Cum ia copilul mic decizii legate de bani?

Cum ia copilul mic decizii legate de bani?

1280 776 AnaMaria

În articolul Cum să înveți copilul să ia o decizie, de la vârste mici am vorbit despre nevoia de control a copiilor și despre faptul că ei vor să ia decizii încă dinainte de a știi ce sunt acestea.

În acest articol vorbim despre deciziile care implică bani, pentru copii de vârste cuprinse între 3 și 7 ani.

Luna viitoare, copiii din programul de educație financiară My money lab au lecții legate de deciziile legate de bani.  M-am gândit că ar fi o idee bună să vă spun și vouă câte ceva despre acest subiect.

Decizii legate de bani, la vârste mici

Copilul începe să ceară lucruri cam de la vârsta de 3 ani.

Inițial copiii cer lucruri mici, ce văd la alții sau în fața lor.

Atunci părinții intervin și spun că ne trebuie bani ca să îți cumpăr și ție / să cumpărăm și noi, așa banii apar în discuție.

Copilul înțelege că orice își dorește este condiționat de bani, de timp, de disponibilitatea părinților.

Pe măsură ce copilul crește, cererile se înmulțesc, ca număr dar și ca sume.

Copilul până la 7-8 ani nu înțelege valoarea banilor.

Copiii  trăiesc într-o lume de basm, cu zâne și zmei. Cu 10 lei în pușculiță pot cumpăra orice pe lumea asta. Creierul lor este în această fază de dezvoltare și e recomandat să o înțelegem.

Din acest motiv dacă spunem că nu avem bani, copiii ne vor spune să plătim cu cardul sau să luăm bani de la ATM. În lumea magică banii nu se termină niciodată!

Aici intervine educația financiară din partea familiei și copilul înțelege că banii sunt limitați și că nu putem cumpăra chiar orice ne dorim, oricând ne dorim.

Copilul începe să audă ”nu am”, ”nu acum”, ”altă dată”, ”mâine”, și așa mai departe.

Îți recomand și articolul Sa le spunem prescolarilor ce sunt banii si care este rolul lor

Nevoie sau dorință

Este important de introdus termenul de nevoie și cel de dorință.

Copilul va înțelege după vârsta de 3 ani aceste concepte și va înțelege cum mama, tata și toți ”cei mari” iau decizii legate de bani.

Îți recomand materialul filmat cu ProTv pe acest subiect https://protvplus.ro/portal/itempage/video/inspiratia-de-weekend-parenting-cu-ana-maria-ciuhuta/5b239404f1620603c373af15/

Copilul totuși, pote nu pricepe de ce i se spune ”nu am” și apoi mama cumpără ceva… deci are bani!

Oare mama minte?

Dacă mama joacă de câteva ori jocul în care îi explică copilului ce este o nevoie și ce este o dorință, copilul va înțelege că mama nu are bani pentru dorința copilului dar are pentru ceva ce constituie o nevoie: mâncare, apă, haine, încălțăminte și așa mai departe.

Lista de dorințe

Adultul care refuză copilul, îl poate invita să țină acasă o listă de dorințe.

Și astfel, acel NU AM se va transforma în NU ACUM. Când adunăm bani, putem achiziționa ceva dintre ce îți dorești.

DAR acum intervine decizia copilului.

Copilul decide

Copilul trebuie să se gândească la toate dorințele pe care le are pe lista lui și să aleagă una dintre ele.

Ajutați copilul să calculeze banii și să înțeleagă cum aceștia se adună pentru a-și îndeplini dorința. La început va fi doar un exercițiu de aranjare și sortare a banilor, adultul îi calculează.

Faceți un grafic, un desen, poate fi orice care îi poate reprezenta vizual copilului de câți bani are nevoie și câți are disponibili.

Poate fi desenat un pahar cu apă, un căluț care face o cursă, un termometru etc. La capăt desenați sau lipiți o imagine cu ce își dorește copilul. În timp completați desenul …. Apă mai multă în pahar, căluțul înaintează pe pistă, temperatura crește în termometru.

Puteți pune pe parcurs imaginile, după cum lista de dorințe crește.

Îți recomand și acest filmuleț filmat pentru Prietenii de la 11,  https://www.youtube.com/watch?v=VtH5hSSKj2Q

Copilul va înțelege că are deja banii pentru a-și lua mașinuțele sau păpușa dar nu are încă banii de Lego sau trotinetă.

Copilul deja poate decide dacă își ia deja ce își permite sau mai așteaptă pentru a-și cumpăra altceva ce este mai scump.

Copilul va decide.

Exemplul formează modele de urmat

Este important ca adulții să discute despre cum iau ei decizii.

Copilul va înțelege de ce adulții cumpără anumite lucruri și pe altele nu, chiar dacă și ei și le doresc.

Adultul care este cu copilul trebuie să îi arate copilului că își dorește ceva ce are în fața ochilor dar că decide să nu cumpere din diferite motive.

Copilul va observa că adultul renunță, că are motive pentru care face asta și că nu va rămâne supărat după această experiență. Deci este ok să renunțăm câteodată?

Putem să decidem că nu cumpărăm ceva chiar dacă ne dorim și avem bani?

Uneori facem asta chiar dacă avem deja banii dar ne dorim și altceva mai scump. Cum ar fi să nu ieșim la masă în oraș sau nu mergem la locul de joacă la care trebuie să plătim, pentru că strângem bani de vacanță. Este decizia noastră.

Citește și articolul: Mami, in magazine si online!

Programul de la grădiniță

Lecțiile de la grădiniță au în spate o poveste despre copii care au luat decizii diferite legate de bani.

Pornind de la acea poveste, copiii au un exercițiu în care iau decizii legate de bani, în condițiile în care au bani.

Apoi în următoarea lecție analizează situația în care iau decizii dar în condițiile în care banii nu sunt suficienți.

Vor recapitula lecția legată de nevoie sau dorință, apoi vor discuta situații în care chiar dacă avem două nevoi și bani doar pentru una, câteodată contextul ne dictează alegerea deci decizia noastră este cumva clară.

Programul My money lab poate fi implementat în orice grădiniță din toată, sub forma unui opțional, o ședință pe săptămână. Dacă vă doriți acest opțional, discutați cu directorul educațional al grădiniței pentru a-l comanda la office@financialparenting.eu

Părinții primesc după fiecare oră un mesaj prin intermediul căruia sunt informați în legătură cu ce a învățat copilul în acea zi, pentru a continua acasă educația financiară a copilului.

Citește și articolul Mesaj primit de părinții copiilor înscriși la opționalul de educație financiară

O întrebare pe care o aud destul de des de la părinți este: să las copilul să facă ce vrea cu banii din pușculiță în ideea că sunt banii lui/ei? Sau eu sunt cel/cea care trebuie să stabilesc limite clare. Despre asta, în alt articol.

O să avem copii de succes, pentru că ne pasă!