Un animal de companie poate aduce bucurie, sens și echilibru în viața părinților sau bunicilor noștri.
Într-o perioadă în care singurătatea apasă, un suflet mic devine o companie, o rutină și o sursă de afecțiune.
Chiar dacă mama ne-a lăsat să avem animale de companie, acestea au fost mici. Iubește animalele cu condiția să fie la curte. Vrea-nu vrea trebuie să ne accepte acum pisicile. Ei bine, pisicuța cea mică, Alice, i s-a băgat pe sub piele și de câte ori lipsim de acasă ele “își beau cafeaua” împreună, au o rutină de drăgăleală și evident drepturile pisicii au tot crescut până la grija de a nu o trezi când doarme pe mijlocul patului, ceva de neimaginat acum câțiva ani. Astfel perioadele în care suntem plecați de acasă parcă nu mai sunt atât de lungi pentru că pisicile îi țin de urât mamei și o țin ocupată.
Despre ce vei citi în acest articol:
-
Cum ajută animalele la combaterea singurătății și depresiei la vârstnici
-
Legătura dintre îngrijirea unui animal și sănătatea fizică
-
Ce tipuri de animale se potrivesc seniorilor
-
Ce beneficii aduc la nivel emoțional și mental
-
Când nu este recomandat să aducem un animal unui vârstnic
Poate că ai observat și tu: părinții sau bunicii tăi vorbesc mai rar despre ei, dar mai des despre „golul” din casă.
Copiii au crescut, nepoții vin doar în vizită, zilele par mai lungi și mai tăcute.
Într-o astfel de perioadă, un animal de companie nu este doar o prezență, ci o legătură vie cu lumea.
Un suflet mic care aleargă, toarce sau dă din coadă le oferă un motiv să se ridice dimineața, să iasă din casă, să vorbească, să iubească din nou.
Bucuria de a avea „cu cine vorbi”
Mulți seniori se confruntă cu singurătatea – chiar și cei înconjurați de familie.
Un animal de companie rupe tăcerea casei.
Un câine care te așteaptă la ușă sau o pisică ce se cuibărește pe fotoliu pot aduce o liniște caldă și o companie autentică.
Cercetările arată că stăpânii de animale au niveluri mai scăzute de stres și depresie, iar simpla interacțiune cu un animal crește oxitocina – hormonul „fericirii”.
Dar dincolo de date, contează ceva mai profund: sentimentul că nu ești singur.
Un animal nu critică, nu judecă, nu grăbește. E acolo, prezent, cu totul.
Mișcare și sănătate
Pentru părinții și bunicii noștri, rutina plimbărilor zilnice cu un câine înseamnă mișcare constantă – uneori mai multă decât ar face altfel.
Câteva plimbări scurte pe zi pot îmbunătăți circulația, mobilitatea și chiar tonusul psihic.
Dacă pentru ei nu ar face mișcare, pentru suflețelul pe care îl au în grijă se mobilizează și au grijă de el, îl hrănesc, îl plimbă dacă este cazul.
Studiile arată că seniorii care au animale de companie au tensiune arterială mai mică, nivel redus de colesterol și somn mai bun.
Mișcarea e firească, nu impusă – e bucuria de a ieși cu prietenul necuvântător, nu o „prescripție medicală”.
Rutina care dă sens
După o viață întreagă de activitate, pensionarea aduce o liniște care, pentru unii, se transformă în gol.
Un animal schimbă asta.
Hrănirea, curățenia, îngrijirea, plimbarea – toate creează o rutină care dă sens zilelor.
Fiecare gest devine o formă de grijă, o dovadă că sunt încă utili, capabili, prezenți.
Pentru mulți seniori, un animal este o ancoră emoțională: un motiv să se ridice din pat, să zâmbească, să se conecteze.
Ce animale li se potrivesc cel mai bine
Alegerea trebuie făcută cu grijă, în funcție de vârstă, mobilitate și stilul de viață al persoanei.
-
Pisicile sunt independente, curate și ușor de îngrijit. Sunt excelente pentru apartamente și pentru persoanele cu mobilitate redusă.
-
Câinii de talie mică sunt loiali, activi, dar ușor de manevrat. Pot încuraja mișcarea fără a deveni o povară.
-
Peștii aduc liniște vizuală și relaxare, fiind potriviți pentru persoanele mai puțin mobile.
-
Papagalii și păsările mici aduc energie și bucurie sonoră, animând casa fără a necesita efort mare.
În toate cazurile, e important să alegem un animal cu temperament blând și nevoi simple.
O idee ar fi să luați un animal adult care este mai liniștit decât un pui. Sunt multe anunțuri cu animale care nu mai au stăpân din diferite motive și care sunt o sursă de iubire, sunt deja învățate cu stăpân, deja blânde, dresate și mult mai calme din cauza vârstei adulte.
Când nu este recomandat să îi iei seniorului un animal de casă
Există și situații în care, oricât de frumoasă ar fi ideea, un animal nu este recomandat.
Dacă persoana are probleme grave de sănătate, alergii, dificultăți de deplasare sau trăiește singură fără sprijin constant, responsabilitatea poate deveni o sursă de stres.
În aceste cazuri, există alternative: vizite regulate ale rudelor cu animalele lor, voluntariat la un adăpost, sau chiar programe de terapie asistată de animale, tot mai populare în România.
Legătura dintre generații
Un efect frumos al animalelor este că apropie generațiile.
Copiii și nepoții vin mai des în vizită, se joacă cu animalul, râd, se conectează altfel cu bunicii.
Animalul devine un „pretext” pentru comunicare, o punte între lumi, un subiect comun de discuție.
Poate părea o simplă prezență, dar de fapt creează dialog, empatie și amintiri comune.
Concluzia mea:
Un animal de companie poate transforma viața unui senior în moduri profunde:
îi aduce zâmbetul înapoi, îl scoate din casă, îl face să se simtă util și iubit.
Da, e o responsabilitate. Dar e și o formă de terapie cu blăniță – blândă, naturală, vindecătoare.
Așa că, dacă te gândești să le faci un cadou părinților sau bunicilor tăi, poate că un suflet mic este cel mai mare dar.
Pentru că, dincolo de mișcare și rutină, le aduce exact ce au nevoie cel mai mult: dragoste, sens și companie.
După ce va pleca Elena de acasă pe la studii sau mai știu eu pe unde știu că vreau pe lângă pisici și un cățel. Am zis eu ca mă duc după ea oriunde merge însă cred că mai sănătos e sa am eu un motiv să stau liniștită acasă și să o las să își trăiască viața fără mine în umbra ei.
Sursa foto cover Pexels
sursa foto Pexels
Citește și articolele:
Provocările unui animal de companie: ce nu îți spune nimeni înainte să-l iei acasă
Când copilul vrea un animal de companie: ce alegem și la ce să fim atenți
