Ce gătim în familie de sarbători și de ce ținem la această tradiție

Ce gătim în familie de sarbători și de ce ținem la această tradiție

Ce gătim în familie de sarbători și de ce ținem la această tradiție

1280 855 AnaMaria

Sărbătorile de iarnă nu ne dau bătăi de cap în privința meniului. Știm exact ce gătim.

De ce?

Pentru că avem meniul pe care l-au avut și bunicile noastre pe masă. Gătim împreună meniul de sărbători, este timpul nostru special împreună.

Așa nici nu cheltuim aiurea, știm exact ce ne trebuie și cumpărăturile din gama ”ia și din asta că poate ne trebuie, și din cealaltă că poate nu ajunge” dispar. În acest mod, nu facem risipă de mâncare și nici de bani. 

Țin la tradiție, mă leagă de strămoșii mei.

Am apucat să cunosc o singură bunică, pe cea maternă. Eu nu mergeam în vacanță la bunici cum mergeau alți copii și nici nu am avut bunici să mă răsfețe. Pe vreamea aceea nici nu exista prea mult răsfăț, dar blândețea unor bunici ținea loc de multe.

Am prins comunismul. Țin minte întunerecul și frigul. Peste tot era frig. Geamurile în casă aveau flori de gheață pe dinăuntru. Nu țin minte foamea în schimb, nici nu eram eu mâncăcioasă și nici pofticioasă.

Mama știa dintr-o felie de carne și câteva legume să hrănească patru guri. Din acest motiv probabil, am învățat cu toții să gătim. La noi acasă găteam toți, mama, tata, eu și fratele meu, care când avea timp.

Și eu acum știu să gătesc din orice am la îndemână.

Consider că este o aptitudine de viață care se poate transmite mai departe. Trăim timpuri moderne, probabil că este o aptitudine pe care copiii noștri nu o vor folosi, dar mă liniștește să știu că Elena oriunde va fi departe de mine, cu sau fără bani în buzunar, se va descurca.

Meniul de Crăciun

De Crăciun pe masă avem o supă de pui cu tăieței de casă, în care fierb pui de casă și multe legume din care fac salata boeuf (cu pui, evident, tradițional). Supa nu e obligatorie dar tot o fac și iese delicioasă. Anul acesta un musafir a venit special să mânănce supa mea de pui.

Salata boeuf este cu maioneză făcută tot de mâna mea. Mi-am impresionat rudele din Grecia când le-am făcut o salată cu maioneză făcută de mine, nu au mai văzut așa ceva, ei folosesc doar maioneză din comerț. Dacă nu aveți ouă proaspete sau aveți copiii mici și gravide la masă, folosiți totuși maioneza din comerț sau faceți o maioneză falsă din cartof sau avocado.

Apoi fac sarmale, cu varză dulce opărită pe aragaz. Se scoate cotorul, se pune într-o oală cu apă clocotită cu gaura în jos, apoi se intoarce. Când foaia de varză este gata, se desprinde ușor cu furculița, una cât una.

Sarmalele sunt apoi fierte în suc de roșii de casă, în oala de lut pe care am cumpărat-o de pe Valea Prahovei, când am decis cu omul că facem casă împreună. Orice familie are oala ei de lut, nu? Condimentele sunt luate din grădină și uscate cu grijă, cimbru și mărar. Sarmalele ies dulci, eu gatesc pe modelul din Ardeal.

Toate acestea se fac în trei ore pe ceas. De curând mă ajută și Elena la curățat legume, la tăiat legume, la pregătit varza pentru sarmale.

Este timpul împreună în care îi vorbesc despre bunici, despre cum trăiau ei, în ce condiții, cum găteau la foc de lemne, ce mâncau fără restaurant sau semipreparate, ce obiceiuri aveau la colindat, cum creșteau copiii, cum își organizau viața, cum se pregăteau de sărbători, și ce îmi mai amintesc despre bunicii mei adică străbunicii ei. 

Dulciurile le face cu tatăl ei. Și din familia paternă are nevoie să afle aceleași informații. Anul acesta au făcut două feluri de prăjituri tradiționale și cozonac.

Mai adaug gustarea rece, murăturile, friptura și cârnații. Plus un vin fiert și o gură de țuică din Ardeal.

Meniul nostru de Anul Nou

Pentru că sunt doar câteva zile distanță, meniul cuprinde altceva, diferit.

La fel, gătim împreună.

