Generozitatea o poți vedea doar la alții

Generozitatea o poți vedea doar la alții

1280 854 AnaMaria

De ce spun asta? O să înțelegeți imediat.

Cum să dai o mână de ajutor? E simplu. Trebuie doar să vrei.

Am în jurul meu persoane care fac mult voluntariat. Așa simt ei, așa vor ei, astea sunt valorile lor în viață.

Când dăruiești din timpul tău dai ceva ce niciodată nu se mai întoarce. Nu este asta mai nobil decât a da (doar) bani? Banii se întorc. Totuși este minunat când poți să ajuți și să contribui la cauzele în care crezi și cu bani, întotdeauna este nevoie și de bani.

Am prieteni care donează sânge, regulat. Dau viață din viața lor, dincolo de ziua liberă sau bonul valoric de la stat, ei ar face-o și gratis, de fapt majoritatea donează și acel bon.

Ați văzut că în perioada următoare țin un curs și banii care se vor strânge merg la un centru care face activități pentru copii cu Sindrom Down.

Părinții unor copii speciali

Am câțiva prieteni care au copii cu diverse afecțiuni. Știu că dincolo de energia pe care un părinte trebuie să o aibă pentru a lupta alături de copilul său este nevoie și de terapie și multă muncă. Acești părinți învață cum să fie părinții unui copil cu o anumită afecțiune și astfel au de înfruntat o activitate de mare responsabilitate.

Săptămâna trecută am fost la un seminar cu tema viața în cuplu după venirea copilului și am aflat că aproximativ 30% dintre cupluri se despart în primii ani de viață ai copilului deoarece nu fac față emoțional noii situații de viață.

Vă dați seama ce înseamnă emoțional, pentru un cuplu, un copil special care necesită de zeci și sute de ori mai multă atenție, înțelegere, suport, ajutor decât un copil sănătos?

Șocul inițial este mare și părinții au nevoie de luni de zile pentru a-și reveni din veste. Emoțional părinții sunt dați peste cap iar unele cupluri chiar nu rezistă presiunii. Alți părinți sunt mai apropiați și acceptă situația ca un dat pe care l-au primit și vor să îi facă față cum pot ei mai bine, împreună, crescând copilul sau copiii cu toată dragostea și înțelepciunea de care pot da dovadă.

Totuși, acești părinți au nevoie de ajutor. Statul nu le asigură terapiile de care acești copii au nevoie pentru o dezvoltare la maximă capacitate.

Acești părinți sunt niște luptători.

Nu au nevoie de milă, nici nu se pune problema.

Trăim într-o societate reticentă la orice nu e în normele sociale acceptate conform percepției majorității. Încă unii își retrag copiii de la locul de joacă dacă apare un copil care nu e la fel cu ceilalți sau se uită insistent la acești copii. Este o lipsă de educație.

Ne naștem empatici dar nu și educați, aceasta este o realitate pe care acești părinți o simt în fiecare zi după ce ies din casă dar și seara când osteniți se pun în pat și încearcă să-și alunge din minte toate răutățile de peste zi, voite sau nevoite.

Terapiile necesare costă bani. Mulți.

Vedeam un reportaj la televizor, pe vremea când mă uitam la televizor la ce era disponibil, cu niște bolnavi care nu renunțau la viciul care le adusese boala – mai exact erau internați la pneumologie dar fumau pe coridor pentru că ”o viață am de trăit, o trăiesc cum îmi place”.

Am fost foarte revoltată știind că o parte din salariile mele ( da, aveam câte două locuri de muncă pentru a-mi plăti studiile) merg pentru întreținerea acestor persoane.  Dar am decis că voi schimba ce pot și uite așa voluntariatul a devenit parte din viața mea.

Mi-aș dori ca banii să fie altfel repartizați iar acești copii, cu diverse diagnostice, care au nevoie de terapie pentru integrarea în societate să o primească. Ei sunt în responsabilitatea noastră a tuturor, nu doar a părinților care le-au dat viață. Ei au un viitor pe care și-l doresc și pe care îl merită.

Voluntariat = Generozitate

De ce faci toate astea? Întreabă unii care nu au nici o treabă cu ”ajutatul pe gratis” al altora.

Pentru că nu pot altfel ! Acesta este răspunsul tuturor celor care fac voluntariat și donează ceva, orice, din ce este al lor.

Mi-e ușor să văd la alții câte chestii faine fac, în ce proiecte se implică și să îi admir. Pentru mine este normalitate. Dacă îi întrebați pe ei o să vă zică fix la fel. Ce fac ei, în ochii lor, este doar normalitate.

Anul trecut am primit, din partea unei comunități din care fac parte, o diplomă de voluntar. Nici diploma de MBA nu m-a făcut mai fericită.

Părinții mei m-au învățat faptul că este o obligație când ai mai mult să îți pese de cei din jur.

Mulțumesc mama, mulțumesc tata, mi-ați arătat calea către adevărata bogăție!

 

Citește și (click pe titlu)

                                       Când ești în criză de bani
                                     Poveste de viață din Singapore – Mani

Despre evenimentul de la Cluj

În Cluj o să țin acest eveniment și toate fondurile merg către asociația care organizează evenimentul.

Oricine vrea să participe este bine venit. Suma minimă sugerată este echivalentul unei consumații la mall și cred că pentru majoritatea oamenilor nu este exagerată.

Sper că cine nu poate ajunge să anunțe mai departe evenimentul, orice sumă înseamnă un material în plus sau o ședință de terapie pentru acești copii speciali. Vă aștept !

Sunt disponibilă pentru astfel de evenimente și le fac cu mare drag. Trebuie doar să mă contactați și să stabilim împreună ce putem face.

E ușor și bine să faci bine !

Citește și articolul  Diferența dintre ”nu pot” și ”nu pot încă”