Fugim să facem și să dregem.
Fugim de dimineață până seara.
Avem liste peste liste, mult prea multe lucruri de făcut comparativ cu cât timp avem.
Văd mulți oameni care se încadrează în expresia ”busy being busy” sunt ocupați ca să fie ocupați. Oriunde muncesc, indiferent de mediu, de șefii lor, de colegii lor, ajung în aceeași ”poveste”, fără să conștientizeze că de fapt toate acele locuri de muncă în legătură cu care se plâng au un singur punct comun…. ei.
Ei ….și obiceiurile lor, și stilul lor, și gândurile lor, și atitudinea lor.
Sunt persoane care mi se plâng de jobul lor. Înainte le-aș fi spus să își caute alt job, pe principiul nu ești pom, poți să te muți.
Dar nu mai dau sfaturi, pentru că în timp am văzut prea mulți oameni care:
- preferă să stea și să se plângă decât să își asume responsabilitatea pentru viața lor,
- preferă să stea în zona lor de confort în loc să se deranjeze să iasă și să își asume riscuri,
- așteaptă să li se întâmple lucrurile bune, se simt îndreptățiți să le pice din cer,
- chiar dacă schimbă ceva jobul, partenerul, orașul, țara, reușesc ei prin obiceiurile pe care le au să ajungă în aceeași situație,
- chiar dacă își schimbă locul ……….totuși nu fac nimic să își schimbe norocul.
Problema și mai mare pe care eu o văd este că aceste persoane îi blamează pe cei care nu fac la fel ca ei.
Nu realizează că ce fac ei este un abuz îndreptat asupra lor și apoi asupra celorlalți.
Dacă ai o persoană de acest gen în jur, acasă sau la muncă, probabil trăiești uneori cu sentimentul de vinovăție, sentimentul că ești omul nepotrivit la locul nepotrivit, că nu faci destul, că nu ești destul…. știi ce zic.
Am o veste: nu este despre tine!
Nu o lua personal!
Aceste persoane nu au o problemă cu tine ci cu oricine nu este ca ei, pentru că ei simt că nu sunt destul, ei au o problemă cu stima de sine, ei trăiesc cu frica a ce pot spune cei din jur despre ei.
Să ne înțelegem, sub nicio formă nu zic să nu dai tot ce poți când muncești.
Este important să fii acolo cu toată ființa, să te dedici, să faci ce poți tu mai bine, să nu lungești pauzele, să nu stai pe rețelele de socializare, să nu pierzi vremea, pentru că nu este corect față de angajatorul sau partenerul tău de muncă.
Însă apoi trebuie să te oprești. Să știi să pui pauză între activitățile zilei. Să ai o viață!
Când fugi ca pe o roată de hamster toată ziua nu o să mai înțelegi când sau dacă devii ineficient, și de aici la burnout sau la alte afecțiuni fizice, psihice, emoționale este doar un pas.
Câteva persoane cunoscute din jurul meu au probleme medicale și ar avea nevoie de o pauză. Nici una dintre acestea nu vrea să își ia pauză.
Mă întreb cât de puternică este nevoia de a te simți important la muncă încât să nu vezi că ești în pericol și să întinzi la nesfârșit o coardă care evident nu mai rezistă mult?
Dragii mei, banii se fac, la muncă în scurt timp cineva o să vă înlocuiască dacă pățiși ceva, chiar nu merită să exagerați.
Singurul loc în care nu veți fi niciodată înlocuiți este acela pe care de regulă îl sacrificați, acasă, alături de cei dragi.
Ce e de făcut?
”Am încercat să închid laptopul la 6, dar nu am reușit”
Sau
”Ziua am ședințe, nu apuc să muncesc decât noaptea”
Sau
”Dacă nu verific mesajele de la birou măcar pe telefon nu pot sta liniștit/liniștită”
Sau
……
Ce ar trebui să faci ca să poți lăsa munca deoparte măcar pentru câteva ore pe zi?
- Să faci o listă cu ce contează pentru tine și acolo să direcționezi energia și timpul tău.
- Să faci câteva sedințe de terapie, să vezi lucrurile din altă perspectivă te poate ajuta mult.
- Să citești cărți de dezvoltare personală, vei găsi idei frumoase, unele ți se pot părea bune de aplicat.
- Găsește-ți un Life Coach. Știu că este plin internetul, dar unii chiar au studii și te pot ajuta să îți organizezi viața.
- Găsește-ți un hobby care să te scoată din zona de confort.
Îți propun să îți găsești ceva de făcut care să te absoarbă atât de tare încât să nu sufere amânare sau cel puțin să decizi că pentru tine acel lucru este important, suficient de important încât să il faci orice ar fi.
Caută ceva ce îți place. Știu că nu este la categoria ”nu suferă amânare”, dar dacă înveți să te iubești va intra în acea categorie, pentru că vrei tu și asta e suficient, nu este egoism, este iubire. Meriți câteva ore pe săptămână pentru tine.
Hai să o luăm și altfel, dacă totuși simți vină, consideră acel timp bun de reset, de încărcat cu bun și bine. Am urmărit pe platforma Masterclass un curs cu Lewis Hamilton (sofer Fromula One, de 7 ori campion mondial). Spunea cât de mult contează să aibă un lucru de făcut, gen hobby, și să dedice timp să se concentreze la ceva nou. El învăța să cânte la un instrument. Avea chef? Nu. Îi folosea la ceva? Teoretic nu, însă avea o grămadă de beneficii în modul în care de fapt își odihnea și reseta creierul.
Am tot mai mulți prieteni care fac câte ceva, învață o limbă străină online, învață să cânte la un instrument, fug maratoane, fac voluntariat etc. Toți spun că sunt mai fericiți în viața de zi cu zi și mai organizați la muncă.
Eu învăț o limbă străină, online, o dată pe săptămână. De un an nu am lipsit nici măcar la o ședință.
Tot o dată pe săptămână, seara, facem lecții de dans, deja de peste jumătate de an. Am lipsit o singură dată când am fost invitată la un eveniment important pentru mine.
Da, se întâmplă să avem ședințe până în ultimul moment, poate cineva de la muncă sună sau vrea detalii despre ceva ce nu suferă amânare DAR la ora la care începe lecția telefonul e pus deoparte.
Dacă aveți copii mici, încercați să aveți activități împreună în care construiți legături ce vor dura pentru totdeauna (deci nu mă refer la dus copilul în parc sau păzit copilul la un loc de joacă, cu un ochi la copil și cu unul în telefon).
Aveți grijă de voi.
Stabiliți limite care să vă țină în siguranță.
Sunteți minunați așa cum sunteți.
Fiți bine!
Cover picture by Pexels
Ciuhuta Anamaria
Îți recomand si articolele (click pe titlu):
Vrei să fii mai mult? Fă mai mult !
