Românul și când nu are nimic tot mai are un pic și asta nu pentru că am avea noi românii talent să scoatem bani din piatră seacă.
Chiar dacă zilele acestea nu ne arde de glume mi-a venit în cap gluma care zice: ce face un roman când nu mai are bani? Schimbă 100 de euro?
Cam așa suntem noi românii în zilele acestea.
Sunt uimită de unde scot oamenii bani ca să sară în ajutorul celor din jur când au ajuns și ei la fundul sacului.
Zilele acestea mă uitam impresionată de modul în care românii au sărit în ajutorul refugiaților din Ucraina, unii cu ultimii lor bani, sau cu ce au avut prin casă.
Femeile mele dragi din Asociația Mamprenoare s-au organizat din secunda 1, în paralel cu Campania Adoptă o mamă, și au făcut rost de sponsori, plus ele personal au făcut donații și sacrificii impresionante.
Multe mame și-au lăsat casa, masa, copiii, afacerea și s-au implicat în această acțiune de voluntariat. Alina Bota, fondatoarea comunității, ne-a dat un exemplu de leadership și a mobilizat resursele existente într-un mod senzațional, în timp ce era la graniță din prima zi de conflict. Referitor mamele din comunitate implicate nu mi-ar ajunge un articol să vă scriu despre fiecare dintre ele, incredibil efortul lor și mai ales rezultatul efortului lor!
La fel am vazut desfășurări de forțe și la alte persoane cunoscute și la câteva asociații pe care le urmăresc de mai mult timp și acum îmi ies postările lor în față să le văd, sunt convinsă că ce văd eu este doar o picătură într-un ocean, un ocean de bine.
Dacă urmăriți paginile asociaților care fac strangeri de fonduri, de obiecte, de mâncare, vedeți modificări de la oră la oră, avem nevoie de a,b,c și la scurt timp apare actualizare: avem déjà a,b,c mai avem nevoie de x,y,z.
Pentru că în câteva ore se mută munții din loc.
Cel mai ușor este să contribuim cu bani într-o asociație pe care o cunoaștem, acolo sunt voluntari care au grijă de fiecare ban primit și cumpără fix pe nevoie.
Totuși am folosit această oportunitate ca să îmi învăț copila o lecție de umanitate și am mers împreună la cumpărături, apoi am fost la cel mai apropiat centru de donații să lăsăm produsele.
Am văzut în magazin coșuri similare cu al meu, cantități mari de produse de igienă, pături, conserve, șervețele, scutece și alte produse pentru bebeluși, era clar după conținut cine cumpără cantități mari pentru a le dona.
Cu atât mai impresionantă este această mobilizare a oamenilor cu cât vine după doi ani în care unii și-au pierdut veniturile sau mare parte dintre ele, alții și-au pierdut investițiile, afacerile, banii investiți sau economiile, alții au avut problem de sănătate, unii au acumulat datorii, alții abia s-au ținut la suprafață.
Peste această perioadă au venit scumpirile la facturile de utilități, scumpiri care pe unii i-a pus în situații dificile, fie să intre în datorii, fie să se gândească dacă afacerea lor va rezista sau nu și prin urmare alți oameni își pot pierde venitul lunar.
Altfel spus după ce am fost scuturați de o pandemie, față în față cu valul de scumpiri, inflație, criză, nu am uitat să fim oameni.
Asta este România mea!
Îmi doresc ca o parte din această mobilizare să rămână și după ce trece această criză și să fim la fel de rapizi când este cazul să ajutăm și familiile sărace de la sate, copiii care nu au încă un trai decent, familiile în necazuri financiare din diferite cazuri inclusive medicale, femeile care ies din relații abuzive, bătrânii noștri necăjiți și așa mai departe, sunt și ei parte din România nostră. Când și ei sunt bine, cu toții suntem bine.
Am cunoscut in ONG-uri oameni minunați, cu planuri mari, care fac diferență pentru cei în nevoie. Să fim aproape de ei și pe mai departe.
Binele făcut se întoarce, de fiecare dată, fără excepție.
Fiți buni și darnici, faceți bine și fiți bine!
Citește și articolele:
Cât să donezi și să îi ajuți pe cei din jur? Despre limite în generozitate.
Generozitatea o poți vedea doar la alții
Energia banilor, cum poți să îi pierzi sau îi atragi
De câte ori am vrut să mă mut din țară
