divertisment. Consider că cei care nu vor face diferența dintre aceste două forme de utilizare a internetului vor ajunge în viață pe drumuri diferite, unii muncind pentru ceilalți, cred că este evident care pentru care. Când puneți în mâna copilului un telefon ca să îl distrați ar fi important să vă amintiți asta (separat de afecțiunile multiple pe termen lung – de la probleme metabolice, miopie, anxietate etc).
  • Stimulați gândirea copilului cu povești fantastice. Inventați povești împreună. Trăiți în lumea lui, așa îi dați încredere ca peste puțini ani să intre cu încredere în lumea adulților.

 

Dragă bunică, după joacă Elena a aflat foarte multe despre minunatul tău nepot și asta nu din vorbele tale ci din joaca lor.

Mi-a spus că atunci când îi era frică de pești râdea tare,la fel ca ea, că e rapid la fugă – aproape că ținea pasul cu ea, că mâine o să facă un castel mai înalt, că nu a mâncat decât jumătate de biscuit și restul l-a împărțit cu peștișorii deci e un copil darnic. Și i-a dat din jucăriile lui, înainte să plece i-a dat Elenei chiar și camionul de cărat nisip și era camionul lui preferat.

Ea a decis sa aducă găleata cu mașinuțe care i-ar fi plăcut mai mult decât cea cu prințese. În plus are bucle ca bucle aurii doar că este băiat.

Cred ca a doua zi copiii s-ar fi reperat în mulțime fără să știe unul despre altul numele, vârsta, ultimul cântecel învățat. Sunteți de acord?

Să-i lăsăm să crească liber fără să îi îndoctrinăm de pe acum cu ce trebuie și ce este frumos. În viața lor aceste lucruri au altă formă, mult mai utilă și plină de sens.