Ieri ne-am cumpărat un cireș, îmi doream unul de când ne-am luat casa care are un petic mic de pământ, suficient cât să îți bei cafeaua la umbra unui pom și să vezi cerul.
Elena și-a dorit să ducă ea pomul la mașină și era curioasă cum o să îl duc acasă, cum o să încapă în mașină.
Nu știa că după ce am mobilat un apartament și apoi casa cu mobilă de la Ikea, un pom intră singur în mașină. Știu la cel puțin trei mărci de mașini ce și cum se rabatează ca să intre ceva de 2m într-un spațiu mai mic de atât, dar încă o las să se bucure de ”Cât de tare ești, mami! Wow, ești cea mai deșteaptă”.
Mă uit în urmă
Tot ce am acum este rezultatul a 22 de ani de muncă, multă, cu seri nedormite că aveam examene sau închideri de lună la bancă, cu weekenduri în care eram trainer la Institutul Bancar sau în alte părți, cu seri petrecute în diverse proiecte dintre care în unele câștigam bani și în altele învățam. Nimic nu a venit ușor, nimic nu a căzut din cer.
Cu grijă, ce am acumulat și investit ne-ar ajunge pentru toată viața, și ce sentiment minunat este acesta de libertate financiară. Dar ideea nu e să facem bucăți ce am acumulat, ci să progresăm. Am avut noroc să îmi aleg un partener cu care mă potrivesc și cu care tragem ”la aceeași căruță”.
Mă bucur că nu am regrete și că le-am făcut pe toate la timpul lor.
Eu încă mă simt foarte tânără, am rămas blocată pe la 27 de ani, vârsta la care deja aveam realizări profesionale, 9 ani de muncă, eram manager într-o centrală de bancă după rezultate foarte bune ca manager de sucursală, aveam un MBA finalizat, un master în dezvoltare strategică, diploma bancară și încă mult entuziasm și energie. Bine, entuziasm mai am, energia trebuie dozată bine.
Acum, când primesc mesaje cu ”dumneavoastră” și aud ce lucruri frumoase zic oamenii despre mine, îmi dau seama că vârsta este acolo, sper eu că și înțelepciunea.
Borcanul vieții
Ați auzit de el? Puteți căuta pe youtube filmulețe cu această poveste, sau să vedeți un film scurt AICI.
Într-o zi un profesor a venit în clasă și le-a propus studenților să pună într-un borcan mai multe lucruri: pietre mari, pietricele și nisip.
Puse în ordinea corectă, ele intră toate în borcan, dar puse în altă ordine ceva va rămâne pe dinafară, de regulă pietrele, care semnifică lucrurile importante din viața noastră: familia, sănătatea, prietenii, sau pietricelele care semnifică lucrurile mai puțin importante, dar necesare cum ar fi un loc de muncă, școala, studiile. Nisipul, care semnifică distracția, timpul liber, statul pe rețele sociale sau în fața televizorului, și alte asemenea, pot lua locul celorlalte dacă sunt puse primele, dacă le dăm prioritate. Borcanul este o ilustrație a vieții unui om, cuprinde mai multe sau mai puține, în funcție de cum știm să le gestionăm și să le dăm valoarea corectă.
Mi-am dorit mult să merg la discotecă în week-end, în schimb învățam pentru facultate pentru că în timpul săptămânii eram la bancă, în relație directă cu clienții. Mi-aș fi dorit să văd multe emisiuni de divertisment, dar veneam acasă seara, frântă, pe vremea aceea nu era internet banking și orice mișcare pe conturi se întâmpla la bancă, foarte rar aveam timp ziua să mănânc, coada de clienți era fără capăt. A fost frustrant câteodată, vedeam cu alții nu muncesc de la 18 ani, își trăiesc tinerețea și se distrează, eu parcă nu teminam cu munca și învățatul, dar ce părea atunci un ghinion s-a transformat în avantaj mai apoi. Am scăzut ritmul doar când am rămas însărcinată, oarecum forțată de împrejurări, dar da, era cazul să mă liniștesc.
