Uneori copiii fac diverse lucruri care pe vremea când noi eram copii erau de neimaginat. Am trăit alte vremuri și reacțiile noastre sunt afectate de ce am trăit noi în copilărie.
Trebuie însă să aplicăm filtre și să înțelegem acțiunea lor dincolo de fapte, copilul ne transmite prin jocul lui emoțiile pe care le are, iar interesul față de anumite activități ne indică tipul de inteligență pe care îl posedă, pe care îl dezvoltă și așa mai departe.
Când e liniște în casă, copilul face ceva… interesant!
Ce s-a întâmplat?
Nimic grav, ceva ce se întâmplă în fiecare casă când copilul face liniște și muncește implicat la vreaun proiect personal.
Am găsit păpușile, dezbrăcate, în chiuveta din baie. Nu mi-a fost greu să îmi imaginez ce s-a întâmplat.
În prima fază mi-a venit să trag un strigăt ”ce s-a întâmplat aici????!!!” de parcă nu era mai mult decât evident despre ce era vorba.
Apoi m-a pufnit râsul. Poate așa ar fi făcut mama mea dar eu nu o să fac la fel, e clar.
Le-am lăsat acolo, copilul le-a împrăștiat, tot ea trebuie să le și adune. Dar unde e copilul?
Pe vremea mea
Am primit de ziua mea două păpuși, una blondă și una roșcată. Erau în cutii frumoase de carton cu plastic transparent în față.
Am avut voie să păstrez una. Am ales-o pe cea blondă.
Cea roșcată a ”trebuit” să o dau unei doamne care se căsătorea cu un verișor, ca să o pună pe mașina cu care era dusă la biserică.
Mai știți cum erau nunțile? Mașinile se decorau cu flori, garoafe sau gladiole. Prima mașină din șir era o Dacie neapărat albă și ducea mireasa. Pe capota mașinii cu mireasa se lipea o păpușă. Deci păpușa mea a ajuns pe capota unei mașini, nu știu mai apoi pe unde s-a pierdut.
Cu cea blondă mă jucam din când în când, dar apoi o puneam înapoi în cutie.
Mai aveam o păpușă neagră. Am primit-o de la o mătușă care trăia în București, habar nu am de unde a făcut rost de ea. Am avut voie să mă joc cu ea fără nici un stres. Îi spuneam Negresa și cu ea mă puteam juca oricum, o spălam, o îmbrăcam, o pieptănam, îi făceam injecții, îi făceam părul, îi făceam haine, îi predam lecții și o învățam poezii.
Din fericire păpușa asta a venit fără cutie așa că m-am putut bucura de ea cu totul.
Păpușile fără cutii din ziua de azi
Când văd ce face Elena cu păpușile mă apucă durerea de cap. Mi se pare că nu are grijă de ele, sunt cu părul vraiște, fără haine în multe zile, amestecate printre alte jucării sau aliniate, murdărite și apoi curățate iar.
Știu că fiecare joacă și fiecare scenariu prin care trec păpușile astea sunt momente de învățare pentru copil. În plus le-a primit și sunt ale ei, face ce vrea cu ele. Dezbrăcate sau îmbrăcate, murdare sau curate, păstrate la locul lor sau prin toată casa, sunt ale ei.
Da, eu țineam și ambalajul, am trăit alte timpuri, nu e vina copilului și nici nu trebuie să pun pe copil povara faptului că eu nu am avut atâtea jucării și atâta libertate.
Mama îmi cumpăra jucării și le păstra ca să mi le dea cu ocazii speciale. Știam deja unde le ascunde, în spatele dulapului cu haine, le luam și mă jucam cu ele apoi le puneam înapoi. Nu știu dacă se prindea că fac asta, eu le primeam cu mare bucurie când venea momentul, vă dați seama că după ce le puneam la loc în mintea mea jocul continua și multe scenarii de joc așteptau momentul de a le pune în scenă.
Dacă aș fi făcut asta cu păpușile mele probabil nu se întâmpla mare lucru pentru că am avut niște părinți minunați dar știu fetițe care și-ar fi luat o mamă de bătaie cruntă pentru îndrăzneala de a se juca cu păpușa altfel decât ”frumos”.
Treci de primul instinct, lasă copilul în pace
Totuși, primul instinct este să am un șoc și să mă gândesc ce copil nerecunoscător, cu toată educația mea nu pune valoare pe lucrurile pe care le are, eu greșesc undeva, copiii ăștia din ziua de azi nu mai știu aprecia ….
Dar am trecut de el. M-am amuzat teribil, apoi m-am uitat chiorâș la parchet să văd până unde s-a extins acest proiect și pe unde pot aluneca pe apă, din fericire doar baia mea era acaparată.
Am întrebat-o de ce nu a făcut acest lucru în chiuveta din baia ei (avem două băi și le-am delimitat teoretic, practic ea o folosește pe a mea pentru că acolo se află toate chestiile interesante). Mi-a zis că are nevoie de chiuvetă ca să se spele pe mâini, ea este copil și copiii adună mai mulți microbi.
Eu sunt mamă, eu sunt mai rezistentă. Am rugat-o să le adune pentru că și rezistența mea are o limită.
A început să le adune și și-a dat seama că lipsește ceva, așa că le-a făcut la toate părul cu balsam, ca să se facă moale. Când m-am întors să văd acțiunea încheiată, surpriză, balsamul meu de păr era jumătate năclăit pe păpuși și ele toate în plin proces de SPA.
Sincer, trec ușor de aceste momente în care mi-ar veni să strig la copil că nu face ”ce trebuie” și încerc să văd lucrurile interesante din spatele comportamentului. Mă amuz teribil și sunt fericită când văd că îmi crește copilul și mintea ei explorează lucruri din ce în ce mai interesante, face acțiuni independentă și tot mai complexe și așa mai departe.
Îi explic limitele și faptul că dacă o jucărie ”testată” se strică, nu poate fi înlocuită din banii mei dar poate fi înlocuită din banii ei fără probleme.
Citește și articolul Economiile pe înțelesul copiilor
Copilul trebuie să știe că acțiunile au consecințe și să și le asume.
De fiecare dată, trebuie să verificăm intenția din spatele faptelor unui copil înainte de a reacționa.
Un copil care distruge lucrurile/jucăriile are o nevoie emoțională neîmplinită, încearcă să ne transmită ceva. Cu siguranță comportamentul distructiv nu va fi îndreptat doar înspre câteva jucării, copilul va avea și alte reacții care să ne dea de gândit. Cearta nu o să rezolve problema, ba chiar o va înrăutăți dar un timp de calitate împreună da, vor duce la stoparea fenomenului.
Un copil care distruge lucruri în încercarea de a le descoperi funcționalitatea, este un copil care are un tip de inteligență ce trebuie explorată și încurajată.
Citește și despre Curs adulți: Inteligența copilului și succesul în viață
În plus, pentru astfel de copii puteți găsi soluții în funcție de interesul pe care îl arată.
Puteți să vă anunțați prietenii că vă doriți un aparat electrocasnic care nu mai funcționează, luați șurubelnița, lăsați copilul să desfacă de exemplu un mixer și analizați ce este înăuntru. E un puzzle 3D mult mai ieftin decât unul de la magazin, iar copilul nu va dori să strice toate lucrurile din casă, își va exercita curiozitatea pe obiectul destinat studiului.
Vă doresc mult spor la distracție. Lăsați copilul să exploreze, să își dezvolte inteligența și chiar vă recomand să intrați în jocul lor și să puneți limite doar atunci când este cazul.
