Reacția copilului la magazinul de jucării m-a impresionat

Reacția copilului la magazinul de jucării m-a impresionat

Reacția copilului la magazinul de jucării m-a impresionat

1120 1992 AnaMaria

Am ajuns iarăși la un magazin de jucării.

Zilele trecute am mers la o prezentare de produse, la mall, susținută de o prietenă dragă. Elena era cam obosită după o petrecere și lipsită de chef. Mă întreba de ce mergem. I-am spus că atunci când un prieten face ceva trebuie să îl susții chiar și când ai avea chef să faci altceva.

Dacă tot am ajuns la mall, lucru care ni se întâmplă destul de rar în ultimul timp, i-am luat Elenei o pereche de pantofi sport.

Nu mi-a venit să cred la ce preț bun am găsit o pereche de pantofi la un magazin de firmă. Deci dacă o vedeți pe Elena cu vreo chestie care pare scumpă să știți că am luat-o la reducere și de restul banilor am făcut o faptă bună.

Iar ne-a ieșit magazinul de jucării în drum.

Facem noi câteva poze la intrare cu toate personajele și intrăm, eu cu ea, tati stă afară și așteaptă să vadă cu ce ieșim.

Elena vede o păpușă.

Mami, hai să o vezi, nu o luăm acum, o luăm când mai strângem bani, dar hai să o vezi.

Mă duc, păpusa la un preț de ți se strângea stomacul.

– Ohhh. Pe bune?

-Ce-i mami? E foarte scumpă?

– Foarte scumpă, mami.

Copiii nu înțeleg ce înseamnă scump sau ieftin, trebuie să le dăm informația în context ca să priceapă valoarea.

Cum, înainte de acest magazin i-am luat pantofi de mers la grădiniță pentru când se apropie sezonul de lăsat sandalele acasă, aveam materialul didactic pregătit.

I-am zis:

– Uite iubita mea, să zicem că ai avea toți banii necesari pentru această păpușă dar eu îți zic așa, cu banii ăștia, poți cumpăra păpușa sau poți cumpăra patru perechi de pantofi ca cei pe care tocmai ți i-ai cumpărat.

– Am deja o pereche, ce sa fac cu ei?

Hmmm, corect, zic în gândul meu că doar mami se agită seara să îi ai pe a doua zi spălați și uscați, gata de tăvălit înapoi prin noroi. În plus, sper să aud replica asta și la adolescență.

– Poți să îi faci cadou la patru copii care nu au cu ce se încălța, vine toamna și le este frig. Ce ai alege?

– Să încalț copiii, am destule jucării acasă.

– Ai jucării dar în curând rămâi fără ele că tot dai dar altele nu îți iei.

Săptămâna trecută, eu am făcut curat printre haine și ea și-a făcut curat la jucării. Mai mult de jumătate dintre jucării le-a pus deoparte pentru dat la alți copii.

Wow! Un copil care primește așa de rar jucării să fie atât de darnic, și eu am fost impresionată.

Citește și (click pe link) 

Copilul mic care nu imparte nu este egoist

Nu, nu trebuie sa iti imparti jucariile !

E jucaria mea, nu mi-o lua !

 

O las în ritmul ei, dă când vrea, ce vrea, sunt lucrurile ei și îi respect decizia.

Evident că îi explic de ce e bine să dea, să fie generoasă, să împartă cu copii care nu au atât de multe. În plus îi dau exemplu prin ceea ce fac, îi spun că am haine care nu îmi mai sunt bune sau pe care nu le mai port dar sunt în stare bună și pot fi date mai departe, le spăl, le calc, le împachetez frumos și le dau. O las să vadă tot acest proces și îi explic toți pașii.

Când văd poze cu copii îmbrăcați cu haine de la ea i le arăt, să vadă că acțiunile ei pot face alți copii fericiți. 

Sunt impresionată cum funcționează educația pe care i-o dau.

Simțeam acum că am întins coarda prea mult spre emoțional, copiii la vârsta asta sunt încă egocentrici, aveam de gând să las discuția aici când ea îmi răspunde:

– Atunci am la grădiniță jucării și acasă colorez.

QED

Am  ieșit din magazin fără jucării și fără nimic pe lista de dorințe.

Am la grădiniță jucării

Grădinița este ca a doua casă pentru copii, acolo au prieteni, jucării, activități și adulți care le sunt alături în procesul lor de dezvoltare. Grădinița noastră a închegat comunitatea de părinți așa că sentimentul de a doua casă este mai pregnant.

Avem acasă multe cărți, la ele renunță cel mai greu. Avem o colecție de cărți și o carte ne-a scăpat. Întreb eu autoarea de unde o putem lua, mă agit pe un grup de părinți, în fine, într-o zi o găsesc la o librărie și i-o arăt bucuroasă:

  • Uite cartea care ne lipsea.
  • Nu o vreau! Zice Elena
  • De ce iubita? Doar asta ne lipsește.
  • O am la grădiniță și o pot citi de câte ori vreau. Nu are rost să dai banii pe ea.

Educația financiară pentru copii începe de când copilul spune ”vreau”

În acel moment, copilul deja știe că mami și tati merg la muncă pentru a face bani și banii ne ajută să avem lucrurile pe care ni le dorim.

După vârsta de trei ani le putem explica ce este o nevoie, ce este o dorință și că nu ne luăm tot ce ne dorim. Informațiile devin mai cuprinzătoare după cum crește copilul.

 

Opțional de educație financiară pentru copii oferit de Financialparenting

Financialparenting a dezvoltat:

  • un curs opțional de grădiniță pentru perioada întregului an educațional, pentru vârsta 3-6 ani și
  • un curs opțional de școală primară pentru perioada întregului an educațional, pentru vârsta 7-10 ani.

Dacă îți dorești cursul de educație financiară în școala sau grădinița copilului tău, anunță directorul educațional al instituției să ne contacteze la adresa office@financialparenting.eu