Nu meriți !

Nu meriți !

1280 853 AnaMaria

De câte ori ați auzit asta când ați fost copii?  Meriți?  Nu meriți !

Anumite lucruri le auzeam de parcă erau mantre, ni se repetau cu diverse scopuri, de regulă pentru manipulare, umilire, ca să fim cuminți. Acest lucru nu se întâmpla la modul conștient de genul ”azi vreau să îmi umilesc copilul și să îi ucid încrederea în sine”, era pe pilot automat, așa cum ne vine și nouă să facem de multe ori.

O mamă la curs

Am avut la un curs o mămică minunată, Magda. Blândă, deschisă, amabilă, interesată de parenting și de tot ce ține de copil și dezvoltarea lui armonioasă.

De ce a venit la curs? Pentru că vrea să fie un alt fel de părinte și pentru că dorește să își rezolve problema legată de bani, consideră că dă un exemplu greșit copilului ei.

Am întrebat-o pe Magda despre cum a fost copilăria ei, dacă părinții i-au vorbit despre bani, dacă i-au dat bani de buzunar pe care să îi poată cheltui ea cum a crezut.

Părinții Magdei aveau un răspuns automat la orice ar fi cerut ea, indiferent că era o bomboană sau o excursie cu școala. Meriți? Nu meriți.

Și ea insista să ceară, își dorea și ea ce aveau alți copii. Nu avea curaj să întrebe de ce nu merită. Știa că dacă însistă o să primească lista cu lucruri de făcut plus o umilire ca la carte ca abia apoi ”să merite” .
Magda era un copil ca orice alt copil; fată fiind nu era nici agitată, nici aventuroasă, mai degrabă retrasă. Nu a înțeles niciodată de ce nu a meritat, ba mai mult, în sufletul ei a știut întotdeauna ca merită, a meritat întotdeauna și bomboana și excursia.

Ce nu merită un copil

Singurele lucruri pe care un copil nu le merita sunt : tratamentele rele, umilința, bătaia, foamea, durerea, boala, lipsa părinților și orice altceva negativ care îi pune în suflet durere și resemnare.

Lipsa de interes din partea părinților, iubitul cu palma și nuiaua, înfometarea sau bătaia ca formă de pedepsire nu sunt meritate de către copil, niciodată, sub nici o formă.

Ați citit lipsa de interes? Da. Lipsa de interes și de dragoste împreună cu eșecul personal în meseria de părinte sunt ascunse de părinte sub acest ”nu meriți”.

Orice altceva copilul MERITĂ. Merită părinți implicați, iubitori și răbdători , care să îl învețe cum să se poarte astfel încât să merite orice pe lumea asta.

Ce face un copil care în sufletul lui știe că merită? Ce face adultul care ar fi preferat, și atunci copil și acum adult, să nu mai primească bomboana, haina, excursia decât să o primească cu gustul greu al umilinței?

Copilul ajuns adult

Ce face Magda acum în calitate de adult? Se recompensează.

Îmi spune că ea nu poate ține evidența banilor, cheltuie compulsiv și nu știe pe ce, indiferent câți bani are nu îi ajung niciodată.

Are un soț minunat care acoperă găurile din buget pentru că o iubește. Are o viață fericită. Încearcă să slăbească și nu poate pentru că nu se poate abține de la dulciuri. Ea nu vede nici o legătură între cele două probleme. Ce face Magda?
Se recompensează. Orice cumpărătură compulsivă va fi ”pentru că merit”. La fel și orice prăjitură, vacanță, haine, orice se poate cumpăra pentru a compensa ”nu meriți”.

La polul opus este Ioana, crescută oarecum la fel. Diferența este că Ioana crede în continuare că nu merită.
Soțul o tratează pe Ioana urât și o umilește? Ea știe, este pentru că ”nu merită” mai mult. La muncă trage cât cinci, are studii și experiență pentru o poziție mai bună și un venit mai mare dar nu știe să îl ceară pentru că ea în continuare ”nu merită”.

Nu știe să primească un compliment , nu își cumpără decât strictul necesar și câteodată nici pe acela pentru că … ați ghicit … o voce din capul ei îi spune că ”nu merită”. Ioana nu administrează bani în casă, de asta se ocupă soțul ei. Ea nici nu simte nevoia de a avea bani pe mână pentru că îi este pur și simplu frică de bani, i-ar fi frică să nu cumva să cheltuie pe ceva ce ”nu merită”.

Vorbele noastre și atitudinea noastră au ecou în sufletul și mintea copiilor noștri pentru toată viața. Am la curs multe mămici, unele dintre ele se aseamănă cu Magda, altele cu Ioana.

În copilărie le formăm convingeri și temeri pe care le cară cu ei și la care se vor raporta în calitate de adulți.

Să fim atenți la ce spunem dar mai ales la ce facem. Pentru că MERITĂ !

 

Îți recomand să citești și articolele (click pe titlu) 

Când banii dispar prea repede

Copilul mic care nu imparte nu este egoist