Elena îmi propune o vizită la magazinul de jucării când nu găsim parcare aproape de intrarea în magazinul de la care facem cumpărături și se întâmplă să găsim în zona magazinului de jucării. Îl vede în fața ochilor și îmi propune o tură prin magazin.
Propunerea asta nu îmi dă nici o emoție. De la 2,5-3 ani deja întram în magazine și ieșeam fără să cumpărăm nimic, fără nici o problemă.
Tatăl Elenei și acum este surprins cum reușesc să fac asta: să ies dintr-un magazin de jucării, fără nici o jucărie cumpărată și cu un copil care nu urlă și care nici măcar nu e supărat.
”Alții ar urla și s-ar da cu fundul de pământ”, cum zice și bunica, uimită și ea după o astfel de experiență.
”Alții da, dar nu și copilul meu”, încerc eu să mă umflu în pene ca o super mamă plină de secrete magice.
Cum am reușit începând cu 3 ani?
În primul rând citesc multe cărți de parenting și psihologia copilului, citesc tot ce îmi pică în mână, văd articole despre ultimele descoperiri și îmi plac la nebunie concluziile diferitelor teste care se validează în ani de studii.
Am înțeles că la vârste mici că ei sunt curioși. Își doresc un lucru pentru că îl văd și pentru ei este greu să îți stăpânească impulsurile.
Când Elena observa ceva ce îi atrăgea atenția, începeam discuția cu ea, de la nivelul ei. Mă aplecam ca să ne putem privi în ochi. Îi spuneam dacă avem sau nu avem voie să atingem obiectul, jucăria etc. Atâta timp cât existau și lucruri pe care să putem pune mâna, adică nu auzea numai nu la orice încerca să atingă, era în regulă să le atingem doar pe cele pe care mami spunea că se poate.
Apoi începeam să-i vorbesc despre acel lucru, acea jucărie, să o descriu, să ne jucăm cu ea în capul nostru ”aș dormi cu ea în fiecare seară, aș face baie cu ea, cred că s-ar înțelege bine cu maimuțica etc”.
O dată eram într-un magazin de haine și Elena a mers la o bicicletă metalică în miniatură care avea ceva pus pe ea. Tatăl nu mai făcea față în a ține copilul să nu pună mâna pe ea. Am ieșit din cabina de probă și am aplicat metoda mea.
Am luat-o pe Elena de mânuță și ne-am apropiat de bicicletă. I-am spus că o poate atinge dar nu ne putem juca cu ea, am continuat și i-am descris-o, i-am spus că este acolo ca să facă vitrina mai frumoasă și oamenii să fie atrași să se uite la magazin, i-am arătat și oamenii care se uitau la noi prin vitrină. Apoi i-am arătat componentele care arătau ca ale unei biciclete adevărate. În timp ce vorbeam, după cum era de așteptat, Elena s-a întors și și-a găsit altceva de explorat, s-a văzut în oglindă și asta a fost fascinant pentru ea, iar eu m-am dus să termin proba de haine liniștită.
Citește și articolele (click pe link)
Reduceri de prețuri! Ce îi putem învăța pe copii?
Mai târziu, în drum spre parcare, a văzut un Pluto enorm la intrarea unui magazin. Ne-am făcut poze cu Pluto și am intrat în magazin. Primul luat la mână și dorit a fost Donald, apoi Rapunzel , apoi ….Mă duceam lângă ea și admiram plușurile apoi am început eu să îi arăt ei și să îi spun că aș vrea să mă joc cu Mickey sau că mai degrabă îmi place Cenușăreasa etc.
După ce ne-am jucat cu jucăriile, am plecat fără nici una. Copila s-a jucat cu ele în capul ei, acum era momentul de alt joc, de exemplu de o întrecere până la scările rulante.
Dacă atunci când a pus mâna pe prima jucărie i-aș fi spus NU, ea ar fi făcut scandal ca să o obțină pentru că într-adevăr își dorea să se joace cu ea.
Cum reușesc acum la 5 ani?
Pentru că Elena a crescut îmi este mult mai ușor să comunic cu ea și să îi explic diverse lucruri. M-a ajutat jocul NEVOIE SAU DORINȚĂ, pe care îl jucăm din când în când.
Vedeți cum se joacă jocul în filmarea pe care am făcut-o cu ProTv:
https://protvplus.ro/video/inspiratia-de-weekend-parenting-cu-ana-maria-ciuhuta
Acum deja are pușculiță și o parte din costuri le acoperă ea.
Despre cum am întrodus (în sfârșit) pușculița citește aici A venit și la noi momentul să utilizăm pușculița
Îi explic echivalența lucrurilor pe care dorește să și le cumpere. A prins repede ideea și îi place că are de ales.
Dacă mergem la o vizită în magazin, așa cum îmi propune ea și vede jucării pe care și le dorește, le ținem minte pentru ziua specială de cumpărat jucării.
Ce este ziua specială de cumpărat de jucării?
Ziua în care își ia o parte din banii ei din pușculiță și mergem la magazin în mod special ca să își cumpere jucării.
În prima faza facem turul magazinului ca să vedem ce îi place. Apoi se decide la câteva jucării și eu îi explic echivalența lor, ce poate face cu banii pe care îi dă pe jucărie. De exemplu dacă iei jucăria asta, costă cât aia cu cealaltă împreună sau e cât toți banii tăi de acum, sau e mai mult decât banii disponibili.
Câteodată decide că vrea jucăria dar așteaptă să fie la reducere. Asta a fost o MARE surpriză.
A învățat despre reduceri când la o vizită erau reduceri iar o jucărie pe care și-o dorea era la jumătate prețul. I-am spus că are prețul roșu deci este la ofertă specială cu preș redus și că acum am bani să o cumpăr dacă mai este interesată.
Cum reușește să se stăpânească și să nu își ia primul lucru dorit?
De mică am încercat să o învăț și să o antrenez oarecum în amânarea gratificației.
În plus știe că în ziua specială am răbdare, am timp, nu o grăbesc să ia decizia, timpul din magazin nu e limitat dar și că dacă luăm ceva banii dați nu se mai întorc.
S-a întâmplat o dată ca să nu îi placă ce și-a luat și în drum spre casă să îmi zică șoptit că de fapt acum că se gândește mai bine și-ar fi dorit cealaltă jucărie. I-am spus că este prea târziu, nu duc jucăria înapoi, va strânge bani să o ia și pe cealaltă dacă chiar și-o dorește și dacă asta nu îi place o poate ține să o facă cadou cuiva cui crede că s-ar bucura de jucărie. Am lăsat-o să suporte consecințele deciziei ei și asta o face acum mai chibzuită când alege ceva.
De regulă își cumpără jucării astfel încât se întoarce cu bani acasă din banii disponibili. Cred că în curând introduc și noțiunea de economii pentru scopuri pe termen lung, să fie două pușculițe și tot ce salvează din aceste vizite să transfere automat în a doua pușculiță – în cea de ”savings”- saved money.
Îți recomand și articolul (click pe link) Economiile pe înțelesul copiilor
Pentru că avem această zi specială, vizitele la magazin sunt cu scopul de a face lista de jucării dorite pentru ziua de cumpărături speciale sau pentru vreo zi specială în care este întrebată ce își dorește cu o anumită ocazie.
Acum știți cum fac să ies cu un copil fericit (că mai are ceva pe lista de dorințe) din magazinul de jucării fără jucării.
Cum o să fac mai departe? Vedem. Sunt sigură că o să găsesc soluții magice și o să vă țin informați.
