Opriți hoțul !

Ați ajuns la muncă după ce ați alergat stresați să ajungeți la timp cu copilul la grădiniță sau la școală. Trafic, aglomerație, unul mai grăbit decât altul. De pe drum v-ați luat o cafea, mare, bună, probabil cam scumpă dar hei, meritați ! O să vă bucurați de ea jumătate de zi.

Vă așezați la calculator și deschideți căsuța cu zeci de emailuri și agenda plină ochi. Vă apucați de treabă, în ordine, organizat, pe baza priorităților – așa cum ați învățat la cursul de time management.

Faceți asta până când vine un coleg să ceară ceva, sună telefonul ca altcineva să întrebe ceva, mai apare o ședință despre care nu ați fost informat și tot așa. Vă mai sună și mama ca să vă aducă aminte de vreun eveniment de familie sau o prietenă proaspăt îndrăgostită sau părăsită ca să vă spună ”repede” noutățile. Se face prânzul și aveți senzația că nu ați făcut nimic din ce v-ați planificat dar ați mai adăugat câteva sarcini la lista ”to do”.

Vine hoțul !

Să ne imaginam acum altceva. Ați ajuns în birou și vine cineva străin sau un coleg, se uită în jur și ia ceva și pleacă de parcă nu ați fi acolo. Ce vă ia? Geanta, casca de motocicletă, pixul preferat și scump, o carte sau chiar cafeaua mult dorită din față înainte măcar să o gustați.

Cum ați reacționa?

Dacă ați avea timp ați striga la hoț și ați fugi după el ca să vă recuperați ”bunul” vostru. Nu apucați? Nu-i nimic, știți unde îl găsiți și rezolvați până la urmă.
Dacă persoana ar fi necunoscută ați apela la pază și la înregistrările de pe camerele de supraveghere pentru identificarea hoțului.
O astfel de întâmplare vă dă peste cap, vă simțiți atacați, toată ziua o să fiți furioși iar acasă o să descrieți întâmplarea cu lux de amănunte, iar și iar.

De ce lăsați hoțul să fure?

Zilnic sunt hoți pe care îi lăsați să scape ; ei fură singurul lucru pe care nu îl puteți recupera, chiar dacă prindeți hoțul. Știți despre ce vorbesc? Despre timpul vostru.

Timpul este o resursă. Ca orice resursă este limitată. Ba nu, nu chiar ca orice alta resursă. Timpul nu se poate stoca, nu se reportează, nu se poate recupera. Din punctul acesta de vedere suntem la fel de bogați, avem fix aceeași resursă la dispoziție. Modul în care îl folosim face diferența între noi și alți oameni.

Când cineva vă întrerupe, vă distrage de la activitatea pe care erați concentrați, vă luați cu altceva și e greu să reveniți la ce făceați înainte de întrerupere. Apoi întârziați sau renunțați la ce făceați, o să faceți mai târziu. Și începe un efect de domino care duce la întârzieri și stat peste program. Credeți că exagerez? Încercați să monitorizați asta, într-o zi nu lăsați pe nimeni să vă fure din timp.

Ce aveți de pierdut?

Timp din viața voastră.

Știți unde se ”amortizează” timpul acesta furat de alții? În timpul vostru personal, timpul care vă ajută să evoluați personal sau profesional și să:
• vă bucurați de viață, să socializați, să mergeți la spectacole,
• să ajungeți la timp la școală astfel încât să mai aveți timp și energie să ieșiți cu copilul o oră în parc, la cumpărături sau să pregătiți cina împreună, să jucați Monopoly sau Comoara lui Piticot;
• să vă opriți la piscină și saună în drum spre casă ca să mai scăpați de durerile de cap și spate;
• să învățați ceva nou – cum să învestiți la bursă, o limbă străină, cum să faceți pâine cu maia sau să dansați, să cântați la un instrument;
• să citiți despre un domeniu care vă fascinează, să urmăriți documentare, să socializați cu persoane cu pasiuni similare;
• să faceți ceva ce vă place și vă aduce bani suplimentari, dacă e cazul;
• să faceți voluntariat;

Am expus ideea asta într-o discuție cu câțiva cunoscuți, oameni ocupați cu toții, cu funcții de conducere. Comentariile au fost ”nu m-am gândit la asta niciodată, chiar așa este” , “dacă cineva îmi fură ceva reacționez, dar dacă îmi consumă o oră de muncă nici nu contabilizez asta și nu consider furt, cu toate că e singurul lucru pe care nu îl pot înlocui vreodată”.

Voi v-ați gândit la asta?

Copiii vă văd și vă analizează. Voi sunteți modelele la care ei se vor raporta.

Copiii voștri trebuie să înțeleagă că munca face parte din viață și nu invers. Că în schimbul timpului vostru, al științei și al aptitudinilor personale, obțineți bani care vă ajută să trăiți dar și să vă bucurați de viață.

În plus, la un loc de muncă oricine poate fi înlocuit, dar acasă nimeni nu vă poate lua locul.

Suntem părinți și o să avem copii de succes. Pentru că ne pasă !

Îți recomand și articolul  De ce nu reușesc să îmi îndeplinesc obiectivele?