Cum să faci copilul să te asculte?

Cum să faci copilul să te asculte?

1280 853 AnaMaria

Aceasta este o continuare a articolulul Copilul meu nu mă ascultă.

Ideile de aici ajută și pentru copiii mai mari.

Mi-au venit câteva idei pe care le-am pus în aplicare, au funcționat la mine și la alți părinți, așa că doresc să vi le spun și vouă:

  • Ține-ți cuvântul, întotdeauna!

Nu vorbi în vânt. Dacă ai anunțat o consecință, aplic-o.

Dacă ai promis ceva, treci și prin foc dacă este cazul și ține-te de promisiune.

Copilul contează, copilul nu uită, explică copilului ce s-a întâmplat dacă vreodată nu ai reușit să îți ții promisiunea.

  • Stabilește reguli doar dacă este cazul.

Gândește-te înainte și nu după.

Dacă ai dispute cu celălalt părinte, discutați regulile înainte de a le anunța, încercați să vă țineți de ele.

Încercarea unui părinte de a păcăli regula împreună cu copilul nu duce la o complicitate drăguță ci la o educație eșuată și valori eronate.

  • Anunță copilului regula și explicații puține. Oferă explicații și nu justificări!

Justificarea vine din sentimente de vină.

Nu este cazul de nici o dare de seamă și de nici o justificare pentru a aplica reguli necesare pentru o bună dezvoltare a copilului.

Fără reguli copilul nu va fi pregătit să funcționeze într-o societate normală.

Nu va înțelege de ce unii și alții așteaptă lucruri de la el/ea, de ce nu mai este cel mai… /cea mai…, o să se simtă neacceptat/ă și așa mai departe.

  • Ține regulile și adaptează-le în funcție de dezvoltarea copilului.

Ora de stat afară, ora de culcare, alimentele între care copilul poate alege, activitățile zilei sau ordinea lor, sunt elemente care se schimbă după cum copilul crește.

  • Înțelege și acceptă sentimentele copilului dar și dorința lui/ei de a modifica regulile.

Orice nouă regulă impune o restricție.

Nici un părinte nu a pus o regulă ca fiecare copil să mănânce zilnic înghețată sau ciocolată sau să stea la locul de joacă minim 3 ore.

Atâta timp cât este o restricție, nu este normal să protesteze copilul? Ba da.

Îi acceptăm sentimentele și frustrarea, lăsăm copilul să plângă, să își expună punctul de vedere, să fie supărat, nervos, să încerce să negocieze și așa mai departe. Este greu dar este benefic.

Nu ne dorim copii care odată ajunși adulți să accepte orice regulă fără să o gândească, fără să o conteste inițial, fără să o înțeleagă înainte de a o aplica.

  • Dacă faci excepții, explică copilului de ce astfel încât excepția să nu devină regulă.

Chiar dacă tu ai regula de a cumpăra o jucărie la două săptămâni sau la o lună, poate vezi un joc pentru stimularea inteligenței vizuale de exemplu și ai observat că este copilul în acea fază de dezvoltare, drept urmare dorești și tu să iei acea jucărie.

Îi explici copilului de ce faci acea achiziție, care nu era în plan și poate nici în buget.

 

Dacă aveți și alte idei de succes, testate de voi acasă, le așteptăm și noi.

Vom avea succes, pentru că ne pasă!

Photo by Juan Pablo Arenas from Pexels

 

Îți recomand și articolele:

De când înțeleg copiii ce este proprietatea personală și proprietatea comună?

Cum să înveți copilul să ia o decizie, de la vârste mici

Copilul mic care nu imparte nu este egoist