Banii zboară din buzunarele celui care nu are grijă de ei.

Știu persoane care câștigă suficienți bani sau în timpul vieții au avut meserii care le-au adus venituri bune și totuși dacă tragi linie nu rămâne mult pe plus, cred că și voi știți cazuri și poate vă întrebați cum o fac și eu: ce fac oamenii ăștia cu banii?

Evident că nu e treaba mea sau a voastră, doar că nu am vrea să facem aceleași greșeli, așa că avem voie să punem astfel de întrebări.

Apoi ne putem gândi:

Mancarea este scumpă. Trebuie să mâncăm în fiecare zi.

Trebuie să ne plătim întreținerea.

Trebuie să ne îmbrăcăm.

Ne dorim să ne trăim viața cât mai bine și mai frumos.

Unii reușesc toate acestea cu bani puțini, altora nu le iese nici cu bani mulți. De ce?

Ce am observat în jur, la câteva familii care ”nu au niciodată bani”?

Că dacă nu au grijă la zona de mâncare o mare parte din bugetul lor merge aici, mai au o rată de plătit, întreținerea și restul banilor abia ajung până la următorul salariu și își cheltuie puținii bani disponibili aiurea.

Alții care au grijă la cheltuielile cu mâncarea fac risipă pe alte părți: își cumpără haine scumpe, gadgeturi diverse și le schimbă des, dau banii pe experiențe și au o gașcă cu care trebuie să țină pasul, pe weekenduri la mare și munte, pe petreceri, pe rate la produse scumpe pe care în realitate nu ar trebui să și le permită pentru că nivelul veniturilor personale nu a ajuns unde trebuie pentru astfel de răsfăț.

În alte situații țin să pară bogați, chiar dacă asta înseamnă că se întind constant peste ce pot, uneori cu ajutorul banilor împrumut sau al banilor luați de la părinți.

Cheltuielile mari până la risipa banilor se face de către cei care:

• nu își fac un meniu – fiecare mănâncă pe unde este, copilul la grădiniță sau la școală, adulții la muncă, cumpără mâncare de pe drum, comandă mâncare la birou etc, iar seara mâncarea ori e comandată ori constă în semipreparate, rar gătită proaspăt acasă.

 

• nu au un plan de mâncare– mănâncă când le este foame și de la poftele pe care le au cheltuie mai mult pe mâncare pe care apoi o aruncă sau cheltuie aiurea pe produse care satisfac pofte și nu sunt hrănitoare (chipsuri, dulciuri, băuturi carbogazoase etc).

 

• nu isi fac o lista de cumparaturi conform meniului – cumpărăturile se fac pe grabă, de cine are timp și drum, în funcție de cheltuielile uzuale și mai adaugă ce vede în fața ochilor.

 

• nu compară prețurile
  • nu compară prețurile din magazin între produse similare de exemplu pisica mănâncă pliculețe de 5 lei și nu de 2-3 lei, chiar dacă veniturile proprietarului nu justifică un asemenea lux. Dacă facem calculul pentru o lună întreagă vorbim de o sumă mare în bugetul familiei cu venituri mici spre medii. Dau acest exemplu pentru că am pisică și verific produsele de la raft, mai văd și ce au în coș cei din jur, ce produse cumpără pentru ei și ce pentru pisică – ce au văzut la reclame fără să se uite la preț?!. Cu diferența de preț pentru astfel de cheltuieli un adult poate face o asigurare de viață și să își protejeze familia în caz de ceva.

 

• nu compară prețurile între diferite magazine. Sunt magazine care sunt mai scumpe pentru că sunt mici și la îndemână, la colț de stradă, mai de brand. Sunt altele care au cheltuieli mari de acoperit (chirie, personal, securitate, impozite, taxe etc) și venituri mici pentru că nu au atât de mult trafic și adaosul comercial trebuie să fie mare pentru a rezista. In concluzie același produs este mai scump, și fiecare produs este mai scump, per total nota de plata este cu 10-15-20-30% mai mare decât ar fi în alt magazin.

 

• fac cumpărături des sau zilnic – sunt cei care zilnic merg să ia o pâine și lapte și ouă și de fiecare dată vin cu plase pline. Cu fructe care nu sunt mâncate la timp sau sunt prea multe, iaurturi și alte produse care expiră înainte de a fi consumate, dulciuri și alte nimicuri care le atrag atenția și de care nu ar avea nevoie.

 

• nu au grija la banii pe care ii cheltuie – se iau după alții și cheltuie bani pe care nu ar trebui să îi cheltuie. Să vă dau un exemplu: un director de companie își permite să mănânce în fiecare zi la restaurant sau să își comande mâncare și să își ia cafeaua de la francize cunoscute unde o cafea este de la 12 le în sus, pentru că suma totală pe care o cheltuie lunar ca procent din venitul pe care îl are este foarte mic. Insă acest lucru nu este ok pentru o persoană care are venituri mici sau medii și care taie din alte părți esențiale pentru acest obicei (lux pe care la veniturile pe care le are nu ar trebui să și-l permită, sau și-l permite și muncește pentru asta, de la lună la lună banii se duc pe acest răsfăț și alte câteva la fel).

