Draga mama ocupata

Te cunosc din diferite locuri. Ai un copil minunat, pacat ca tu nu apuci sa vezi asta.

De dorit cineva l-a dorit, probabil bunica sau soacra sau sotul sau toti cei din jur care te presau cu intrebarea “si pe cand un copil?”

Asa ca a venit copilul. Nu ca ai fi vrut tu neaparat dar asa trebuia. De ce trebuia ? Tu stii. Pentru ca sa fi in randul lumii, ticaia prea tare ceasul biologic, ca sa nu te lase barbatul, ca sa salvezi o relatie pe butuci sau mai stii tu de ce.

Dupa mai putin de 3 luni ai decis, fara sa intrebi un specialist ca doar nu ai diplome degeaba, ca tu nu poti alapta. Oricum este un obicei cam antic. Pe vremuri nu exista laptele praf dar acum problema este rezolvata cu eleganta. In plus doarme copilul toata noaptea, nu te deranjeaza pentru ca tu trebuie sa mergi la munca, departe de el.

De ce mergi la munca? Pai ca sa ii asiguri copilului o viata fericita. El este evident prea mic ca sa iti explice ce intelege el printr-o viata fericita. Dar am o senzatie ca asta nu se refera la tone de jucarii scumpe.

Si incepi devreme, la maxim 4-5 luni te intorci la serviciu si il lasi in bratele unei bone. O femeie pe care probabil tocmai ai cunoscut-o, nu stii nici macar cat de corect vorbeste limba romana, sau stii dar oricum copilul e mic si ce consideri important este sa fie bine ingrijit.

Probabil nu stii cat este de importanta prima parte a vietii lui, in special primii 3 ani de viata in care creierul copilului tau are o maxima dezvoltare. Nici faptul ca de la o faptura total dependenta ajunge intr-un an sa comunice si sa umble, iar in 3 ani sa ajunga oarecum independent nu iti da de gandit. El (sau ea) este inca tot mic, tot la “ce stie el acum”. Daca ai citi studii referitoare la atasamentul pe care copilul il dezvolta la aceasta varsta probabil ca orele suplimentare (neplatite ca sa o spunem drept) nu ti s-ar parea atractiv deloc. Daca te-am facut curioasa poti citi articole despre teoria atasamentului sigur. Un copil sigur pe el de mic devine un om implinit, inclusiv in plan financiar. Siguranta aceasta i-o dai tu in primul rand si tati, modelele si eroii vietii lui. Uita-te dincolo de ecran sa vezi niste ochisori care te privesc ca pe cea mai mare minune a lumii, chiar asta esti pentru copilul tau ! El te iubeste si te admira asa cum esti.  Sunt sigura ca iti pasa, poate doar nu stii ce trebuie sa faci. E simplu, nimic, doar fii acolo pentru el, prezenta, chiar si timpul acela putin pe care il ai.

Recunosc, eu sunt mama aia din parc, in aceleasi haine de parc si cu parul prins in coada. Dupa ce incep seriviciul rup usa la ora inchiderii si duc copilul la joaca si socializare. Ma gandesc si eu cateodata ca am luat-o razna, nu imi pasa de functii si promovari. Copilul meu este cel care rade si se comporta de parca nu as exista, da, s-ar spune ca nici macar nu sunt importanta pentru copil, ar putea fi cu oricine in parc de fapt.

Tu esti cea imbracata inca in haine de birou, te vad rar, de regula ma intalnesc cu bona. Da, nu te poti tavali cu copilul la groapa de nisip si nici sa il iei prea mult in brate nu poti ca iti prafuieste hainele cu papuceii lui. El cam sta lipit de fusta ta, e normal, la joaca mai ajunge dar cu tine se intalneste rar. Chiar si-ar dori sa te uiti la el si nu la un ecran in timp ce esti cu el in parc, sau acasa, sau la restaurant, sau in vizita sau pe unde il mai duci cu tine – pe bune acum, el chiar crede ca il iei cu tine ca sa stea cu tine. Probabil ca face vreo boacana sau loveste alt copil ca sa iti atraga atentia, chiar daca stie ca asta se termina cu “plecam acasa acum”. Daca il certi cu atat mai bine, ii dai un pic de atentie.

Dar cine sunt eu sa iti dau lectii ? Nu eu iti platesc facturile si nici rata la casa, masina, card de credit, e drept. Nu e corect nici macar sa analizez alegerile pe care le-ai facut. Poate ca eu nu am avut curajul tau si acum sunt doar frustrata.

Totusi al meu copil o sa fie coleg cu al tau copil si ghici ce ? Studiile arata ca al tau copil o sa il deranjeze pe al meu. O sa fie galagios la ore, neatent, agresiv probabil, laudaros si probabil egoist. Eu stiu ca nu e un copil “rau” , este  doar un copil care cauta atentie, de fapt atentia pe care tu acum uiti ca i-o datorezi.

Stiu ca nu o sa ajungi sa citesti acest mesaj, el este scris de o mama pasionata pentru cele asemeni ei , stii tu , astea de vorbesc despre parenting si lasa naibii tot pentru niste tanci rasfatati iar o vizita la coafor si manichiura devine o sarbatoare in loc de normalitate. Suntem niste ciudate, ce mai.

Ca sa inchei : lasa telefonul ala si uita-te ce copil minunat ai ! Daruieste-I timp cu tine in locul jucariilor scumpe. Pentru el conteaza !

Un copil care primeste dragoste si atentie in primii ani de viata creste independent si increzator in fortele proprii, devine un adult echilibrat in toate aspectele vietii, inclusiv in relatia cu banii.