Anul acesta începe cu energie bună, eu așa îl simt.
Am stat să simt, pentru că în ultimii ani, de când m-am despărțit de viața de corporație, am învățat (cu greu, trebuie să recunosc) să mă opresc și să mă ascult.
De ce a fost greu?
Pentru că era în afara zonei mele de confort, în afara lui TREBUIE.
Întotdeauna ceva a fost sub trebuie, așa ca un to do list.
Și nu de când am început să țin agende, chiar de la naștere.
Trebuie să stai în fund la 6 luni, să umbli la 1 an, să începi grădinița la 3, școala la 6-7, un job după 18, apoi apar acele trebuie de OM MARE, trebuie să te căsătorești, să faci o casă, să faci un copil sau mai mulți….. și după atâta trebuie nu mai știi să te oprești.
Cum am început să mă opresc?
Așa cum am aflat mai apoi că au făcut mulți alții înaintea mea. Ceva s-a întâmplat.
Am avut un episod legat de sănătate, unul stupid aș zice, care m-a băgat în spital. Să fi fost un burn-out după ani de tras tare? Poate. Să fi fost un ghinion sau un semnal de alarma de la viață? Poate.
Și când vezi cum doctori de top dau din cap îngrijorați îți spui ultimele dorințe și te gândești cum copilul tău va crește fără tine.
Apoi scapi și zici … e o nouă șansă, TREBUIE să o folosesc cum trebuie.
Acest trebuie anulează mai departe orice alt trebuie de pe lista aia încărcată de TO DO a vieții.
Apoi începi să înveți să o lași mai ușor cu ce îți cer alții, și îți pasă de ce vrei tu.
Te compari cu tine, cel de ieri și nu cu cei din jur, și uite așa parcă nu mai ieși întotdeauna pe ultimul loc.
Sima ta de sine în care au lovit toți, de la cei care ți-au fost aproape în copilărie și te-au iubit când ai fost cuminte, la cei care îți sunt în jur și au ceva de demonstrat.
Înveți că părerea celor din jur e despre ei și nu despre tine, așa că nu te mai doare ce vine din afară și înveți încet să vindeci ce este înăuntru.
Îți dai seama că între ce îți dorești și ce ești este o diferență, începi să o acoperi, te dezvolți personal, eventual și profesional în direcția dorită, pui atenția acolo unde contează pentru tine și așa începi să înflorești, ești alt om, te simți bine cu tine, îți place de tine, te iubești.
Și ajungi la un punct în care este despre tine
Înveți să te respecți mai mult. Să te iubești mai mult. Să te pui în față în lista ta de priorități.
Te întrebi tu pe tine:
Cine ești și care este sensul tău în lumea asta?
Ce îți place?
Ce te motivează?
Ce te face să vibrezi?
Ce contează pentru tine?
Viața devine un carusel de zâmbete și fericire? Evident că …. NU.
Viața rămâne în continuare un roller-coaster cu suișuri și coborâșuri, doar că acum nu mai suferi ci înveți că lucrurile care nu îți plac sunt lecții din care ai ceva de învățat și din care ieși mai bine.
O să îți placă? Procesul nu, rezultatul da.
În același timp o să vezi că fericirea nu e un moment îndepărtat, atunci când … am bani, timp, pe cineva lângă mine, copiii mari, poziția dorită la locul de muncă, diploma aia, dragostea și acceptarea cuiva și așa mai departe.
Fericirea stă în cele 10 minute pe care le mai ai să te cuibărești în pat până când sună alarma, în cafeaua sau ceaiul pe care le bei în liniște tu cu tine, în hărmălaia din casă când pui masa pentru familie, în episodul ultimului film care te relaxează, într-o cină delicioasă gătită de tine, într-o carte care te face să visezi, într-un jurnal de recunoștință, într-un hobby, în ultimul curs pe care l-ai făcut, în ultimele obiceiuri bune pe care le-ai introdus în viața ta, în zâmbetul cuiva, într-o vorbă bună și multe-multe altele de acest gen.
Înveți că viața e aici și acum.
Apoi îți faci planuri și îți dai un sens vieții.
Fiecare zi vine plină de sens, pentru tine. Îți știi direcția și Universul parcă îți aduce aproape ce ai nevoie ca să reușești pe drumul tău.
Înveți să îi ajuți pe alții, să fii de folos oriunde ești, să aduci energie pozitivă și un zâmbet peste tot.
Iar binele este ca o sămânță care crește. Ce semeni aia culegi. Bulgărele de bine și de fericire crește și tot crește.
Îți dai seama că bogățiile lumii îți sunt la îndemână, depinde doar de tine să le aduci în viața ta.
Bogăția stă în banii care îți fac viața ușoară, dar mai stă și în momente de fericire, de împlinire, de emoție, de mândrie, de putere, de vulnerabilitate, stă și în timp investit în ce contează pentru tine.
Stați un pic și ascultați-vă.
Stați de vorbă cu voi ca și cu cel mai bun prieten, mai bun de o mie de ori decât prietenul vostru cel mai bun.
Întrebați(-vă) și ascultați (-vă). O să vă auziți din ce în ce mai bine, din ce în ce mai clar.
O să fie ușor? NU.
Veți fi poate în poziția în care să vă luptați ( cu voi sau cu alții), să acționați, să decideți, să suferiți în acest proces de transformare între ce sunteți și ce vreți voi să fiți, între ce trebuie și ce e mai bine pentru voi, între corect și greșit, între bine și rău, între efort și zona de confort.
Știți cum e la final? Așa cum trebuie, cu energie bună, cu sens, cu bine pentru voi și cei din jur.
Anul care a trecut m-a învățat că atunci când îți e bine îți poate fi cel mai rău și invers, că întotdeauna ai în jur oameni care să îți fie aproape – cel mai probabil nu cei la care te aștepți și îți dai seama că de fapt asta nu e important, că din greutăți crești tu ca om, că din bucurii înflorești, că dacă rămâi deschis viața vine cu surprize, că viața asta merită trăită cu bucurie.
Să aveți un an cu sens și cu belșug!
Să avem un an minunat!
Îți recomand și articolele:
De ce când vrei să schimbi ceva este greu?
De ce nu reușesc să îmi îndeplinesc obiectivele?
Bogăția nu înseamnă mai mulți bani
Te-ai săturat? 10 pași pentru schimbare
O casă, un copil, un pom. Ce mai am de făcut în viață?
