Săptămâna trecută mi-a trimis un mesaj minunata Roxana ca să intru live în matinalul de miercuri al Găștii Zurli și să vorbesc cu Mirela Retegan despre subiectul pe care îl avea deschis în acea dimineață, respectiv cu cine ne lăsăm copiii dacă se închid școlile.
Văd mesajul cu 2 minute înainte de momentul LIVE, mă scuz și îi spun că oricum eu nu sunt persoana potrivită să vorbesc despre acest subiect. Ea îmi zice ca sunt și că mă sună, evident nu o refuz pentru o iubesc de nu mai pot, așa că…fie.
Bineînțeles îi spun și Mirelei din prima că nu sunt persoana potrivită, eu am lăsat cariera corporate și am pornit în antreprenoriat (și) pentru a fi alături de copila mea, de a o duce și a o aduce de la grădiniță și de la școală, de a o crește sub ochii mei.
Orice problema cere o soluție
Mirela îmi spune că sunt o persoană foarte potrivită, tocmai pentru că nu am soluții și în situația asta sunt mulți părinți, și că uite, am găsit o soluție, pe termen lung.
Mirela Retegan are oricum un stil de poate încuraja și pomii să crească și florile să înflorească, este un exemplu viu că nu se poate este doar o glumă făcută de o persoană lipsită de imaginație, acolo unde nu există o soluție ea găsește cinci din prima.
Îi spun eu contextul: fiecare dimineață în care se verifica gâtul copilului la grădiniță era un motiv de stres, daca mi-o dădeau acasă nu aveam ce să fac cu ea și doctorul de familie nu îți poate da concediu medical la fiecare tură de nas care curge.
În plus, chiar dacă am ales o grădiniță privată, vacanța de vară, plus vacanțele de sărbători, plus săptămâna metodică și vinerile scurte, depășeau zilele noastre de concediu, cu greu mai rămânea o săptămână să o petrecem împreună, asta în condițiile în care aveam un copil sănătos și orice alte probleme le rezolvam fără zile libere.
O bonă la comandă nici nu găsești, cine vrea să facă meseria asta o face tot timpul nu la cerere când se nimerește, și alt ajutor nu aveam.
Deci în caz de școală online sunt persoana potrivită să deschid gura și să zic ce soluție am ales.
Mi-am dat seama că pot alege o persoană internă sau să îmi cresc eu copilul și în același timp să îmi cresc și ideile de a face o lume mai bună, lucru pe care de fapt l-au făcut mai multe mame, despre unele dintre ele puteți citi AICI.
Bani deoparte aveam, așa că mi-am permis să o iau de la capăt în altă direcție, care să îmbine noile mele dorințe și nevoi.
Știu că sunt mulți părinți care nu au nici ajutor și nici șansa de a se detașa de munca lor câțiva ani pentru a încerca altceva, în timp ce sunt cu copiii lor, dar unele mame se vor gândi la asta, sunt sigură. Pentru idei vă recomand cartea Startup de 100$ scrisă de Chris Guillebeau.
Ești persoana potrivită… chiar foarte potrivită!
Cele mai multe persoane care intrau în direct aveau bunici sau bone sau bunici și bone care să îi ajute, apoi urma gașca de prieteni cu copii, și bineînțeles vecinii.
Am ascultat ce au zis și restul invitaților și mi-am dat seama că uneori dacă ceri ajutor îl poți și primi (dar nu vrem să deranjăm, nu știm să cerem ajutor), că soluții ar fi mai multe decât mi-am imaginat eu, și fiecare părere a contat.
Probabil așa gândea și persoana care a vorbit înaintea mea, ”eu nu sunt persoana potrivită, o am pe mama ca să mă ajute”, sau ”eu nu sunt persoana potrivită pentru că am o vecină minunată și facem cu schimbul”, să spună cineva care nu are cum să se descurce cum face asta și așa mai departe, pe când fiecare de fapt găsise o soluție.
Ideea e ca fiecare a fost persoana potrivită, fiecare a venit cu o idee despre ce face, cum face, de ce a ales varianta asta și uite așa cred că fiecare a prins cel puțin o idee nouă sau mai multe.
Într-o țară în care ne dăm prea ușor cu părerea și suntem experți după două cărți citite, în același timp ne tragem de multe ori fix din locul în care părerea noastră contează, părerea noastră de oameni trecuți prin situație și care am găsit soluții când credeam că nu există.
De unde ne vine acest sentiment că nu suntem potriviți?
Am fost comparați și ne comparăm în continuare.
Când am fost comparați, de regulă, ieșeam în pierdere, niciodată nu o ajungeam pe Sanda de la etajul 2, pe Nicu verișorul ”care e și băiat”, pe Dana prima fată din clasă, pe fratele mai mare, pe sora mai mică (sau invers), pe cine se mai nimerea pe stradă, la televizor sau în discuțiile telefonice de pe vremea aceea.
Cu cine ne comparăm? Aici trebuie să avem grijă, pentru că avem în jurul nostru multe repere false, pline de formă și fără fond.
Cu bună credință fiecare dintre noi este persoana potrivită într-un context, când il găsești pe al tău nu te mai trage deoparte pentru că părerea ta poate fi de folos cuiva. Modelul meu de a rezolva o problemă nu a mai fost descris și de altcineva din acel panel de discuții, știu eu ce se naște de aici?
Suntem oameni, fragili, vulnerabili, cu diferite probleme, cu toții avem nevoie de o idee bună, de un sfat, de o apreciere, de ajutor, de un zâmbet, când poți să le oferi fă-o din tot sufletul, ești persoana potrivită!
Gândește-te de câte ori te-ai simțit persoana nepotrivită… pe nedrept!
Ce ți-am spus mai sus e o simplă povestioară, dar care a aprins un bec în mintea mea. Evident că nu se întâmpla nimic dacă nu intram eu în acea discuție, ar fi venit altcineva cu o altă idee, poate mai bună sau nu. Dar mi s-a atras atenția că eram persoana potrivită în timp ce instinctul meu a zis că nu sunt.
De câte ori ne tăiem singuri craca de sub picioare? De cele mai multe ori!
Și facem asta des, renunțăm la șanse personale (cum ar fi fost dacă…), renunțăm la șanse profesionale (poate că totuși m-aș fi descurcat / acolo era locul meu/ a fost o prostie să nu mă bag și eu …), pentru că simțim că nu suntem potriviți. De multe ori așa ni s-a spus și noi am crezut, fără să verificăm, fără să testăm, fără să avem curaj să gândim că poate lucrurile stau altfel.
Ia-ți șansele!
Fă un pas în față! Asumă-ți riscuri! Vei înțelege că de multe ori, în multe situații, tu erai persoana potrivită și ai lăsat șansa să treacă de lângă tine.
Nu sta deoparte când poți face ceva care contează pentru tine și pentru cei din jur.
O să fiu atentă la această reacție, pentru că nu vreau să o dau mai departe și copilului meu.
Fiți buni! Și dați din bunătatea voastră mai departe.
Îți recomand și articolele:
Cât să donezi și să îi ajuți pe cei din jur? Despre limite în generozitate.
Învață copilul să aprecieze banii și efortul, pentru el și cei din jur