 

• nu stiu sa gătească și să se descurce cu ingredientele pe care le au, sau le este lene și astfel plătesc de 5-6 ori mai mult un produs ca să îl mănânce făcut de altcineva. Nici nu știu să facă o scurtă analiză pentru ce merită și ce nu, sunt produse pe care le faco acasă în 15 minute, hai jumătate de oră, cu ingrediente ce sunt maxim 12 lei și le cumperi la 26-36 lei, am găsit și produse care erau de 6 ori mai scumpe la comandă decât prețul ingredientelor. De ce? Pentru că sunt produse cu adaos mai mare și altele cu adaos mai mic. Chiar dacă sunt produse care se fac repede și ușor, prețul lor este

 

• nu își aliniază cheltuielile cu veniturile.
  • la restaurant își cumpără câte o farfurie cumpă care este cât bugetul lor de mâncare pe o lună,
  • la magazin își cumpără ce le place mai mult (cu credit, cu bani împrumut, în rate … oricum pot),
  • hainele le sunt de marcă și țin pasul cu moda, au învățat că imaginea ”vinde” sau că ”haina face pe om”,
  • petrecerile sunt la restaurant cu toate ocaziile, preferă să nu se deranjeze acasă chiar dacă plătesc de 3 ori mai mult și cu diferența de ”deranj” și-ar plăti o asigurare de sănătate pe un an și ar merge în vacanță – dar pentru prima trăiesc cu ”Doamne-ajută” și pentru cele din a doua categorie există carduri de credit și împrumuturi, nu-i așa?

 

• uneori cheltuiesc mult pe imaginea lor, pe abonament la sala de sport, pe servicii de îngrijire și spa, pentru că au nevoie de astfel de servicii, doar nu suntem pe vremea bunicii, să fim serioși. Nu-i înțeleg probabil pe cei care aleargă gratis în parc, nici pe cei care se îngrijesc singuri acasă.

 

• își justifică cheltuielile cu texte bine definite, uneori moștenite, ei că nu au nevoie de educație financiară pentru că sunt deștepți și se pricep să îi gestioneze doar că banii nu ajung (problema e la alții, întotdeauna în afară). Într-o zi o să aibă bani mai mulți sau dau ei lovitura, simt ei că sunt pe aproape, o viață au și în asta trebuie să se simtă bine aici și acum, ce o fi o fi, în caz de ceva mă descurc atunci etc etc etc.

 

• când au bani nu își imaginează că situația asta se poate schimba, și cheltuie pe tot ce le trece prin fața ochilor, indiferent că au nevoie sau nu, de multe ori vor să se dea mari, să se vadă că au, că sunt importanți. Am cunoscut un domn care a zis că își cumpăra cămăși noi pentru că nu apuca să le ducă la curățătorie pe ale lui și era mai ușor așa. S-a trezit când într-o zi a pierdut cam tot ce avea (asta e altă poveste, dar cunoașteți și alte celebrități care aveau bani pentru câteva vieți și acum sunt la limita de jos) și și-a dat seama că ultimele cămăși uitate în coșul de haine îi ajung pe câțiva ani dacă le îngrijește, le-a folosit când s-a dus la interviuri.

 

• nu au respect pentru resursele celorlalți și nici pentru ale lor. Nu o lua personal dacă ai bani dați împrumut unei astfel de persoane și vezi că are bani de orice numai să îți returneze ție datoria nu, pentru că nu e o prioritate.

 

• Nu au niciun plan pe termen lung, totul este aici și acum, pentru că banii se devalorizează și oricum nu are niciun rost să se streseze. Ideea de a da bani pe asigurări nu le place, sigur cineva vrea să îi prostească, dacă sunt asigurări de risc ei nu au nevoie pentru că ”au grijă”, dacă sunt pentru acumulare pentru pensie de exemplu ”ăia-s bani? pui deoparte bani mulți și la final iei un nimic”. Nu ajungem cu discuția la investiții, doar cripto le-ar putea atrage atenția.

Să mai zic? Mă opresc, sigur ați recunoscut deja câteva persoane pe care le cunoașteți după aceste tipare și puteți completa lista.

Administrarea resurselor înseamnă respect și grija, nu zgarcenie, ci atenție, educație, bun simț.

 

Este ușor de ales calea ”la plezneală”, nu trebuie să gândești, să planifici, să analizezi. Aceste persoane se comportă ca niște copii, cu pretenții de adulți.

Îi puteți ajuta? Dacă nu vor sau dacă sunt în faza în care le știu ei pe toate mai bine vă vedeți de treaba voastră.

Dacă ei în loc să vadă că voi sunteți organizați și dedicați timp administrării banilor văd că sunteți norocoși sau zgârciți sau fraieri, nu vă bateți capul. Pe termen lung fiecare trage la căruța lui, doarme cum își alterne etc etc.

Dacă cineva vă cere ajutorul și vrea să învețe cum faceți voi anumite lucruri oferiți-le sfafturi și fiți acolo cu mintea și sufletul deschise, fără jignire, fără vorbe grele ci cu dorința sinceră de a găsi soluții împreună.

ȘI FOARTE IMPORTANT: orice vă spune un prieten referitor la problemele lui rămâne între voi, niciodată să nu vă folosiți de vulnerabilitatea cuiva ca să o faceți subiect de analiză și discuție sau chiar bârfă cu altcineva care ar putea recunoaște persoana în cauza, dar asta o știți deja și nu din motive de protecția datelor ci din respect pentru o persoană care are încredere în voi și vă respectă suficient cât să vă ceară ajutorul.

Știu, uneori persoana care se comportă așa poate fi cineva drag și e greu de stat la distanță. Întotdeauna întrebați-vă dacă o mână întinsă cui nu o dorește este un lucru bun sau rău, pentru că da, din dragoste putem face și greșeli.

Să fiți bine!

Photo cover by Becca Tapert on Unsplash