În scurt timp trebuie să mergem după Elena la școală, încheie prima săptămână din acest an, ea este acum în year 3, pe sistemul românesc în clasa 1. Este la o școală în sistem bilingv și începe anul școlar pe 1 Septembrie, la fel cum se întâmplă în majoritatea școlilor care aplică sistem dublu.
Am avut sentimente amestecate
Din fericire școala a fost pregătită pentru cursuri la sală și cursuri în sistem online, care merg în paralel, lucru care ne-a liniștit din start și ne-a dat loc de gândire în liniște.
Familiile care au acasă persoane în grad de risc (mama însărcinată, bebeluș, bunicii care stau cu ei în aceeași casă, membri de familie cu probleme medicale etc) pot opta pentru varianta online și copilul va urmări orele de acasă, va participa activ la lecții, cu excepția orelor care se țin în aer liber.
Mi-am dorit ca ea să meargă la școală, să își întâlnească profesorii, să se bucure de interacțiunea cu colegii ei, chiar și așa în distanțare socială. Nu știu ce se va întâmpla după ce vine frigul și încep virozele, probabil vom trece la sistemul online dacă este pentru siguranța copiilor, dar această fereastră de socializare o să îi facă bine.
Programul la școală, care include și masa de pranz și două gustări, una dimineață și una la plecare, este de 8 ore în total.
Aveam emoții legate de purtarea măștii atâta timp, ea mi-a zis că s-a învățat și că nici nu o simte, o schimbă în timpul zilei, fiecare copil are la el două măști de schimb, alături de sticla de apă individuală și pălărie, echipament sportiv în zilele de sport.
Alte emoții mari nu am avut, școala a fost deschisă peste vară și a implemetat deja măsuri de siguranță sporite: dezinfectare, lucru în echipe mici de copii, purtat mască, flux și traseu diferit de intrare și ieșire, triere zilnică, prezența unei asistente pe toată durata zilei, personal pregătit și competent.
Fiecare copil are materialele la școală așa că nu sunt lucruri care să fie duse și aduse, cu excepția hainelor de schimb.
Prima zi de școală
A fost mai grea pentru noi așa că am găsit varianta ușoară să trecem de ea.
Elena a fost cu noi non stop din Martie de când au rămas acasă. Singurele excepții au fost când noi mergeam la cumpărături și ea rămânea acasă, când o prietenă a dus-o cu ea la un spectacol și zilele în care am fost cu tatăl ei la doctor și la controalele de după intervenția chirurgicală pe care a avut-o luna trecută. Ce să zic, mai mult de 24 de ore de pauză, legate, din rolul de părinți nu am avut în aceste 6 luni.
Am mers toti trei în prima zi, am lăsat-o la poarta școlii cu jumătate de inimă cât un purice și cu cealaltă care stătea să explodeze de fericire, emoție și mândrie.
Casa ar fi fost brusc goală așa că am plecat la o cafea pe o terasă și timp de o oră am discutat despre cum a crescut, cum o să fie anul, cum a avut ea sau noi emoții, știți și voi cum este.
Am venit acasă și eu am zis ca sunt obosită și mă pun să dorm jumătate de oră, ei bine am dormit amândoi timp de 4 ore! Era pentru prima oară în atâta timp în care copilul era undeva în siguranță și am putut să ne relaxăm, să închidem telefoanele.
Am mers după ea, era obosită și foarte fericită. Au avut o festivitate de deschidere cu lansare de baloane cu heliu, a zis că a fost cea mai bună zi din viața ei.
Masca o poartă tot timpul, la fel și colegii ei, fără probleme. (oare uneori ne stresăm degeaba?!)
Fiecare copil primește mâncarea ambalată și mănâncă în banca lui, nu mănâncă unii de la alții, nu se ating, nu stau nas în nas.
Sunt stabilite intervale orare clare de sosire și de plecare, pentru fiecare clasă în parte și părinții reușesc să le respecte. Părinții nu au voie în școală, doar copiii și cadrele didactice pot intra, după triajul care se face afară. La intrare este un covor cu dezinfectant și apoi, din câte am văzut pe hol, sunt puse semne pentru păstrarea distanței.
Din a doua zi de școală
Pentru că în prima zi a venit frântă am mers devreme la somn, așa că somnul l-am reglat rapid, dimineața se trezește fără probleme și în 15 minute este la ușă. Pe perioada vacanței era ca o noapte de revelion în fiecare seară, aveam mari emoții cum o să revenim la normal, mi-am făcut griji degeaba se pare, din prima zi de școală chiar înainte de 10 suntem toți în pat cu cărțile în brațe.
A doua zi s-a trezit cu mult entuziasm și a plecat.