De data asta Elena află năzdrăvăniile pe care le făceam noi în copilărie, cum furam din prăjituri, cum ne jucam prin casă în zone ”interzise” sau cu diverse lucruri pe care nu aveam voie să punem mâna. Împreună cu verișiorii  eram destul de creativi, fără acces la vreo tehnologie sau măcar la televizor.

Să revenim la meniu. Nu se mănâncă carne de pui sau găină, se zice că ”tragi a sărăcie”. Așa că facem ciorbă de perișoare. Elena știe deja să facă această ciorbiță de una singură, are nevoie de cineva să le combine pe foc. O să văd dacă anul acesta are chef să o facă tot ea.

Când eram la Cluj, venea mătușa mea și ne aducea în ajun de Anul Nou gogoși. Tot ce este rotund semnifică bani și acesta este un obicei pe care ea îl ținea în fiecare an, fără excepție.

La gustare fac cele mai bune ouă umplute din lume, vinete și piftie.

Vinetele sunt din vară, coapte în familia mea, pe un disc de metal, în grădina de la țară. Fiecare membru din familia mea, are întotdeauna în congelator, o pungă specială destinată petrecerii de revelion.

Pentru ouăle umplute, am rețeta familiei. Umplutura se face din gălbenușuri, cu unt (bunica îl făcea din grăsimea de pe lapte) și pateu. Secretul stă totuși în sosul făcut cu maioneză, smântână și muștar.

Pentru că e seara de distracție, nu umblăm  prea mult în bucătărie.  Friptura este gata sau prefer șnițele cu salata orientală de cartofi, acestea se mănâncă la temperatura camerei. La noi acasă nu se mănâncă prăjeli așa că iubesc aceste șnițele o dată pe an, oricum mai mult eu le mănânc.

Timpul necesar? Tot în jur de trei ore. Vi se pare mult? Mie mi se pare o investiție de timp absolut rezonabilă. Am timp și să mă fac frumoasă, și să mă odihnesc, și să ies la o plimbare, Iar copilul, după atâta timp cu noi în bucătărie și cu burtica plină, dispare și ne spune că are nevoie de timpul ei singură. Win-win situation, de departe!

Elena face pauză de joacă în acest timp dar participă și la dulciuri cu tatăl ei, așa că și la ea se adună o activitate considerabilă plus timp de calitate cu fiecare dintre noi.

La desert avem tort făcut de Elena cu tati, aici alegem câte o rețetă nouă, plus tradiționala Vasilopita.

Despre Vasilopita puteți citi aici: Banuțul dorit de toți în seara de Anul Nou, din Vasilopita

Ne plac sărbătorile acasă.

Dacă se întâmplă să fim plecați undeva, avem o seară de sărbătoare, acasă, pe care o petrecem împreună, în familie, în casa noastră.

Îmi amintesc un an în care a trebuit să plecăm în direcții diferite. Am plecat mai repede de la birou, am cumpărat brad și podoabe, alimentele necesare, cadouri și am chemat prietenii la cină, Am avut o cină de Ajun împreună, chiar dacă defazată. Bucuria a fost acolo.

Când vom călători de Sărbători, vom avea grijă să le avem și acasă, chiar dacă în alte zile 🙂 .

Ne place să ne amintim de unde ne tragem, pentru că suntem o verigă dintr-un lanț.

Avem informații despre străbunici, bunici, părinții noștri și acum dăm mai departe informația către copiii familiei. Și ei vor avea copii, sunt și ei o verigă dintr-un lanț care se formează mai departe. Și fiecare verigă este importantă.

Cred că orele petrecute împreună pentru a pregăti bucatele de pe masă fac ca aceste Sărbători să aibă sens, să fie diferite de orice alte zile libere, să simțim spiritul sărbătorilor, să reușim să analizăm anul care a trecut și astfel să facem ca ”cele rele să se spele, cele bune să se adune”. 

Spiritul sărbătorilor și magia, le construim împreună. în familie, locul în care suntem iubiți, protejați, înțeleși, acceptați așa cum suntem. Când viața ne dă câte un examen mai greu, un obicei, un gust, o amintire, devin o ancoră care ne ajută să stăm la suprafață până trec valurile.

Sărbători fericite!

Photo by cottonbro from Pexels

Vă recomand și articolele:

24 de activități de făcut în familie, în luna Decembrie

Dați sărbătorilor sens pentru copiii voștri!

Lista cea mai importantă de sărbători!

Colind de copii “bogati”