Zilele trecute am primit un mesaj pe whatsapp cu o poză și câteva cuvinte.

Era prietena mea dragă care încheia așa ”simțeam nevoia să mă laud și nu aveam cui”. Mesajul ei m-a bucurat, mai bine zis subiectul mesajului, bucuria ei era și bucuria mea. 

Și mi-am dat seama că în urmă cu câteva zile trăisem ceva similar.

Tocmai ”bătusem” un record personal, eram cu Elena într-o grădină, cu o limonadă în față și o priveam cum își face praf salopeta roșie într-o groapă de nisip. Mi-am scos carnețelul și am început să aștern lucruri, știți că îmi place să scriu de mână. Și mi-am dat seama că tocmai realizasem ceva la visam, dar credeam că o să îmi iasă peste mai mulți ani, poate.

Pe lângă acel visionboard cu obiective pe care unii ni-l facem, întotdeauna mai avem și alte lucruri care nu apar pe vizionboard și care sunt în mintea noastră, sau poate nu sunt nicăieri și când se întâmplă ne iau prin surprindere.

O surprindere plăcută care uneori duce la confirmarea valorii personale (cine nu se îndoiește niciodată de el mâna sus), la creșterea încrederii în sine și în Univers (câte o porție mică de încredere vă rog, în fiecare dimineața la cafea), și care mai apoi, după ce iei câteva guri de aer și de apă,  se transformă  într-o explozie de bucurie, încântare, fericire.

Și simți nevoia să împarți acea bucurie cu altcineva.  Și nu prea ai cu cine!

Iei lista de prieteni de pe facebook și renunți, sunt prieteni virtuali, nu știu cât efort ai depus ca să ajungi la acest moment și felicitările ți s-ar părea niște automatisme. Și dacă cineva comentează ceva neplăcut, gata bucuria, se sparge balonul de bucurie cu acul ascuțit al invidiei cuiva, deci nu, o lași baltă.

Iei lista de membri de familie combinată cu cea de prieteni din telefon.

Cu cine să îmi împart bucuria?

Cu …A, L, S, V… nope, ar zice că (iar) mă laud.

Cu …B sau U…. nu, l-aș complexa, tot timpul se compară cu mine.

Cu …C, T, R… nuuuuu, ar răstălmăci situația și i-aș da motiv de bârfă.

Cu… D, M, … nici, mi-ar zice că am avut noroc.

Cu …E… hmmm, ar începe să se laude cu ceva în secunda doi ca să nu pară mai prejos.

Cu… F… da, uite cineva care s-ar bucura cu adevărat alături de mine. Și uneori te mai gândești de două ori dacă să dai send sau nu.

Mi-am dat seama că nu sunt singura cu și în această situație.

Comparația bună te ajută să crești

Cât timp ne comparăm ca să creștem, e ok, dacă ne comparăm și începem să fim răutăcioși, nu e ok.

Vezi că cineva a avut succes în ceva ce tu nu ai reușit?

Felicită-l, bucură-te pentru el, apoi întreabă care este rețeta. O iei, o aplici la modul tău de a fi, la valorile tale, și o să vezi că și ție îți iese.

Citește și articolul acesta:  Succesul altora trebuie să te inspire!

E greu când cei din jur care văd cum muncești zile și nopți vin cu texte care îți taie tot avântul, de genul:

”pe vremea mea se muncea mai mult și nu aveam totul la botul calului cum aveți voi, vă e ușor și numai vă plângeți” – texte de la cei în vârstă și înțelepți, care au impresia că trăim prea bine și că ne este prea ușor în lumea asta,

”tu întodeauna ai avut noroc” – prieteni buni și familie, care puteau să vadă cum construiești tu norocul asta

”toate îți ies, pentru tine e atât de simplu totul”

”nu-i mare lucru, pe bune acum, exagerezi puțin”

”întotdeauna ai avut pile / pe cineva în spate” – cei care cred că asta e rețeta succesului.

Dacă voi nu pățiți din astea, felicitări, bravo vouă, ați făcut voi ceva bun de aveți parte doar de gânduri bune, sprijin și oameni care se bucură pentru voi oricând, oricum, din orice motiv.

Cei care nu sunteți printre cei care aud doar de bine simt să vă recomand și articolul acesta: Cine spune asta?

Cui să te lauzi ca să se bucure pentru tine?

Încă nu am găsit rețeta perfectă, poți să nu te mai lauzi, e o variantă cam seacă, mie nu îmi place.

Te poți lăuda pisicii, cățelului, peștișorului,  doar că aceștia te iubesc la fel de mult și se bucură că exiști.

Te poți lăuda ție, în oglindă, face bine. Sau omului cu care îți împarți viața, el sau ea oricum sunt primii la fileu întotdeauna, așa că nu prea simți că ”te lauzi”.

Poți să te lauzi celor care te înțeleg, de exemplu:

• pentru realizările mele profesionale, cât de mici, mă pot lăuda în comunitățile de antreprenori în care merg. Acolo fiecare știe câtă muncă este în spatele fiecărei cifre (de clienți, de bani, de orice fel).
• pentru realizările copilului mă laud în gașca de părinți cu care rezonez, ei știu când mă lupt cu câte un subiect și care e bucuria când ceva iese cum trebuie,
• pentru realizările personale mă laud celor foarte puțini prieteni dragi care nu își compară casa cu a mea, nici mașina, nici contul din bancă, care la orice oră din zi și din noapte îmi răspund la telefon dacă am nevoie, care se bucură pentru orice mică bucurie de-a mea de parcă ar fi și a lor.

Întotdeauna mă gândesc ca bucuria mea să nu îi provoace celuilalt o neplăcere, sau dacă este momentul bun pentru cealaltă persoană ca să îmi etalez bucuria, așa că lista se mai filtrează o dată, ca să rămână doar bucurie.

Și știți ce?

Dacă pe lista mea rămân cel puțin două persoane, eu mă simt bucuroasă și recunoscătoare. Și dacă și eu sunt pe o listă scurtă a câtorva persoane și asta e perfect.

De obicei rămân mai multe persoane pe lista mea scurtă, sunt oameni cu care am o conexiune de ani de zile. Cu unii vorbesc des, cu alții o dată pe lună, cu alții atunci când avem cu ce ne lăuda, și pe fiecare dintre aceștia îi iubesc pentru că există și că fac parte din viața mea. Uneori le și spun asta!

Să fiți iubiți.

Doar știm deja: întotdeauna o să fie cineva și mai mare, și mai tare, și mai de succes, și mai rapid, și mai frumos, și mai oricum. Asta nu trebuie să ne oprească din a sărbători orice mică realizare!

Vă mai doresc să aveți muuuuulte motive de laudă și muuulte momente care să vă bucure sufletul și să aveți cât mai multe persoane care se bucură cu voi – pentru voi când vă lăudați, când ceva vă iese, când succesul și bucuria dau pe dinafară!

Photo cover by Antonino Visalli on Unsplash