Eu am pregătit micul dejun până a venit tatăl ei înapoi, am mâncat și eu am deschis laptopul, am început treaba. Am terminat contabilitatea pentru firmă și am trimis actele contabilei, apoi am scris un articol pentru Thrive și unui pentru voi aici, am stabilit o întâlnire online, am verificat emailul și am răspuns la mesaje, am făcut facturi, am trimis cursurile comandate.
Am decis că o cafea e fix ce trebuie pentru o pauză și apoi să mă apuc de un material mai mult pentru business-ul de consultanță.
M-am uitat la ceas, era abia ora 10,30, nu mi-a venit să cred!
Am făcut în două ore de liniște totală ce făceam o zi întreagă cu copilul prin preajmă. Pentru cei care aveți copil sau copii și un job care nu vă oferă flexibilitate am mult respect, nu știu cum o scoateți la capăt.
Ritmul de școală online și apoi vacanță în distanțare a fost greu îmbinat cu munca pentru mine.
În martie-iunie am reușit pentru că se descurca singură în online și aveam zilnic 4 ore de liniște, apoi făceam împreună treabă prin casă – curat, jucat, gătit trei mese și două gustări, triat jucării, trait haine de vară, pregătit pachete pentru dat mai departe, citit, somn și luat de la capăt. Am lucrat mult noaptea când prindeam un interval între 10-2, dar nu mai pot face asta mai mult de două zile pe săptămână, nici nu este sănătos.
Ieri am avut ceva de rezolvat în afara casei, ziua in care ies din casă este jumătate compromisă de aceea prefer să ies doar dacă este absolută nevoie. Ieșirile îmi schimbă ritmul și focusul, în acele zile lucrez la materiale mai tehnice și mai puțin creative. La amiază ne-am oprit în parc și am stat cu o carte în brațe pe o bancă, mi-a tihnit, am învățat să nu mai fug, să nu mă mai grăbesc, să apreciez momentele de liniște cu totul. Ea s-a cățărat pe tot ce s-a putut și s-a dat cu trotineta.
Seara am participat la un club de carte în care vă invit cu drag, o să vă placă! În fiecare lună pe 1 și pe 15 în grupul cu același nume de pe FB se anunță o carte de citit care apoi este discutată în acest club, mie îmi place să particip indiferent dacă am citit cartea sau nu, este fascinant să vezi cum zeci de oameni citesc o carte și văd în ea lucruri diferite.
Întâlnirile online de socializare și cele de networking îmi plac, în fiecare săptămână particip la cel puțin una sau două! Și oarecum îmi lipsesc și cele offline dacă stau bine să mă gândesc ce oameni minunați am întâlnit la ele.
A trecut prima săptămână de școală, m-am liniștit cu niște lucruri, încep să mă gândesc la altele.
Mă gândesc la câte lucruri am de făcut și oare când le fac.
Mă întreb dacă Elena va avea teme și dacă da, și le va face singură?
Ce program să îi fac, să o antrenez în diverse activități sau să o las în ritmul ei?
Oare pun prea multă presiune pe ea sau sunt prea relaxată?
Weekendul în familie
Îmi e dor de ea când nu e acasă, în week-end o să fim ca o familie de veverițe, unii în alții.
Ne place mult să stăm acasă, cu toții, așa că distanțarea socială nu este o problemă pentru noi.
Pentru că a crescut mă gândesc să dau mai mult sens timpului împreună, să ne distrăm, dar încet să o implic tot mai mult în activitățile casei, iar zona ei de studiu să fie mai bine organizată, să avem totuși o rutină care să o facă să simtă sentimentul de acasă, de noi toți împreună.
Planul de week-end în capul meu este așa:
- Sâmbătă: dimineața ea face teme și eu ce am de făcut, tati facea ceva delicios de mâncare sau un dulce pentru weekend, apoi facem împreună ordine și curățenie, are voie la televizor cât timp ieșim noi la cumpărături, apoi gătim împreună, iese la aer la joacă și către seară vom face jocuri în familie (Ubongo, Saphire, Code Breaker, Uno, jocuri de memorie și ce mai are chef), apoi ne uităm toți la fim cu popcorn în brațe.
- Duminica o să fie zi de socializare și relaxare, acasă sau în afara casei după cum se va putea, zi de pregătit planul pentru o nouă săptămână.
Îmi plac planurile? Da. Mă țin de ele? Doar dacă sunt bune.
Pentru cei care ați început și pentru cei care încă vă pregătiți de începerea școlii, vă urez un an bun, să trecem prin el cu bine, sănătoși și voioși, și copiii să aibă un an bun, cu folos.
Vom avea copii de succes, pentru că ne pasă!
Citește și articolele:
Începe școala, o să vezi tu de acum…
Fă parteneriat cu școala copilului.
Curs adulți: Înteligența copilului și succesul în viață!
