Ne dorim copii educati si generosi. Din acest motiv, de la cea mai mica varsta le spunem, ii rugam, ii somam, sa imparta jucariile cu ceilalti copii de la locul de joaca.
Generozitatea nu se invata asa.
Generozitatea ia nastere in copil in urma unui comportament invatat.
Trebuie sa fim un model pentru ei.
Daca ii “obligam” sa imparta jucariile ii invatam doar ca trebuie sa fie obedienti, chiar daca acest lucru le afecteaza (si inca cum) sentimentele. E ca si cum le-am spune “ esti suparat? Taci si rabda ca asa e frumos.”
In plus draga mamica, bunica, bona, tatic, bunic, cum ar fi sa va cer cheile de la masina sa dau o tura ? Nu o iau de tot, doar ma joc un pic. Frumos ar fi sa mi le dati.
Cum ? Asta este altceva? Nu se compara?
Aveti dreptate ! Nu se compara.
Pentru copil jucaria lui este mai importanta decat masina pentru voi, avand in vedere ca el apreciaza altfel jucaria, dincolo de pretul ei sau utilitate. Jucaria lui poate semnifica pentru el un sentiment de dragoste , siguranta , alinare, mama. Copiii mici in faza de adaptare la cresa sau gradinita pot avea cu ei o jucarie de acasa tocmai din acest motiv.
Aveti dreptate! Nu se compara.
Pentru el obligativitatea vine din partea unei persoane de care depinde viata si siguranta lui, persoana care poate ii spune “daca nu te porti frumos te las aici si plec”.
Raportul nu este de egalitate.
Sentimentele copilului sunt fortate la maxim.
Impunandu-i copilului sa imparta jucariile, se invadeaza spatiul personal al acestuia.
Citeste si articolul Cel mai rau copil din lume ! – despre daruinta
Copilul nu va fi generos, va oferi cu mare mahnire jucaria, de teama ca nu cumva mama/tata/bona/bunica sa se supere si sa il certe sau mai rau sa il pedepseasca .
Pe termen lung, acest comportament poate ajunge in viata adultului, fiind acel adult mana larga sau poate compulsiv, sa nu ofere nimic celorlalti.
Parintele care il conditioneaza, nu face decat sa trezeasca in copil anxietati, sentimente ambivalente, confuzii.
Modelul de acasa este foarte important si copilul il va urma.
De cand sta in fund si se uita dupa noi copilul vede cum impartim resursele noastre intre noi : timpul, mancarea, spatiul, televizorul, canapeaua, sentimentele etc.
O solutie ar fi discutia cu copilul si oferirea de explicatii referitoare la faptul ca asa cum el (ea) este curios, la fel sunt si ceilalti copii care isi doresc jucariile lui.
Daca si el vrea sa se joace cu alte jucarii va trebui sa aiba cu el jucarii de dat la schimb. Inainte de plecarea la locul de joaca, copilului i se reaminteste sa ia cu el doar acele jucarii pe care doreste sa le imparta cu alti copii. Alege doua sau trei ? E bine. Decide ca nu vrea sa aleaga niciuna? E bine si asa.
I se reaminteste ca este decizia lui dar ca probabil ceilalti copii nu o sa ii dea jucarii fara sa primeasca de la el o jucarie la schimb.
Copilul isi poate schimba decizia sau nu. E bine si asa.
In acest mod copilul detine controlul asupra “averii” lui si asupra sentimentelor lui fara sa simta nici o presiune din partea adultului.
Citeste si articolul Iartă-mă copile!
In timp va descoperi singur bucuria de a imparti cu ceilalti copii.
Observati ca vorbim despre decizia copilului si controlul lasat in mainile lui in anumite limite stabilite de catre noi adultii.
De cate ori cumparati un cadou pentru cineva drag mentionati acest lucru cu voce tare. De cate ori luati de acasa cateva felii de chec pentru ca sa le imparititi la cafea cu colegii de birou vorbiti despre asta.
Un element important in educatia financiara pe care o faceti copilului dumneavoastra este generozitatea.
Fiti un exemplu de generozitate si copilul va prelua modelul cu siguranta !
Cititi si Copilul mic care nu imparte nu este egoist
Vom avea copii de succes, pentru ca ne pasa!
un articol f bun