De multe zile am vrut să scriu acest articol despre părinți, copii, rău și bine, și modul în care noi părinții putem să le formăm imaginea prin care ei să vadă lumea. Nu dețin adevărul absolut, nici pe departe, doar expun exemplul meu, poate este de folos.
Catalizatorul a fost un mesaj primit de la un cunoscut despre cum suntem noi oamenii săritori doar în anumite situații, nu cred că era o critică (doar) la adresa mea și nu am luat-o personal, dar mi-a dat de gândit.
Eu cred că nu este așa cum încerca persoana să îmi zugrăvească viața și oamenii, cred că suntem săritori în orice situație în funcție de valorile noastre personale.
Bineînțeles că vom sări mai mult la evenimente și în situații care ne ating mai mult la nivel personal de exemplu când se întâmplă ceva în jurul nostru, unei persoane din familie, unui prieten drag.
Reacționăm și la evenimente care nu țin de cineva cunoscut din jur cum ar fi:
o persoană care a crescut în lipsuri materiale va ajuta acolo unde este foamete,
o persoană fără părinți va ajuta orfanii,
o persoană care iubește animalele va ajuta cu bani adăposturi pentru animale
… și așa mai departe.
Nu putem ajuta peste tot și este normal să selectăm zona în care vom contribui cu bani, timp și alte resurse și este dreptul nostru de a alege cauza pe care o susținem.
Este o alegere și să nu facem nimic.
Este alegerea fiecărei persoane să facă ceva și nu o obligație (mai mult decât morală). Sunt persoane care spun că dau taxe și impozite și din acei bani autoritățile, statul, sau oricine poate să facă ce vor iar ei nu dau nimic nimănui ”gratis”, la fel nu este cazul să comentăm alegerea personală a cuiva.
DAR să comentăm când cineva alege pe banii personali, pe timpul personal, folosindu-și resursele personale să ajute un caz care este diferit de ce am face noi este…. greu de calificat.
Bun, să trecem mai departe.
Vorbeam cu fetița mea că ESTE OK să avem păreri diferite cum se spune ”let`s agree to disagree„ și că uneori trebuie să facem curat în lista de prieteni, să ne investim timpul acolo unde are sens.
I-am mai spus și că părerea cuiva trebuie să fie respectată întotdeauna!
Putem analiza, putem dezbate, este ok dacă nu ajungem la aceeași concluzie pentru că suntem diferiți DAR răutatea, invidia, egoismul, și orice alte emoții care nu ne fac bine nu suntem obligați să le acceptăm, nici să le combatem. Din acest motiv căutăm să avem prieteni cu care suntem compatibili.
I-am spus că am primit un mesaj care m-a întristat prin ton și mesaj dar că nu am intrat în polemică. I-am spus că sunt tristă când văd că sunt părinți care le sădesc idei copiilor lor despre o lume urâtă și rea, î care oamenii se acuză unii pe alții în loc să fie uniți, cu persoane care în loc să construiască ceva stau deoparte și comentează cu răutate – adică mai bine ar sta în liniște să nu împrăștie răutate.
Cred că aceștia sunt oameni care suferă și simt nevoia să caute tot ce e mai rău în lume ca să scoată la suprafață, să arate cu degetul, să condamne, să pună în mijlocul ”pieței” sau al mesajelor din social media dovezile lor senzaționale cu mesajul că ”nu gândești / ești un prost/ vai de capul tău…etc” dacă nu vezi acele lucruri atât de clare pe care ei le văd ușor și repede și în bunăvoința lor încearcă să te alinieze și pe tine, să te scape de prostia colectivă în care te bălăcești spălat pe creier de toți din jur (toți mai puțin ei, se subînțelege). Doamne ferește să vezi lucrurile altfel!
Offff … ei vânează răul de oriunde și îl toacă mărunt, trăiesc în vibrație joasă și îi trag și pe alții acolo, vor să intri în polemică cu ei, vor să te convingă că e doar așa cum văd ei lucrurile – de multe ori nu au nici o treabă reală cu subiectul, nici studii, nici experiență, ci sunt persoane ușor de manipulat în general și devin vehemenți în ideile pe care le adoptă.
Nu doar o dată s-a întâmplat ca cineva să încerce să mă convingă diverse lucruri, inclusiv că banii dați pe educație sunt aruncați pe geam, și mi-au fost criticare alegerile cu toate că eu trăiesc cu ele. Bine că îmi văd de ale mele, vă recomand să faceți la fel.
Sunt genul de părinte care își expune copilul la lume, așa cum este, fapt pentru care copilul meu a învățat că în viață lucrurile nu sunt la fel pentru toți oamenii, alții trăiesc greu și dacă avem mai mult este o obligație morală să ajutăm.
Educația copilului – zona de teorie, prin povești, cu ajutorul cărților:
Am să vă spun care sunt câteva dintre cărțile pe care eu le-am folosit acasă ca să abordez aceste subiecte sensibile cu Elena.
I-am povestit mai demult despre ce înseamnă un război înainte să izbucnească războiul din Ucraina, pentru că în lume erau războaie și oameni refugiați.
Pentru discuția despre conflicte și război am folosit carțile de la Editura Cartemma: Malala și cartea despre Conflicte globale, Rasismul și intoleranța, Refugiații și emigranții, Sărăcia și foametea – am folosit tot setul de 4 cărți (dați click pe titluri pentru a accesa linkul).
Foamete și lipsuri financiare există și în unele părți ale lumii chiar dacă nu există război. M-au ajutat cărțile din colecția Cărți Adevărate tot de la Cartemma: O bicicletă roșie, O singură găină, Capra lui Beatrice.
Educația copilului – realitatea pusă în practică
De când era mică și mai mult muta lucrurile prin casă am făcut împreună pachete cu haine și jucării pentru alți copii.
