De câteva ori în timpul anului școlar, și la final de an școlar în Iunie, am o întâlnire cu îndrumătorul copilului.
De fiecare dată am deescoperit o parte din copilul meu pe care nu o știam și de care aveam nevoie pentru a înțelege ce am de apreciat, ce am de corectat, ce am de exersat și așa mai departe.
Copiii au ritmul lor de creștere și dezvoltare.
Investigațiile pe care le-am făcut pe acest subiect m-au învățat să nu îmi compar copilul și să mă uit la Elena așa cum este ea, cu plusurile și minusurile ei, cu sinceritate.
Am înțeles că doar așa pot să o îndrum să devină persoana care dorește sau este menită să devină și nu încerc să fac din ea o copie a ce aș fi vrut eu să fac și nu am reușit, sau să ajungă ceva ce îmi imaginez eu că ar fi bine pentru ea, din diferite motive.
Când eu eram de vârsta ei mi se spunea că ar trebui să mă fac profesoară, doctor sau contabil, ca să am o pâine pe masă, să fiu respectată și să îmi fie bine. În generația noastră văd că rețeta s-a schimbat, copiilor li se recomandă să fie sportivi, staruri, IT-ști sau antreprenori.
În continuare vom avea nevoie și de bucătari, de ingineri, de florari, de doctori și așa mai departe, și copilul poate să aibă succes în orice domeniu dacă are pasiune și dorință.
Important este să îi arătăm copilului ce înseamnă o meserie, care sunt părțile pozitive și care sunt cele mai puțin plăcute, eventual să ajungă să discute cu oameni care practică acea meserie, dacă se poate să îl ducem să vadă, să experimenteze cât mai multe și să îl lăsăm să tragă concluzii și să aleagă ce îl atrage.
Concluziile mele despre cum să accept copilul așa cum este, de ce – pe baza de studii, cum să văd punctele forte ale copilului și cum să le duc la un nivel mai mare de competență le-am adunat în cursul Inteligența copilului și succesul în viață pe care îl găsiți în secțiunea Cursuri Online.
Discuția cu educatorul, la grădiniță
La grădiniță aveam mai multe discuții cu educatorul, plus discuția de evaluare perioadică cu psihologul grădiniței.
Aflam astfel în ce zone copilul meu s-a dezvoltat bine și unde este (poate) în urmă pentru vârsta pe care o are, care sunt zonele în arată interes, ce competențe a dobândit, la ce competențe am putea să lucrăm mai departe împreună.
Astfel, adaptam activitățille noastre în funcție de ce am aflat, combinat cu ce am observat eu și planificam totul în funcție de ce îmi doream să mai dezvolt sau să stimulez.
De exemplu:
Când te joci cu copilul un joc care îl atrage, va sta mai mult concentrat pe acea acțiune și astfel își va dezvolta răbdarea și puterea de concentrare. Poate copilul este interesat de culori și desen, poate de jocuri cu mingea în aer liber, poate de expediții în aer liber, poate de jocuri de construcții și puzzle.
Pot să îi propun când vrea să facă jocuri de construcție să mergem la plimbări afară pentru că trebuie să facem mișcare mai multă și ”doar acum am timp” și astfel să frustrez copilul pentru că acum îl interesează altceva, sau să fiu atentă la faza în care este și să încep cu ce îi place. Stăm pe covor, construim castele de cuburi, facem un puzzle, apoi mergem afară cu trotineta.
O să obțin colaborare fără frustrare, în plus lucrez pe o zonă de inters a copilului și mă gândesc ce competență dezvolt, cum pot să exting ceva din ce îl interesează ca să dezvolt ceva din ce aveam eu în gând.
Discuția cu învățătorul
Copilul intră într-o altă fază de dezvoltare odată cu începerea școlii.
Pentru că regulile au fost întotdeauna clare și ele nu se negociază atuci când se aplică, eu am o colaborare minunată cu copilul meu. Totuși, cu alte persoane sau în alt context, copilul meu se transformă și are alt comportament, adaptat situației și mediului în care este, iar asta este de înțeles.
Alături de copii, este normal copilul să fie altfel decât este cu mine, iar învățătorul poate vedea cu alți ochii același copil pe care eu îl văd în alt context.
Discuțiile cu învățătorul sunt necesare, de ambele părți, pentru interesul copilului.
Și învățătorul vede doar o bucată din copil, și prin explicațiile oferite de mine, părintele copilului, va înțelege ce poate genera anumite reacții, sau care este viziunea mea ca părinte și zonele pe care doresc să lucrez pentru dezvoltarea copilului, poate afla chiar și problemele pe care copilul le întâmpină acasă, activitățile extrașcolare și zonele de interes arătate de copil în afara școlii. Astfel facem echipă pentru binele copilului.
Ce am avut nevoie să aflu:
- Competențele copilului dezvoltate (mai puțin, la nivelul așteptat și peste nivel);
- Puncte slabe, puncte forte;
- Comportamentul copilului, relațiile sociale;
- Ritmul copilului, zone de interes;
- Sfaturi despre ce ar trebui să exersăm în vacanță, împreună sau separat, pentru ca anul nou școlar să fie cât mai ușor de integrat;
- Orice altceva a observat îndrumătorul copilului și mă poate ajuta;
Discuțiile cu profesorul îndrumător
Când copilul testează o nouă activitate, un nou sport, o activitate opțională, încerc să discut cu îndrumătorul și să-i cer părerea. Mă gândesc la faptul că vede zilnic copii, de diferite vârste și îmi poate oferi un punct de vedere avizat.
Bineînțeles, informațiile primite le pun în context și mă gândesc cât să mă bazez pe ele.
Am avut parte de păreri senzaționale nejustificate pentru cursuri scumpe (ușor de înțeles că banii părinților ies mai ușor din buzunar când pictez o imagine cu copilul campion), dar am avut parte de cele mai multe ori de păreri foarte bine conturate, care țineau cont de interesul copilului.
Să știi ce e bine pentru copilul tău, cum să îl ajuți să aibă o viață frumoasă și de succes, este un subiect zilnic pe lista noastră de ce contează cel mai mult.
Totuși, putem să ne ajutăm de cei din jur ca să vedem mai mult din copilul nostru.
Apoi în contextul familiei noastre, al vieții pe care o avem, punem copilul așa cum este, apreciat la adevărata lui valoare și îl îndrumăm către ce poate să devină, în funcție de personalitatea pe care o are, zonele de interes, zonele de atracție.
Evident, noi avem imaginea cea mai bună, dar este important să nu respingem părerile celor din jur dacă nu ne convin, ci să le analizăm și să le respingem dacă simțim că sunt nefondate, sau nu se aplică, sau sunt influențate de alți factori.
Important pentru cei care au mai mulți copii, este să nu-i compare ci să facă acest exercițiu individual pentru fiecare copil în parte, pentru că fiecare este unic și nu o copie a altui copil.
Vom avea copii de succes, pentru că ne pasă!
Photo cover by RODNAE Productions from Pexels
Îți recomand să citești în continuare:
De ce spun unii părinți DA la orice solicitare a copilului?
Când să lași copilul să renunțe?
