Multe afaceri sunt doar pasiuni scumpe, care scot bani din buzunar, care nu au viziune și nici strategie.
Despre motivația de a începe o afacere ar fi multe de spus. Periodic primesc o întrebare care se repetă de la diferite persoane legată de ce afacere pot să înceapă pentru că nu se mai regăsesc în jobul pe care îl au. Oare cum ar putea un om din afară să îți dea un răspuns potrivit? Despre asta o să discut într-un alt articol.
Întodeauna am avut o legătură bună cu banii și cei 20 de ani de bancă, de lucru cu ”oameni și bani” m-au făcut să fiu și mai pragmatică, pentru că viața bate filmul, iar în privința banilor asta se întâmplă zilnic.
Apoi a fost MBA-ul care m-a făcut să văd o altă latură a banilor, aceea în care banii în diferite rețete de business acționează ca aluatul cu drojdie pus la dospit, crește și tot crește. Totuși, dacă un ingredient este stricat sau cel care are procesul în mână nu se pricepe, totul se duce de-a dura, falimentul e după colț…. și colțul aproape.
În timpul anului pe care l-am petrecut ca manager de comunitate pentru București în comunitatea Mamprenoare, am luat contact cu multe femei antreprenor, nu doar din București ci și din țară și câteva din afara țării.
Am fost curioasă întotdeauna despre cum și-au început afacerile, ce planuri de dezvoltare au (mai ales ca am licență în management strategic și zona asta m-a atras din facultate când urmăream afacerile clienților băncii), cât costă afacerea lunar și ce bani scot din afacere și bagă în buzunarul lor de investitor.
Pe unele dintre ele, alături de alte femei antreprenor, le-ați putut vedea și asculta în emisiunile pe care le-am făcut la BiziliveTv timp de un an.
Ce am descoperit?
Multe afaceri sunt doar pasiuni scumpe, uneori trecătoare, care scot bani din buzunar, care nu au viziune și nici strategie.
Câteva doar erau afaceri cu planuri clare în spate, gândite și uneori testate înainte de a fi pornite, cu obiective SMART.
Am mai descoperit și că de cele mai multe ori între dorința de a face o afacere și managementul financiar al unei afaceri este o distanță lungă și cei mai mulți antreprenori sunt la partea de dorință și vis devenit realitate, cu speranța falsă că visul, ambiția și munca din greu ajung, iar un contabil va reuși să îi facă, să îi administreze planul financiar și chiar minuni uneori pentru a ajunge la profit la final de an.
Contabilul nu are viziunea ta, nu face planuri strategice, el administrează datele istorice și te ajută cu sfaturi, în funcție de planurile tale de dezvoltare. Așa că nu lăsa acest aspect din mâinile tale, tu ții hățurile afacerii.
Altfel spus… din vise nu te îmbogățești, dacă în spatele lor nu sunt niște planuri foarte bine gândite, alături de specialiști atât de necesari de multe ori.
Există riscul să îți consumi banii, timpul, energia și apoi te alegi în cazul fericit cu un mare zero, în cazul mai puțin fericit cu un minus de bani pe care îl ai de cărat în spate ani de zile.
În ceea ce privește plata specialiștilor văd o reticență, care duce la pierdere de timp și bani. În loc să faci multe și mărunte, mai bine te concentrezi pe ce știi și poți, iar pe domeniile noi ție cauți specialiști, vei ieși mult mai ieftin.
În cealaltă extremă sunt cei care dau banii fără probleme, dar nu se documentează în legătură cu cât de ”specialist” e specialistul, nu fac studiu de piață să vadă ce alte opțiuni au, nu cer păreri ci se înfig cu capul înainte și aruncă banii pe geam, uneori aiurea.
Pe de altă parte, oricât este de bun specialistul, dacî tu nu te organizezi și nu știi ce să ceri va fi greu să implementezi ce primești.
Aveți grijă de banii voștri!
Vor zbura rapid și rezultatele se vor vedea greu, iar voi trebuie să rezistați până când afacerea prinde cheag și începe să aducă rezultate.
sursa foto arhiva personala BiziLive
Sunt persoane care m-au cunoscut la cursuri, conferințe, evenimente sau de pe net. Câțiva îmi trimit constant tot felul de articole despre afaceri ideale sau încearcă să mă pună în legătură cu alți antreprenori care au afaceri drăguțe.
