Cateodata simtim o teama ca nu cumva copilul nostru sa sufere ce am suferit noi vreodata. In aceste momente se produce o supraidentificare cu copilul nostru, lucru care poate genera un comportament deviat.
Anca s-a simtit umilita cand la scoala toti copiii trebuiau sa aiba cartea “Cuore, inima de copil” si ea era singura din clasa care nu o avea. Acasa nu aveau biblioteca iar cumparatul de carti nu era prioritatea familiei. In aceeasi perioada toti copiii trebuiau sa aiba aceasta carte iar pentru unii parinti vanatoarea prin librarii era un sport semiolimpic.
Pe mama Ancai acest lucru nu o interesa. Nici nu ii dadea fetei bani ca sa isi cumpere ceva, orice, nici nu o lasa sa pastreze banii pe care ii primea de la rude de ziua ei sau cu vreo ocazie si cu siguranta nu se obosea sa intre in libraria cartierului. Considera ca o trimite la scoala ca sa o invete acolo nu ca sa cheltuiasca ea alti bani pentru ca “pe vremea ei mergea la muncile campului nu statea cu nasul in carti ca Anca, e suficient cat inveti la scoala”.
Anca a simtit aceasta umilinta si din cauza profesoarei care a ridicat-o in picioare si a certat-o in fata clasei. Ea nu a gasit cartea disponibila la biblioteca si ii era rusine sa recunoasca faptul ca pe mama ei nu o interesa sa dea banii pe carti.
Acum, in calitate de mama a lui Matei care are 10 ani, Anca ii cumpara copilului ei carti de fiecare data cand are ocazia, intra in fiecare librarie care ii iese in cale si o data pe luna comanda carti de pe un site de pe internet. O parte insemnata din bugetul casei merge pe carti.
Putem intelege ca o valoare fundamentala a Ancai este educatia dar modul in care incearca sa transfere aceasta valoare copilului ei si motivatia din spatele acesteia sunt gresite.
Sotul Ancai a incercat sa o tempereze dar nu a reusit, Anca gasea intotdeauna o carte cu subiect senzational, una pe care toti copiii colegelor o aveau, una care era la moda la varsta lui Matei, multe la reduceri si la preturi care nu puteau fi ratate.
Cand Matei primeste bani de la bunici , Anca ii propune sa cumpere … carti.
Este dezamagita insa cand vede ca Matei nu citeste toate acele carti asa cum le-ar fi citit ea.
In plus nu si-a pus intrebari in legatura cu ce ii place lui Matei astfel incat sa nu il sufoce referitor la citit ci sa ajunga sa ii dezvolte curiozitatea in legatura cu cititul incetul cu incetul.
De exemplu :
Sa presupunem ca au fost impreuna la un show aviatic. Este interesat Matei de avioane? Este momentul sa primeasca carti despre avioane.
Intr-un weekend au fost la tara si a fost fascinate de cai? Sunt animale puternice si frumoase. Este timpul sa afle Matei ca exista si cai crescuti pentru concursuri, cai de calarie, cai de tractiune etc si sa primeasca carti cu si despre cai.
Realistic, un lucru care ni s-a intamplat noua aproape sigur ca nu i se va intampla si copilului. Chiar daca acest lucru s-ar intampla totusi, nu stim daca acest eveniment si-ar pune amprenta asupra lui in acelasi fel avand in vedere ca este vorba despre un alt context.
Matei are nevoi diferite fata de copilul interior al Ancai insa acest copil interior proiecteaza asupra lui Matei nevoile sale, achizitionand in mod compulsiv carti. In acest ritm, Matei va avea sigur nevoi ce nu vor fi indeplinite si mai tarziu va proceda ca si mama . Doar ca va face acest lucru cu obiectele care veneau in intampinarea nevoilor lui, dar pe care mama plina de intentii buna, nu le-a observat fiind prinsa in acest cerc al proiectiilor. Pentru ca acest cerc sa se inchida este nevoie ca parintele sa constientizeze care sunt nevoile sale reale si care sunt cele ale copilului sau, si sa vada copilul ca fiind o persoana diferita de a sa .
Sa nu uitam ca fiecare copil trebuie sa treaca prin propriile probleme, necazuri, suparari pentru a deveni un adult complet.
Din prea multa dragoste sa incercam sa nu le taiem dreptul la normalitate si sa nu sadim o valoare morala frumoasa intr-un mod gresit, o irosim.
