Prin copii bogati ma refer in acest articol la copiii carora nu le lipsesc fructele si dulciurile din casa.
Cu o zi inainte de Ajun s-a discutat pe grupul de Whatsapp al complexului in care stam sa iesim la colindat cu copiii in complex. Conditia pentru cei care ne primeau era “fara bani”, copiii urmand sa primeasca fructe si dulciuri.
Pe vremea mea
Au incepuit carcotelile de bunici. “Pe vremea mea ne bucuram si de un mar sau un biscuite, primeam nuci si covrigi; astia ai vostrii au de toate, nu se mai bucura de nimic, cum adica fara bani?
Pai se bucura ei de dulciuri cand e plin dulapul acasa? Sau de fructe cand nu le lipsesc niciodata din casa?“
Studiile de acest gen ma fascineaza, asta era un studiu de caz perfect pentru financial parenting, dincolo de carti si teorii.
Asteptam mersul la colindat mai ceva ca un copil, curioasa de cum vor reactiona copiii cand vor primi o portocala sau un mar.
Pregatirile
La ora 7 seara, dupa cum am stabilit, ne-am strans cu mic cu mare la casa de la care am stabilit ca incepem. Vreo 14 copii cu varste intre 10 luni si 12 ani, majoritatea in jur de 4-6 ani, plus parintii.
O ceata adevarata de colindatori, ce mai!
Am fost asteptati de gazda cu vin fiert, ceai fierbinte si cozonac. Pentru colindatori avea un cos cu portocale si unul cu dulciuri. Am facut repetitie si am stabilit ce urma sa colindam.
Bucuria colindului
Vecinii ne-au deschis cu mare drag si incantare.
Copiii au spus tot colindul de 4 strofe si abia apoi se atingeau de ce le dadea gazda. Nici unul nu se atingea de dulciuri sau fructe pana nu terminau de colindat si urau “La multi ani !” . Apoi, va dati seama …. buluceala maxima.
La o casa gazda ne-a dat 3 ghirlande de covrigi. Un baietel mai mare a luat o ghirlanda si s-a intors victorios catre ceilalti “avem covrigi !!!” .
O singura casa avea in cos nuci, mere si portocale. Bucuria mare a fost sa prinda fiecare cate un mar ca pana atunci nu primisera mere.
Am inghetat cu totii pana am colindat toate casele.
Rezultatul muncii
Copiii s-au ales fiecare cu cate un rucsac de dulciuri si fructe.
Cand am ajuns acasa dulciurile castigate au fost admirate apoi a venit verdictul “le pun altundeva si in fiecare zi mananc cate una”.
Si fructele alea sunt separate. Cand ii fac suc de portocala imi aduce dintre fructele ei cate una sa pun in suc, de parca ar avea alt gust. Stiti ce? Chiar are.
Concluzia
Copiii sunt copii si bucuria din sufletul lor nu are echivalent in bani. Uitam asta si gandim cu niste filtre deformate de experienta noastra de viata.
Un copil nu este “bogat” sau “sarac”.
Daca traieste intr-o cocioaba sau intr-un palat pentru el asta este normalitatea. Bucuria cu care se poate juca cu un balon sau o minge nu difera in functie de marca de haine sau pantofi pe care o are. Dragostea fata de parinti nu se cumpara prin lucruri scumpe.
Copiii nu au nevoie de lucruri supraapreciate si costisitoare, au nevoie de noi, de dragostea si atentia noastra. Copiii care ne au pe noi alaturi sunt cu adevarat bogati !
Intotdeauna o portocala pentru care a muncit si a obtinut-o cu bucurie este mult mai gustoasa decat o lada de portocale cumparata de tata sau mama de la magazin.
Sa nu le taiem copiilor bucuria lucrurilor simple printr-o gandire complicata.
Sa lasam copilul din noi sa vada cu inima ce o sa simta copilul nostru intr-o astfel de experienta.
Sarbatori Fericite cu dragoste si bucurie sincera de copii !
Își recomand și articolele:
Educația financiară a copiilor, pregătire pentru luna cadourilor