Ce fac? În primul rând încerc să văd care este compania din spatele numelui, caut CUI-ui firmei și îi verific rezultatele publice.
Dacă o firmă are rezultate negative în primul și al doilea an este oarecum normal, sunt investiții, încă nu știe lumea de afacere, este nevoie de timp să crească, dar dacă firma are mai mult de doi ani și e tot pe rezultat negativ nu e ok.
Apoi mă uit la produsele și serviciile oferite, încerc să estimez prețul de producție, cheltuielile, prețul de vânzare, marja de profit și piața posibilă, exact așa cum făceam studiile de caz și la MBA, adică nu chiar așa, fac acest exercițiu pe scurt, de curiozitate.
Sunt multe afaceri mici care fără o coerență în acțiuni vor dispărea rapid, îmi imaginez că susținerea financiară din spate nu poate continua la nesfârșit.
La fel se întâmplă și dacă persoana din spatele afacerii nu este cu picioarele pe pământ, sau dacă este o persoană lipsită de aptitudini sociale ca să o zic frumos.
Nu îi poți exploata pe cei din jur și să te aștepți că universul ține cu tine, că nu ține, îți dă o șansă-două și cam atât, apoi se tot înfundă pe câte o parte.
sursa foto Pexels
Sunt afaceri mici care produc bani și rămân așa cum sunt, bune în ce fac, la nivelul lor.
Au șanse să funcționeaza mult și bine, proprietarii nu vor să se complice și cât timp banii vin, afacerea este sustenabilă. Am încrederea că un astfel de proprietar de afacere va ști când afacerea o ia la vale să facă schimbarea de care este nevoie ca să corecteze clopotul lui Gauss și sa ajungă iar pe val.
Sunt afaceri care cresc și cresc și cresc.
Cu un management de business și financiar bun, cu implicare și creativitate, acestea sunt afacerile ”care dau lovitura” în sensul bun, sunt cele care se duc în topul companiilor. Acestea se fac cu echipe bune în jur, cu aptitudini excelente de management și leadership, iar rezultatele financiare se măsoară de un departament de contabilitate și nu de un contabil.
Bun. Să mă întorc la persoane la început de drum, care îmi spun despre visele lor.
Le încurajez.
Cred că fiecare om pe lumea asta trebuie să își împlinească visul.
De ce? Pentru că după ce ne dezvoltăm profesional și ajungem la un anumit nivel, după ce ne împlinim personal și ajungem la o vârstă, încetăm să mai fugim după ceva.
Acela este momentul în care ne căutăm sensul.
Din acel moment jobul super fain pe care îl avem nu ne mai mulțumește, nu ne mai aduce satisfacție.
Relația personală în care suntem este luată și analizată, uneori cu satisfacție, alteori cu întrebarea ”ce caut eu în relația asta?”.
Ajungem să luăm la bani mărunți și relația noastră cu cei din jur și mai ales relația noastră cu noi înșine. Câteodată părem musafiri în viața noastră.
Vrem control, vrem autenticitate, vrem o viață cu sens.
Și uneori acest sens vine dintr-un nou drum profesional, poate chiar un drum către antreprenoriat, către un vis.
Sunt omul acela ingrat care întreabă:
Și? Ți-ai făcut calculele? Din ce îți vei plăti ratele la bancă, mâncarea de pe masă, din ce îți vei crește copilul?
Aceste întrebări nu sunt puse cu scop de descurajare, cu mesajul de lasă-o baltă, ci cu mesajul FĂ CE VREI, NU RENUNȚA LA VISUL TĂU, DAR FĂ-L SĂ FIE UN SUCCES PE TOATE PLANURILE!
Câteodată îmi e teamă că mesajul meu nu ajunge la cealaltă persoană așa cum trebuie, dar sper.
Nu aș vrea să fiu niciodată acul care sparge un balon, aș vrea să fiu vântul care îl împinge să zboare!
Concluzia mea?
Faceți-vă planuri, aveți răbdare, fiți chibzuiți, uneori visători și nebuni, astfel încât la final să fiți învingători.
Și când cineva din jurul vostru are un vis, fiți și voi vânt!
Îți recomand și articolele:
Cine nu are o comunitate să își găsească? Oaza mea de motivație.
