Un articol despre de ce copiii mari, preadolescenți și adolescenți, preferă bani în loc de cadouri – și e în regulă.
Pe măsură ce copiii cresc, observăm o schimbare interesantă referitoare la cadourile pe care și le doresc.
La 5 ani se bucurau enorm de o jucărie colorată, la 8 ani încă își făceau liste lungi pentru Moș Crăciun, iar pe la 11-12… încep să spună direct: „aș prefera bani”.
Fetița mea are 12 ani și, recunosc, m-a surprins prima dată când a spus că parcă nu mai vrea cadouri, ci bani ca să facă ea ce vrea cu ei. Apoi am aflat că ar vrea mai degrabă bani nu pentru că își dorea ceva anume, ci pentru că „vrea să aleagă singură”. A fost momentul în care am înțeles că acest „vreau bani” nu e despre materialism, ci despre autonomie.
Copiii ajung în preadolescență și adolescență într-un punct în care își formează propriile gusturi.
Nu mai sunt impresionați de surprizele pe care le alegem noi, ci vor să își exprime personalitatea prin ceea ce cumpără. E un pas firesc spre independență, iar rolul nostru de părinți este să-i ghidăm, nu să le punem piedici.
Știi și tu cum începe? Cu propunerile tale refuzate, uneori însoțite de ochii dați peste cap și replici scurte de genul ”mamaaaaa, bluza asta e de babe!” și ce să vezi, tu mama, încă la doi pași de adolescenta visătoare care ai fost, întrebându-te când a zburat vremea în timp ce îți vopsești primele șuvițe ca să ascunzi firele albe ce se îțesc pe ici pe colo ajungi în oala babelor direct. Tații văd că mai scapă, ei sunt cool mai mult timp din câte se pare și cred că asta se întâmplă pentru că știu să stea deoparte și să nu își dea prea mult cu părerea, eventual mai scapă câte un mormăit aprobativ.
Revenind la cadouri, ca să nu risc să cad în greșeala de a cumpăra chestii de copii mici sau de bâtrâni, ca să fiu încă un pic cool, cred că am găsit un echilibru: cadou mic surpriză + felicitare cu bani.
Cadoul rămâne un gest emoțional, iar banii devin o lecție de viață.
O felicitare frumoasă, cu un mesaj personal și o sumă adaptată vârstei, bugetului, evenimentului, după caz, transmite copilului un mesaj important: „am încredere în tine să iei decizii”.
Interesant este că, odată cu libertatea de a alege, apar și responsabilitățile.
Am observat cum Elena mea cântărește mai atent deciziile: „dacă îmi iau asta, nu o să mai am bani pentru…”.
Așa apare disciplina financiară naturală, nu cea impusă.
Ca părinte, poți transforma fiecare astfel de moment într-o conversație ușoară despre bani:
-
Ce ai vrea să faci cu suma primită?
-
Cât vrei să păstrezi pentru mai târziu?
-
Ce înseamnă pentru tine un lucru „care merită banii”?
Nu e nevoie de prelegeri, ci de curiozitate și încredere.
Iar dacă vă întrebați ce a ales Elena să facă cu banii, ei bine, are un cont în care investește și separat altul în care economisește bani pentru conferințe MUN. Pentru că este un copil cu profil de saver (strângător) sunt atentă să îi arăt că banii aduc bucurie și să o încurajez să își cumpere lucruri când și le dorește.
Eram în Atena când a văzut în aeroport un kit de birou cu elemente în miniatură, s-a gândit, s-a răzgândit, a renunțat că ”e prea scump”. Puteam să îi spun că i-l iau eu, dar nu ar fi învățat nimic din asta, sau nimic bun. Așa că am discutat despre preț, am făcut câteva comparații cu alte elemente pe care dăm banii și nu se văd (pofte diverse gen înghețată în aeroport) și am convins-o să și-l ia. A fost foarte bucuroasă ulterior când și-a pregătit ghiozdanul de școală ”ce bine că m-ai convins să mi-l iau”. I-am explicat că banii au diverse roluri și important este să păstrăm echilibrul și mai ales să ne bucurăm de ei.
Și când vine vorba să oferim noi cadouri altor copii, folosesc același principiu.
Întreb, cu delicatețe (sper), părinții: „Ce i-ar plăcea mai mult? Un cadou sau o felicitare cu bani?”
Unii se bucură să ofere idei de cadouri potrivite, alții apreciază varianta cu bani — mai ales la vârstele când copiii strâng pentru ceva mai mare.
Totuși, e important să simți tonul: pentru unii părinți, întrebarea poate părea prea directă, așa că abordarea trebuie să fie caldă și politicoasă.
Dacă nu suntem destul de apropiați sau văd că educația financiară nu este de interes în acea familie, dacă părinții sunt un ATM umblător știu că acel copil nu se va bucura de bani și va dori orice altceva, atunci nici nu ridic problema, o las pe Elena să vină cu idei de cadouri din zona lor de interes.
Nu uita să adaugi totuși și o mică surpriză lângă plic
Adaugă și ceva care aduce bucurie imediată: o carte, o brățară simbolică, un carnet drăguț sau o cană cu mesaj amuzant. E felul tău de a aminti că poate fi responsabil financiar, dar rămâne un copil care merită mici momente de magie.
Așa că da, în familia noastră, cadourile s-au schimbat. Nu mai împachetăm doar obiecte, ci încredere, autonomie și valori.
Și, sincer, îmi place mult așa.
Îmi dau seama că rolul de mamă în zilele noastre mă face să retrăiesc prin ochii copilului meu și a celor din jur cu care am contact o altă copilărie, una în care copilul meu interior are acces la resurse de bucurie. Sunt curioasă, apoi fascinată de cât de minunați sunt, de câte lucruri fac și cât de norocoși sunt că au acces la atât de multe șanse de a testa lucruri și de a-și forma abilități.
Vă invit să folosiți evenimentele ca șanse de educație financiară și o să vedeți rezultate în atitudinea copiilor voștri.