Am citit cărți de dezvoltare personală de la 20 de ani și asta mi-a influențat mult viața, mi-a crescut rezistența la greu și frustrare, mi-a schimbat optica asupra efortului și a drumului pe care trebuie să îl parcurg ca să ajung la ce vreau.
Prea mult sacrificiu?
Mi-a scris un cititor că noi, românii, punem răul în față și ne sacrificăm.
M-am gândit la asta, și mi-am dat seama că puteam să mă opresc la venitul dintr-un job și să nu am câte două sau trei, puteam să stau într-un apartament mai mic nu în casă în nordul orașului, puteam să am copilul în sistem educațional de stat și nu privat, și bine era și așa, că nu duc nimic cu mine. Ceva mi-a zis totuși că pot mai mult, vreau mai mult și am făcut alegerile în consecință.Eu am ales cât și cum sacrific, pentru ce, când pentru bine ”e ok, merge” sau ”nope, vreau mai mult”.
Fiecare alege pentru el, nimeni nu îți duce greul așa că nici nu trebuie (să îmi) să îți justifici alegerile, important este ca ceea ce alegi să te împlinească.
Cu toții avem zile de 24 de ore, 7 zile în săptămână, 365-366 zile într-un an.
Ce facem cu ele, depinde de noi, de dorințele și visele noastre, sau cel puțin așa ar trebui să fie.
De multe ori trăim viețile gândite de alții și ne ia ceva timp să ne întrebăm ce contează pentru noi, ce ne face fericiți cu adevărat, poate fi o altă carieră, un alt partener, o casă mai mare sau din contră cu rucsacul în spate să vedem lumea, nu există corect sau greșit, decât în contextul personal, sub propria ta lupă.
Întotdeauna mi-am dorit să am casa mea, cel puțin un copil, să las ceva în urmă și să fac lucruri care să influențeze pozitiv și viețile celorlalți.
Ieri eram în parcarea de la Lidl, când Elena cu tatăl ei erau în față, în drum spre mașină. Le-am făcut o poză și mi-a venit în cap ”să faci un copil, să clădești o casă și să plantezi un copac”. Hai că le-am bifat!
Oare mai era ceva pe lista asta?
Știu și eu … să scriu o carte, să ajut un străin, să sar cu parașuta…. Am decis că fac o postare și îmi întreb prietenii, să nu ratez ceva important.
Scriu o carte, bine, de 2 ani o tot scriu și rescriu, am un editor care vrea să scoată scriitor din mine, și eu mă bucur că am șansa să învăț de la un om atât de valoros. Îmi sacrific iar timpul ca să îmi pun gânduri și sentimente în cuvinte, o poveste despre dragoste și bani și fraude și diverse lucruri din lumea asta. Are sens? Pentru mine da.
Să fiu sinceră mi-aș fi dorit ca Netflix să se inventeze peste câțiva ani, dar nuuuu, e acolo și văd zilnic propuneri de filme și documentare foarte interesante, iar eu tânjesc să mai văd câte un episod din ceva serie și îl las pe când am ceva de gătit sau de călcat, pentru că în rest scriu și scriu și scriu.
Ce mai am pe listă? Nu multe lucruri, ar trebui să o mai iau la puricat, oricum se apropie finalul de an când îmi fac și refac planurile de viitor.
Întotdeauna însă am cap de listă timpul cu ai mei cei dragi, bucuria de a fi împreună, de a împărți orice prăjitură și emoție.
Voi ce aveți pe lista de dorințe, vise și lucruri care contează?
Photo cover by David Dibert from Pexels
Îți recomand să citești și articolele:
Vision Board, your annual assistant for success!
Cina specială pentru cupluri fericite!
Învață copilul să aprecieze banii și efortul, pentru el și cei din jur
Lasă copilul să vadă banii, jocuri inteligente după cumpărături
