Articol scris de Emilia Popa, Psiholog cu competente in : Consiliere psihologica, Dezvoltare personala, Parenting , Evaluare psihologica, Consiliere vocationala, Consiliere educationala, Logopedie
Mi-am dorit o continuare, cu opinia psihologului, pentru articolul (click pe titlu daca nu l-ati citit) : Nu meriți !
“NU MERITI”,
“Primesti doar daca”,
“Degeaba ai facut bine X, daca ai gresit Y”,
“Intai sa faci bine X, apoi sa vii sa ceri”,
sunt doar o parte din replicile pe care mare parte din generatia de parinti din ziua de astazi , le-au auzit in copilarie ZILNIC.
Au ascultat zilnic …. cat de nevaloros esti si cat de mult trebuie sa muncesti si sa faci , ca sa meriti….cat de putin este nevoie sa gresesti ca sa redevii nevaloros.
Efortul dedicat
Toate reactiile si comportamentele au fost pentru a atrage atentia “uite-ma …este pentru tine, esti multumit?, sunt valoros !”…uitandu-se pe sine si nevoile personale.
Vin tineri si adulti in cabinet si realizeaza in procesul de dezvoltare personala cat de muuuuuult din viata lor a fost pentru tine MAMA- TATA, pentru a te auzi ca esti mandru de mine, ca merit sa primesc ceva……cata stradanie este in spate si cata munca!
Consecinte
Ducem acest comportament in viata sociala si profesionala, incercand sa facem pentru ceilalti, stam ore in sir peste program sa demonstram ca suntem buni, indeplinim sarcinile noastre si alte altora din aceleasi considerente….
Ajungem intr-un final sa vedem ca am realizat ceva lucruri bune, ca avem un salariu motivant si o pozitie sociala ….insa nici acum acel “Esti minunat, sunt mandra de tine, meriti orice pe lume” nu vine….
Iar eu, cel care mereu am muncit si am demonstrat ca sa fiu vazut si sa merit, ce voi face acum cand am autonomie financiara?
Imi permit sa ma recompensez singur, pentru ca muncesc, am realizari si MERIT! Fac acest lucru atat de frecvent si de mult, incat in primele zile dupa ce incasez salariu, realizez ca am cheltuit bugetul pe intreaga luna….pe lucruri care imi plac , nu pe lucruri de care am nevoie?
Acest comportament se repeta, luna de luna, “nu ma pot controla, parca sunt in transa”,” nu am control rational, desi ulterior stiu ca nu a fost bine”.
Solutia
Cel mai eficient ar fi sa facem STOP JOC.
Sa incercam sa rationalizam care este nevoia noastra inainte de a pasi in magazin. Iar atunci cand suntem in drum spre casa de marcat sa incerc sa observ ce se intampla in mine:
- se umple inima de bucurie?
- Am o satisfactie enorma, o euforie?
- Am mai simtit vreodata asta?
- Ce se intampla daca las cosul si plec? Pot face asta? Ce spune asta despre mine?
In exercitiul acesta este nevoie de introspectie…vom fi surprinsi sa observam ca ne bucuram asemenea unor copii carora li se indeplinea o dorinta, o placere.
Au muncit, au realizat ceva, iar ceilalti isi manifestau recunostinta….ce facem acum? Incercam sa rationalizam si facem exercitii de constientizare a acestor reactii si poate…mergem in dialog cu copilul interior. Vedem nevoile acestuia, obiceiurile, punctele forte si vulnerabilitatile. Incercam sa pastram ce ne este de folos si sa le lasam pe celelalte, acolo, in familia noastra si a parintilor nostri .
Iesim din zona de confort, analizandu-ne, resemnificand experientele si lasand loc altora noi sa se dezvolte.
Pe Emilia Popa (va recomand sa) o gasiti la :
https://psiholearn.blogspot.ro/p/despre-mine_23.html?m=0
https://www.facebook.com/emiliapopapsiholog/
