Copilul tău cheltuie prea mulți bani?

Copilul tău cheltuie prea mulți bani?

1280 1280 AnaMaria

”Copilul meu cheltuie prea mulți bani!”

Copii care cheltuie prea mult, un subiect care mi-a ajuns foarte des sub ochi în ultima lună.

A fost un val de părinți care doreau ca eu să vorbesc cu copii lor despre cheltuirea banilor, cu scopul de a-i îndemna să nu mai cheltuie atât de mult.

Să vă redau un model de discuție:

  • Am nevoie să vorbești cu copilul meu. Cheltuie prea mulți bani.
  • Păi asta este bine, duce economia mai departe. Dacă ar fi toți strângători la pungă, ce ar fi? S-au închide toate magazinele dacă am strânge toți banii la pușculiță.

În acest moment părintele, de regulă mama este încruntată și se gândește dacă sunt în toate mințile, tata este cel care râde cu poftă.

  • Da, dar cheltuie prea mult!
  • Și în asta văd un lucru bun. Ce vârstă are copilul?
  • 10 ani / 12 ani/ 14 ani.
  • Wowwww, păi și de unde are copilul atâția bani la această vârstă?
  • De la mine, de la noi. De asta sunt atât de stresată și aș dori să vorbiți cu el/ea să nu mai cheltuie atâția bani.

Cine are controlul banilor?

Acest model de discuție este interesant. Acești părinți sunt pur și simplu conduși de copiii lor. Și asta nu se întâmplă de ieri de azi.

De ce ai nevoie de un străin să vorbească cu copilul tău?

Pentru că îți este frică de reacția copilului tău.

 

                      Îți recomand să citești și articolele (click pe titlu):

De ce spun unii părinți DA la orice solicitare a copilului? 

Valoare fără valoare, lecții goale pentru copii

Învață copilul că deciziile au consecințe

Ce sunt valorile financiare ale familiei?

 

Pentru că nu i-ai pus reguli (când era cazul și pentru ce era cazul) iar acum copilul nu înțelege ce-ți veni, ce ai cu el, de ce nu îl mai iubești și așa mai departe.

Să vă dau un exemplu:

Dacă mâine vine șeful la voi să vă taie jumătate din salariu, că oricum îi dați pe prostii, că la final de lună nu aveți nimic deoparte, că de atâția ani i-ați tocat pe toți și nu ați făcut investiții, poate nici măcar niște asigurări de risc nu ați făcut ….. cum ar fi? Cât de încântați ați fi? Chiar dacă în teorie omul ar avea dreptate, câți bani aveți îi terminați de la o lună la alta.

Și cum ar fi să vin eu, din poziția de specialist, educator, trainer, prieten etc … să vobesc cu voi ca să vă spun că șeful are dreptate. Să vă explic că e păcat de banii care oricum zboară și mai bine face el altceva cu ei.

Similar, mama și tata au dreptate, tu dai banii pe prostii, de mâine nu mai cheltui atât de mulți bani aiurea.

Cam asta ar fi discuția cu copilul adolescent, fără alte informații legate de tot ce înseamnă copilul, cu dorințele lui, valorile, personalitate, educația financiară de până acum. Aceste informații care sunt atu-uri pentru voi, le aveți și le știți cel mi bine voi, părinții.

Separat de asta, conversația seamănă cu discuția cu un părinte de copil mic care spune:

–  copilul meu mănâncă prea multe dulciuri, la 3-4 ani. Mă scuzați, de unde cumpără un copil dulciuri la 3-4 ani? Ah, încă nu știe să își cumpere singur deci cineva face asta pentru el/ea și tot copilul este de vină!

– copilul meu mănâncă doar șnițel cu cartofi prăjiți la 5-6-7 ani. La 6 ani să își facă singur șnițele este un record, dar ghiciți ce? Nu copilul face șnițelul.

Dorința de apartenență la grup

 

Cum crește, copilul își dorește lucrurile pe care le vede și la alții. Și noi facem asta.

Dar știm că avem de plătit rate, asigurări, întreținere, mâncare, să punem bani deoparte pentru vacanță și așa mai departe. Altfel spus, avem motive pentru care nu facem toți banii praf.

Știm și faptul că banii vin pe rând și mai rar decât ne-am dori.

În acest context, noi adulții, ne facem planuri și ne controlăm cheltuielile.

Dar de ce ar refuza copilul ceva ce își dorește? Care ar fi motivul? Fără un motiv, care să țină tot de el/ea, copilul nu își va refuza nimic, mai ales pe banii părinților.

Adolescenții

În plus, în perioada adolescenței ei vor să fie văzuți, să iasă în evidență, să fie acceptați și asta de multe ori îi costă pe părinți mulți bani.

Copiii trebuie să știe deja pe ce merg banii unei gospodării, faptul că nevoile au prioritate, că dorințele se îndeplinesc după nevoi, că banii sunt limitați și dorințele nelimitate, că nu banii noștri trebuie să fie motivul pentru care o gașcă ne acceptă sau nu, că sunt familii cu mai mulți bani și alții cu mai puțini, că valoare în viață nu ți-o dă soldul din cont.

Adolescentul își caută identitatea și voi îi puteți ghida să își vadă valoarea personală dincolo de hainele pe care le poartă, să vadă că a fi diferit nu este ceva rău, din contră.

La asta trebuie să lucrați dragi părinți, astfel încât un refuz să nu stârnească o tornadă ci copilul să primească o lecție utilă pe viitor.

Fără să înțeleagă motivul pentru care voi îi tăiați din robinetul cu bani, este normal să facă revoluție. La fel ați reacționa și voi în povestea cu șeful. V-ați frustra, v-ați da demisia sau cine știe ce.

Copilul nu își poate da demisia din familie dar frustrarea aceasta, provenită din faptul că nu înțelege și simte că îl pedepsiți, îi faceți o nedreptate, nu îl/o iubiți suficient, îi va face mult rău.

Porniți de la ideea că vreți să aveți un copil responsabil și riscați, printr-o atitudine greșită, să ajungeți la un comportament nedorit și sentimente grele din partea copilului.

Luați subiectul și gândiți pașii următori cu grijă.

Voi vă cunoașteți copilul cel mai bine, știți ce interese are, ce personalitate și mai ales ce educație financiară ați făcut până acum.

Dacă aveți nevoie de ajutor, eu ofer și consultanță online.

Lăsați-mi un mesaj pe messenger sau la anamaria@financialparenting.eu

Educația financiară contează!

După cum o spun și la toate cursurile legate de copii, educația financiară este un proces și nu un eveniment.

Discuția mea cu copilul ar fi un eveniment, ce faceți voi zi de zi este un proces.

Aveți mult mai mult de câștigat voi din discuția cu mine pentru că la voi stau frâiele acestui proces.

Vom avea copii de succes, pentru că ne pasă!