Am lăsat-o să aleagă singură lucrurile pe care dorește să le dea și din fericire este foarte darnică, rar păstrează câte o amintire. Am lăsat-o să vadă cum fac și eu asta, cum fac pachete pentru adulți.
Acum, la 8 ani, Elena pune singură în pachetul cu lucruri pentru alți copii haine care nu îi mai vin, jocuri pe care le verifică să fie complete și jucării în stare foarte bună. Ea știe că acele lucruri sunt folositoare pe mai departe altor copii, în plus așa salvăm planeta. Am observat că din acest exercițiu a învățat mai multe lucruri și are mai multă grijă de toate lucrurile pe care le are, asta mă bucură.
Și Elena primește haine de la verișoarele ei și le poartă cu drag, apoi le dăm mai departe.
Pe lângă lucrurile pe care le donează mai facem și alte acțiuni. Îi spun cauzele pentru care donez, uneori donez bani, alteori dau din timpul meu și ea trebuie să înțeleagă de ce o perioadă timpul meu liber nu este pentru ea ci pentru altceva. Așa a învățat și ea să doneze din timpul ei pentru a-i ajuta pe ceilalți, un exemplu ar fi filmarea făcută pentru a încuraja mișcarea acasă făcută cu echipa Kinetobebe .
Mai sunt și situații punctuale pe care le discut cu ea și îi spun despre ele și cum noi putem ajuta.
Pentru că războiul a izbucnit lângă noi și lumea din jur a început să discute acest subiect am decis să îl abordăm mai intens.
Din fericire și la școala Elenei lucrurile au fost mobilizate rapid, psihologul școlii a vorbit cu copiii și apoi s-a organizat o conferință cu noi părinții pentru a ne ajuta să comunicăm mai ușor cu copiii, cum, în ce mod, ce să le spunem, cum să îi liniștim.
Am văzut că la biserica din zonă se adunau produse neperisabile și haine, am pus câteva haine groase care erau curățate și pregătite de dat pentru adulți și copii, și am mers mai repede cu o oră după Elena la școală. I-am spus că trebuie să ne grăbim să cumpărăm produse pentru a le duce la centrul de donații înainte să se închidă.
Evident era mult mai rapid să cumpăr eu lucrurile și să le duc rapid, sau doar să donez bani, dar mi-am dat seama că aceste lucruri nu o impactează, nu va înțelege. Dacă i-aș fi spus că am donat 100 lei sau 1 milion de euro pentru ea era tot același impact, și pentru că folosesc aceste momente pentru a o ajuta să își formeze credințe de viață am vrut să vină cu mine și să vadă realitatea, dincolo de ceva ce sună a poveste.
Am ținut să facem asta în familie, cu toate că a fost dificil pentru noi să ne organizăm în acea zi, ÎNSĂ am făcut ceva ce contează pe termen lung și nu imediat, așa că am lăsat tot pentru două ore ca să facem activitatea cu copila.
Am făcut cumpărături, am lăsat-o să vină cu idei, am pus produsele în coș, am lăsat-o să le pună pe bandă, să le pună în plase, să care o parte dintre ele, să vorbească cu voluntarii de la centru. Am implicat-o în tot procesul.
Ce semințe sădesc în copilul meu? Care este obiectivul meu prin exemplele pe care i le dau?
Să îi arăt că problemele au rezolvare.
Să o învăț că atunci când cineva are nevoie dacă ea poate ajuta să o facă din tot sufletul, pentru că și un ajutor mic poate avea un efect mare pentru cel care are nevoie de el.
Să o învăț că această lume este un loc minunat și că dacă va avea probleme oameni ca mine și ca ea îi vor sări în ajutor.
Să o invăț că așa cum ajută ea cu drag așa ar ajuta-o în caz de nevoie oameni frumoși din jur, să nu îi fie frică să ceară ajutor.
Binele și răul trăiesc împreună, la fel și lumina cu întunericul, la fel și … multe altele, ele se scot în evidență unele pe altele dar noi apreciem ce alegem in viața noastră.
O ajut să înțeleagă și să discearnă evenimentele, întâmplările, oamenii în funcție de valorile ei personale (acum în formare).
Vreau și sper ca în fiecare zi să se trezească cu zâmbetul pe buze, să fie un om bun, fericit, generos, împlinit.
Sunt conștientă că prin vorbele pe care le aude de la mine, prin discuțiile pe care le am cu alții, prin modul în care mă raportez eu la diverse lucruri construiesc filtrele ei de viață, valorile, credințele, inclusiv blocajele.
Noi părinții suntem primul exemplu din viețile lor.
Ne este greu să lăsăm anumite aspecte cu care noi am crescut, știu, dar trebuie să ne gândim că îi pregătim pentru viitor.
Dacă suntem critici, veșnic nemulțumiți, dacă tot timpul comentăm răul din lume îi lăsăm să vadă această parte a vieții, le atragem atenția asupra ei, îi lăsăm să internalizeze aceste lucruri care desigur sunt acolo, există, dar pentru ce îi pregătim? Ce vrem să vadă și să caute în viață? Care din cele două părți ale vieții?
Putem să le arătăm și cealaltă parte a vieții, cea frumoasă în care binele învinge răul, în care iubirea învinge sentimentele negative, în care ei sunt în siguranță.
Cred că au dreptul să fie încrezători, buni, generoși, înțelepți, fericiți!
Vom avea copii de succes, pentru că ne pasă!
Photo cover by Anastasiya Gepp from Pexels
foto arhiva, Lens of Alex
Îți recomand să citești și articolele:
Mama, războiul o să vină până la noi acasă?
Cât să donezi și să îi ajuți pe cei din jur? Despre limite în generozitate.
