Probabil că am câștigat bani și înainte, dar nu îmi aduc aminte clar vreun episod.

Dar referitor la banii ăștia îmi aduc aminte.

Când aveam vreo 12 ani jumătate, părinții mei au decis să construiască o casă de vacanță. Și nu oricum, să o facă tata cu mâna lui.

Bunicul, pe care nu l-am cunoscut, împreună cu vreo alți trei meșteri, a construit jumătate din casele din sat. Cu acest istoric tata nu putea accepta ca altcineva sa îi construiască lui casa.

Peste drum de casă trăiește sora mai mare a tatălui, mătușa.

Peste vară eu eram cazată la mătușa, cu sarcini clare de îndeplinit.

Munca fără bani

În fiecare dimineață și seară aveam de spălat vasele. Doar nu vă imaginați că era vreun robinet la care curgea apa. Apa trebuia scoasă din fântână, încălzită pe cuptor și folosită cu grijă.

Aveam de făcut curat în casă, la asta eram foarte organizată și rapidă.

Mai aveam de udat florile de pe scară. Casele în Ardeal au scară exterioară care duce la etaj. Scara este împodobită cu flori, pe exterior, pe interior, peste tot ghivece cu flori. Dar asta era o treabă frumoasă.

La câmp mergeam des, de la săpat la întors și strâns de fân sau cules fructele, nu am ratat nimic.

Mă gândesc că atâta muncă este de neimaginat acum pentru copiii de 12 – 13 ani dar pentru noi era normalitate. Toți munceam, de la mic la mare, fiecare după puteri.

În plus, pentru povestea cu casa noastră în construcție, pentru că nu aveam fântână, apa pentru construcție trebuia cărată de peste drum de la vreo trei fântâni.

Aici mă ajutau mult prietenii mei ca să termin mai repede. Apoi, ori mergeam la joacă dacă era vreme urâtă ori la făcut de bani, preferam partea cu banii.

Munca pe bani

Pentru bani munceam serios și responsabil.

Cum a venit vara și am ajuns iar la țară, prietenii mei m-au informat că la Cooperativă primesc plante și ne dau bani.

Ce fain! Ok! Ce avem de făcut?

Unul dintre ei dintre cei care aveau căruță, cel care putea lua de acasă calul, ne lua pe toți de pe stradă. Înarmați cu saci mergeam pe câmp și culegeam plante, maxim 3-5 saci.

Apoi veneam urgent acasă ca să scoatem plantele din saci și le puneam la uscat. Stătem la capăt de sat și acesta era un avantaj.

Dacă plantele stăteau mai mult unele peste altele se încingeau, se ardeau și nu mai erau bune de nimic. Eram organizați pe ceas, cu toate că atunci nici unul dintre noi nu aveam ceas. Știam cât e ora și cât am stat după cum era soarele pe cer.

După ce se uscau pe o parte, plantele se întorceau pe cealaltă parte pentru a fi complet uscate. Apoi le adunam și le vindeam către Cooperativă.

Cel mai mult îmi plăcea să culeg o plantă numită coada calului.

Era ușor de recunoscut, nu se putea confunda și creștea printre lanurile de porumb. Nu se câștiga cel mai bine din ea dar raportul efort răsplată era bun, mai bun ca în alte cazuri.

Când banii fug de acasă

Întâmplarea asta este prea distractivă ca să o las pe dinafară.

Se puteau culege diverse plante dar și melci pe care se primeau bani buni.

Satul este construit pe o vale și pe vale erau destui melci. Mai ales după  ploaie era plin de ei.

Nouă ne era scârbă de melci stăteam la plantele noastre dar cei din mijlocul satului culegeau mai ales melci, le era mai la îndemână.

Într-o seară unui om i s-a răsturnat sacul și s-a desfăcut. Când s-a trezit, casa îi era ”tapetată” cu melci.

Au luat greblele și greblau pereții ca să dea melcii jos de pe pereți.

Am decis că sigur, niciodată noi nu culegem melci. Și nu am cules.

Bani mulți!

Vă gândiți câți bani am făcut? Mulți. Am depășit salariul unuia dintre părinți.

În fiecare zi mergeam la muncă, pe lângă treburile pe care fiecare dintre noi le aveam acasă. Prietenii mei de la țară aveau și responsabilitatea animalelor din ogradă.

Ne ajutam mult între noi.

La câmp, dacă toți aveam cinci saci plini de exemplu, toți îl ajutam pe ultimul ca să își umple sacul și să ajungem acasă la împrăștiat cât mai repede. În echipă munceam mai mult și câștigam mai bine.

Zilnic, unul ducea sacii cu plantele uscate la vândut și lua banii pe care apoi îi împărțea.

În două luni de muncă zilnică, s-au adunat ceva bani.

Când scăpam cu toții de acasă mergeam și de două ori pe zi la strâns. Duminica era ziua de recuperat joaca.

Aseară, în sunetul greierilor vorbeam cu mama despre cum am început munca la casă și am ajuns la prietenii din copilărie, care pe unde s-a stabilit, ce copii au și așa mai departe.

Își amintea și ea că am făcut bani mulți în acea vară. Probabil că i-am dat părinților pentru a cumpăra ceva pentru casa în construcție, nu îmi amintesc să îmi fi luat ceva anume de ei.

Oricum, marea bucurie și mândrie a fost că eu, prin munca mea, prin puterile mele, am reușit să strâng bani …. mulți!