Astăzi am fost la poștă să trimit un plic cu documente.
Rar am de trimis ceva pe undeva, de data asta aveam de trimis un contract către o companie din altă țară. M-am dus la oficiul poștal care îmi este cel mai la îndemână. Am verificat o data un serviciu de transfer documente extern și taxa era impresionantă, am mai testat serviciile de la Poșta Română și plicul a ajuns, așa că m-am dus tot la ei.
Am ajuns la 11:32, ghinion, temporar (am înțeles că de câteva luni bune deja) programul cu publicul este redus de la 12-16 din lipsa de personal.
No, amu ce să fac, șed calmă, vorba ardeleanului cu calm in vene.
Aveam ce citit câteva emailuri așa că nu m-am pus pe drum către alt oficiu poștal, am zis că aștept. Oricum eram prima la coadă, cum era să ratez acest moment. În oficiu erau câțiva angajați, un grilaj metalic ne despărțea, ei mă vedeau, eu îi vedeam și uite așa am așteptat, încet încet au mai venit și alți oameni. Mai intra câte un client vechi ca la el acasă. Am intrat și eu să iau un formular ce trebuia completat și am fost apostrofată, nu era încă 12.
Mda, nici nu era 12, nici nu eram ”de-a casei” și nici nu aveam pile.
Aveam de acasă plic. Știam de data trecută că nu au niciodată plicuri la poștă, cel puțin nu la asta. În schimb au de vânzare acadele, șampon, pungi de cadou, dresuri, creioane colorate și alte lucruri diverse, inclusi obligațiuni de stat.
Două persoane s-au băgat în față înainte de 12, nu a contat nimic din ce le-a fost dat să audă, o doamnă pensionară avea o problemă de rezolvat și un domn pensionar avea de ridicat pensia, ambii sănătoși și plini de viață, dar grăbiți. La cât am așteptat pentru 10 minute nu era să îmi stric zenul, mă bucur că sunt tânără și sănătoasă.
La 12,00 și nicidecum mai devreme, am intrat în sală și am așteptat să temine domnul cu pensia.
Și de acolo a început altă distracție.
Plicul era pentru o adresă din Grecia. Cum știam deja problema, am trecut adresa și cu literele pe care doamna le poate găsi pe tastatură. Am stat 31 de minute ca să introducă datele în calculator, să plătesc 46 de lei și să pot ieși. Doamna și-a cerut scuze că a durat mult, i-am zis că să stea liniștită, ce era să zic?
Între timp, lângă mine a intrat cam în același timp un domn care avea de trimis trei colete mici în Spania, când am plecat el încă nu terminase. Știa procedura, și-a cântărit singur coletele, dar tot atâta timp i-a luat.
30 de minute, 2 clienți!
Întreb de ce nu au modificat pe internet orarul, ca să nu vină lumea degeaba, mai ales că pe o distanță destul de mare nu există alt oficiu poștal. Nu e treaba lor, au pus pe ușă și ”oricum e așa de câteva luni deja!”, ”nu avem personal doamnă!”.
Concluzia?
Nu au personal pentru că plătesc prost.
Și nici nu vor avea de unde să plătească mai bine atâta timp cât pe piață există alternative și cei ca mine vor apela la ele.
Calitatea serviciilor scade dramatic.
Data viitoare prețul de transport rapid și în siguranță, cu timp de predare de câteva minute, o să mi se pară corect luând în calcul alternativa cu Poșta Română. Mi s-a părut mare, dacă era la distanță mică aș fi plătit dublu, poate chiar triplu ca să-mi salvez timpul și să nu îmi asum riscul de a pierde documente greu de recuperat.
Veți zice că a fost ghinion? Că nu e peste tot așa?
În zona mea, este!
Ieri un vecin a primit în poștă un bilet din acela mic pe care la postat pe grupul nostru intern. Era al meu, notificare să ridic un colet extern de la un alt oficiu poștal, nu îmi era în drum, dar adresa mea ține de acel oficiu.
M-am dus, am ridicat coletul care nu mi-a fost livrat acasă pe motiv de ”firmă închisă, nu există la destinație”, bun mesaj pentru o firmă care tocmai semnează cu mine un contract, BRAVO! draga poștă română, m-ați făcut de cacao un pic.
Verific pe plic – adresa era corectă și vizibil, îi arăt doamnei de la ghișeu că recipisa era pentru un număr de casă cu 12 case distanță de a mea, drept, la inceputul străzii și mai ușor de trantit ceva în posta lui.
Dacă nu era vecinul drăgut oare când și cum recuperam documentele? Că de primit alte originale nici nu aș fi vrut să mă gândesc ce ar fi însemnat, era foarte complicat să zic așa, firmă mare, semnături de la oameni greu de prins, contract negociat luni de zile.
La poștă trei oameni în față, doi la ghișeu și încă una în așteptare. Vine după mine un domn și o doamnă în vârstă cu cârjă. Fac rost de un scaun, o lăsăm pe femeie să stea. După 15 minute se eliberează primul ghișeu, doamna tânără care așteaptă se duce să ceară detalii despre alocația copiilor. Îi spun doamnei să meargă înainte, nu vrea, că nu se grăbește. Doamna de la ghișeu, drăguță și amabilă de altfel, caută într-un morman de scrisori, colete, cutii, ceva ce ar putea avea numele meu. Îi spun că aștept un plic cu documente, îl găsește.
Îi arăt fițuica cu ce mi-a lăsat-o (la vecin) poștașul și adresa de pe plic, fără legătură, nu-i așa? La firmă a fost tot timpul cineva să primească pachetul.
Dă din umeri.
O înțeleg, ce legătură are ea cu nepăsarea colegului ei care mi-a dat mie drumuri de făcut și ei muncă suplimentară, și ce poate face?
Dar să revenim la consecințe.
Scade calitatea, mirează clienții, scad banii încasați, nu există bani de crescut salarii, scade și mai mult calitatea …
Dacă ar fi o firmă privată s-ar închide, ar dispărea în aceste condiții.
Doar că o firmă privată ar privi situația de sus și și-ar da seama că pe piață există concurență, și ar investi bani în sisteme electronice performante și în pregătirea angajaților, ar automatiza o parte din servicii (self service pentru cei mai tineri și mai nerabdatori) și uite așa ar avea servicii de calitate, bani de investit și de plătit angajații, și clienți mulțumiți.
Să fim bine!
Citește si articolul:
