Ritualurile noastre de Paște

Ritualurile noastre de Paște

1528 1507 AnaMaria

Anul acesta am dat startul la Paște ….. de Florii.

Pentru că la Cluj erau mulți catolici, mama a vopsit întotdeauna câteva ouă de Paștele catolic dacă era separat de cel ortodox. Ea zicea ”nu se știe cine îți calcă pragul (uneori veneau persoane să ceară ceva ajutor de la tata) și este un semn de respect pentru cei cu care ne ducem viața de zi cu zi”. Am păstrat și eu acest obicei.

Ritualurile de sărbători sunt importante pentru mine.

Chiar dacă se spune că vărsătorii sunt deschiși la nou, totuși îmi plac tradițiile și obiceiurile de familie.

Îmi plac ritualurile de Paște iar de când sunt mamă, chiar mai mult țin la ele.

Vreau ca sărbătorile noastre să fie pline de însemnătate, amintiri frumoase, nostalgii, sentimentul de iubire și de ”acasă”.

Știu că Elena o să își amintească programul zilelor de dinainte și până de sărbători, curățenia generală, forfota din casă, ciorba făcută de mama și cozonacii făcuți de tata împreună cu ea, mirosul de curat din casă și apoi mirosul de mâncare, somnul de la prânz, pregătirea hainelor și slujba de la miezul nopții, masa din familie din ziua de Paște.

Cred că o să își dorească și la ea acasă să fiarbă ouăle tradițional, așa cum am făcut eu și înainte și bunica ei și străbunica ei și toate stră-stră-stră bunicile înaintea noastră.

Ritualurile din familie sunt un set de obiceiuri care se repetă cu o anumită frecvență și care au o anumită însemnătate în cadrul familiei.

Ritualurile dau familiei un sens de apartenență, de identitate, creează amintiri și legături puternice.

Știu că pe lângă plăcerea și fericirea pe care o resimțim împreună, aceste ritualuri o vor ajuta mai târziu să simtă senzația de ”acasă” oriunde va fi casa ei în lume asta.

Eu cred că se va simți acasă când va vopsi și ea ouăle roșii în casa ei, când va frământa cozonacul, când își va îmbrăca hainele să meargă la slujba de la biserică, când va mânca altă mâncare decât cea de zi cu zi.

Sărbătorile le facem acasă

Oricât de mult îmi planific o ieșire de sărbători, până la urmă renunț. Sărbătorile pentru mine se fac acasă, în familie.

Cel mult plecăm la una dintre familiile noastre pentru a sărbători dar asta se întâmplă excepțional, de obicei suntem la noi acasă.

Cât am stat la Cluj, mergeam la slujba de înviere la aceleași două biserici, depinde dacă eram la casa de la oraș sau la casa de la țară.

Acum, de când sunt la casa mea, cu familia mea, sărbătorile acasă au alt sens, alte ritualuri: unele sunt venite din familia mea, altele din familia lui, altele le-am creat împreună.

Mergem la aceeași biserică, împreună, de peste 10 ani de zile. În ultimii 6 ani am fost însoțiți și de Elena, bineînțeles, încă de când era în burtică.

Mâncarea și cozonacii

Prefer să am pe masă mâncărurile tradiționale. Și el la fel. Așa că ne alegem cu masa plină, cu mâncare tradițională din două culturi.

Meniul este diferit de cel al celorlalte zile.

Este exclus ca în zilele de Paște să mâncăm spaghetti, pizza, hamburger sau orice altceva asemănător! Sunt sute de zile peste an când putem face asta.

O parte din mâncare o fac eu, o parte o face el, fiecare după cum făcea mama și bunica.

Elena contribuie deja la gătit, cot la cot cu noi. Îi place, este o activitate care ne leagă, este la categoria timp de calitate cu copilul.

Prăjituri știu să fac dar cozonacii …. îi face doar el, cu Elena.

De când avem copilul, cozonacii și pâinea se fac cu maia în loc de drojdie, subiect care mă depășește să vă spun drept. Am dubii că aș fi în stare să țin vie o maia de la o săptămână la alta, să mai fac să și crească un aluat din așa ceva e deja muncă de maestru pasionat.

Ouăle roșii

Ei bine, ouăle roșii le fac așa cum le-au făcut toate femeile din neamul meu, cu coji de ceapă.

Și pentru că nu pot renunța la ritualul de acasă de la mama, în continuare le fac în ciorap și cu frunze prinse pentru a face model.

Îmi amintesc când eram copil și băteam grădina mică a blocului pentru cele mai frumoase frunze, cel mai perfect trifoi, flori micuțe care se pot imprima pe ouă.

Din timp adun cojile de ceapă, sunt cojile exterioare de la ceapa roșie și cea galbenă.

Vreți și voi să încercați vopseaua naturala? Vă spun cât este de dimplu.

Dacă nu aveți coji de ceapă adunate, dați o raită la un supermarket și luați două cepe plus multe coji căzute pe acolo.

Fierbeți cojile în apă și adăugați un pic de oțet. Lăsați lichidul să se răcească până când pregătiți ouăle, adică le spălați și le degresați ca să adere vopseaua. Apoi, dacă aveți talent să răbdare, aranjați ouăle în ciorap. Le lăsați la fiert și când le scoateți trebuie să le dați cu slăninuță sau o formă de untură ca să rămână lucioase.

Oricât de frumoase si atractive mi se par ouăle colorate cu vopsea, aceste ouă roșii închis mă atrag cel mai mult. Știu că și bunica așa le avea și mătușile mele și mama mea.

financial parenting iepuras de paste

Iepurașul de Paște

La noi nu venea iepurașul. Părinții ne cumpărau haine noi de mers la biserică și cam atât. Eram bucuroși de ele nevoie mare.  Când veneau rudele în vizită, primeam de obicei ouă colorate, altfel decât roșii.

Viața modernă ne-a mai adăugat două obiceiuri, cadoul de la iepuraș plus vânătoarea de ouă.

Anul trecut am scăpat cu fața curată pentru că vecina a aruncat peste gard, în grădina noastră, o pungă cu ouă de ciocolată. Anul acesta eu organizez acest eveniment. Încă nu am decis dacă să tăiem iarba sau nu, probabil nu, o să facă vânătoarea mai interesantă.

Am întrebat-o pe Elena ce aduce acest iepuraș de Paște că pe vremea mea nu era. Oricum ea crede că am trăit pe vremea dinozaurilor la câte îi spun că nu am avut.

Mi-a spus că este ca Moș Nicolae, vine doar cu niște dulciuri. Bun așa!

Haine noi, lumânări speciale pentru biserică, o jucărie, dulciuri, câteva cadouri mici, o vânătoare de ouă….. simplu. Cred că nu am uitat nimic și mă încadrez cu brio în bugetul stabilit.

Vă doresc sărbători cu multă dragoste și lumină, în case și în suflet!

Îți recomand și articolul:

În așteptarea iepurașului de Paște