Am plecat de la magazin și când eram deja în drum spre casă am realizat că în mâna copilului meu erau o jucărie pe care nu o plătisem. Copilul meu a furat o jucărie. Ce mă fac?

Cum îi explic copilului că nu e voie să fure?

Am primit aceste întrebări de la o doamnă, mama unui copil de 4 ani.

Copilul nu știe ce înseamnă furt!

A mers cu mama la cumpărături, a văzut în fața lui o jucărie și a luat-o, pur și simplu.

Apoi nu i-a mai dat drumul, a păstrat jucăria în mână.

Nu era nici un copil în jur care să o revendice, a înțeles că este în regulă să o ia.

Pentru copil asta nu este furt, el nu înțelege acest concept dacă nu i se explică.

Să începem cu începutul

Furt înseamnă să iei ceva ce nu îți aparține, să iei ceva dintr-un magazin fără să plătești.

La magazin, lucrurile pe care le punem în coș nu ne aparțin până nu mergem la casierie și plătim pentru ele.

Dacă în vizită la magazin, înainte să faceți plata v-ați servit deja din produse, ați transmis un mesaj greșit.

De exemplu dacă ați deschis o apă în ideea că o plătiți la ieșire, sau ați deschis un pachet de biscuiți și ați mâncat din el până la casa de marcat etc. copilul vede gestul și îl interpretează cum crede.

Altfel spus, copilul trebuie să știe că pentru orice lucru din magazin trebuie să plătim înainte ca acesta să fie al nostru. Dacă îl luăm fără să plătim, asta se numește furt și persoanele de la pază prezențe în magazin sunt acolo ca să se asigure că nu se întâmplă asta.

Există și consecințe, ei pot chema poliția ca să dăm declarații, să spunem de ce am făcut asta.

În prima fază, ne concentrăm pe rezolvarea problemei: jucăria trebuie înapoiată magazinului.

Jucăria nu a fost plătită deci nu ne aparține. Mergem împreună cu copilul să o înapoiem și să ne cerem scuze. Nu o plătim ca să o luăm , o returnăm magazinului și apoi plecăm.

Îți recomand și articolul De ce spun unii părinți DA la orice solicitare a copilului? 

De ce ai făcut asta?

Noi adulții vrem să înțelegem tot, înainte de orice.

Ce a fost în capul tău? De ce ai făcut asta? – sunt întrebări ”normale” doar că fără prea mult sens.

De ce? Pentru că așa cum am zis mai sus, copilul probabil nu știa că face ceva interzis*.

Pe de altă parte, copilul chiar nu știe de ce face multe lucruri.

La această vârstă copilul reacționează emoțional.

El/ea face lucruri pentru că pur și simplu îi vine să le facă, așa că le face și gata. Autocontrolul vine în viața copilului mult mai târziu și se formează în timp.

*Notă: dacă incidentul se repetă, copilul știe că face ceva interzis, trebuie să fiți atenți dacă nu cumva aceasta este o formă de a atrage atenția părinților.

Copiii care își doresc mai multă atenție din partea părinților și e greu să o obțină, caută orice formă de a fi băgați în seamă, de regulă acțiuni negative care atrag imediat atenția părinților și a celor din jur.

Citește și articolul Iartă-mă copile!

Deci cum îi învățăm pe copii să nu fure?

Îi învățăm în primul rând ce trebuie făcut.

Cum? Așa cum învață ei cel mai bine, în joacă.

Acasă, vă jucați de-a magazinul.

Așezați marfa la vânzare, copilul este cumpărătorul, primește bani de cheltuială, vine la voi la casierie și voi verificați, cântăriți și scanați toate produsele, pe care mai apoi copilul le va pune în plasă.

Copilul le va lua de-a valma, nu va aștepta să le analizați pe fiecare în parte.

ACUM este momentul potrivit de explicații:

• Fiecare produs trebuie înregistrat;
• Fiecare produs trebuie plătit;
• Dacă ați pus în plasă un produs care nu a fost înregistrat și anume plătit, acesta se numește furt și nu este permis să faceți așa ceva;
• Ori îmi dați produsul ca să îl înregistrez la plată ori va trebui să îl chem pe domnul de la pază, nu vă pot lăsa, dragă client, să plecați cu lucruri neplătite.
• Sunteți de acord să plătiți? Cred că da, așa este corect.

Produsul va fi scos din plasă și înregistrat, apoi comunicați suma totală de plată și mimați plata.

La această vârstă îl învățăm pe copil conceptul de plată și nu matematică, deci suma trebuie să fie rotundă sau fictivă.

Îți recomand și articolul Ce văd copiii că faceți cu banii?

Acum inversați rolurile, părintele devine cumpărător.

Probabil copilul nu va analiza fiecare produs, moment în care îi atrageți atenția că probabil v-a dat un produs fără să îl înregistreze și nu ați vrea să aveți probleme, să creadă domnul de la pază că ați furat acel lucru.

Prin joc, distracție și emoții pozitive, copilul va învăța lecția la modul corect.

Îți recomand și articolele (dă click pe titlu):

Când să lași copilul să renunțe?

Valoare fără valoare, lecții goale pentru copii

Care este vârsta de la care copilul poate să … ?

Nu fura gândurile și vorbele copilului tău!

Vom avea copii de succes, pentru că ne pasă!