Copilul tău nu are motivație?
Avem weekend-uri prelungite cu sărbătorile legale și în curând vine vacanța de vară. Ce o să facă copiii cu toate aceste zile? Vă apucă groaza gândidu-vă că o să stea lipiți de televizor și tablete? Vă gândiți cum să le creșteți motivația și implicarea în alte activități? Citiți mai departe, vă prezint câteva idei.
Auziți des următoarele?
”Dacă nu îi dau telefonul sau tableta nu are răbdare de nimic, nu pot nici să îi încălzesc mâncarea.” (copil mic, preșcolar)
”Văd că nu îl interesează nimic, doar tableta cu jocuri, de teme de casă nici nu poate fi vorba.” (copil la școală)
”Toată ziua stă la televizor, nu are chef de nimic, și pe tabletă se uită doar la machiaje și păr, nu știu unde va ajunge în viață dacă de la vârsta asta se poartă așa. ” (adolescentă)
Copiii care nu sunt conectați și securizați emoțional vor încerca să se refugieze într-o realitate virtuală, viața de zi cu zi devine total neinteresantă și de aici la lipsa motivației este un pas mic de tot.
Ecranele distrug motivația copilului
Sunt multe studii care arată efectul nociv al ecranelor în viața copilului. Pe lângă problemele de sănătate (miopie, deficit de atenție, boli cardiovasculare, obezitate) apar și problemele în dezvoltarea copilului și în pierderea motivației.
Avem impresia că un copil are multe de învățat de la programele ”educative” de la televizor însă efectele se văd în timp.
Puteți vedea mai jos rezultatul unui studiu efectuat de doi medici germani Peter Winterstein și Robert Jungwirth, care arata desenele unor copii cu vârsta de 5-6 ani. Desenele mai realiste și cu detalii sunt făcute de copii care au fost expuși la mai puțin de o oră la televizor. Desenele foarte simpliste de jos sunt făcute de copii de aceeași vârstă dar care au stat cel puțin 3 ore la televizor pe zi.
Vi se par foarte multe 3 ore? Calculați în câteva zile timpul în care copiii vă sunt expuși la televizor și restul ecranelor disponibile în jurul lor.
Sursa foto: https://www.le-lorrain.fr/blog/2016/03/17/etude-revele-effets-de-television-enfants/
Copiii obișnuiți cu ecranul au nevoie continuă de o stimulare intensă.
Viața de zi cu zi nu e atât de rapidă ca la televizor sau într-un joc. Nici mama, nici tata, nici prietenii, nici educatoarea sau profesorii nu reușesc să fie la fel de interesanți ca un joc pe tabletă și nici nu oferă o gratificare imediată atât de stimulantă.
O plantă are nevoie de câteva secunde ca să crească la televizor și luni întregi sau chiar ani în realitate.
Cum să creșteți motivația? Vă dau câteva idei:
Limitați timpul expunerii la ecrane.
Implementați un sistem de administrare a timpului petrecut la ecran. Dacă nu îl puteți evita, măcar implementați un sistem de control.
Puteți pune o alarmă și aveți înțelegerea că atunci când alarma sună mai au maxim 3-5 minute ca să închidă ecranul (se termină episodul, termină nivelul etc). Puneți alarma la încă 5 minute și când sună, ecranul se va închide fără nici o discuție sau negociere, dacă nu a fost închis între timp.
Înlocuiți ecranele cu petrecerea timpului în aer liber, în natură.
Urmăriți ce vizionează copilul.
Stați cu copilul la desene sau filme. Discutați cu copilul, puneți întrebări ca să vedeți dacă anumite lucruri au fost înțelese corect sau au o reprezentare greșită în imaginația copilului.
Puteți să ajutați copilul să își recunoască și să își gestioneze emoțiile prin întrebări și discuții , de exemplu Te-ai speriat? Ai crezut că nu o să reușească? Ce ai fi făcut tu în locul eroului?
Prin întrebări îi dezvoltați simțul critic ( de ex. Îți place emisiunea? De ce? Crezi că putea să facă altceva ca să iasă din problema asta? Ce simți când vezi asta?).
Copilul va dori desene cât mai energice, colorate, rapide, cu eroi care fac lucruri extreme. Episoadele sunt mai scurte și între ele sunt multe reclame care afectează percepția copilului.
Selectați programe pe care să le urmăriți în familie. Încercați să stimulați interesul pentru emisiuni educative de pe canale cum ar fi National Geografic.
Eliminați ecranele din dormitor și din timpul meselor!
Implicați copiii în activitățile voastre.
Mulți copii știu că prăjitura există la magazin și ”crește” în frigider.
Dacă mama face o prăjitură când copilul este la grădiniță, la școală, la joacă, la televizor etc copilul va crede că ea crește direct pe blat, apare ca la televizor, pur și simplu. Copilul care nu a văzut ce presupune o prăjitură nu are de unde știi cum se face și este foarte ușor să nu îi placă.
În facerea prăjiturii, de exemplu, un copil implicat va avea multe de învățat.
În prima fază trebuie să fie conștient că ingredientele, la fel, nu cresc în frigider. Trebuie să le cumpărăm de la magazin și să ne asigurăm că sunt în cantitatea și calitatea necesară.
În bucătărie mama poate oferi o lecție de dragoste față de familie (facem acasă o prăjitură sănătoasă) alături de lecții de chimie, fizică, matematică etc.
Copilul vede cum produsele se transformă: ouăle se întăresc la temperatură, zahărul se topește, albușul bătut se face spumă, făina combinată cu lapte, ouă, fructe, cacao și alte ingrediente se transformă într-o prăjitură. După ce facem coca trebuie să curățăm bucătăria și să așteptăm să se coacă prăjitura.
Ce gust credeți că o să aibă prăjitura în care și-au pus mânuțele și mai ales au așteptat să se coacă atâââta timp? Delicioasă! Aceeași prăjitură pusă sub nasul lor nu are același gust, vă asigur.
Creșteți nivelul de conectare cu copilul prin timp de calitate
Implicați copilul în activitățile voastre. Când meșteriți prin casă invitați copilul să participe activ indiferent ce faceți – reparați balamaua unui dulap, gătiți, vopsiți un scaun, faceți ordine în hainele de sezon, faceți cumpărături, organizați cămara, grădinăriți etc
În timpul acestor activități copilul se va simți liber să vă vorbească, să pună întrebări, să propună soluții.
Timpul de calitate cu copilul, timpul în care faceți ceva împreună, crește stima de sine a copilului și sentimentul de apartenență, două elemente foarte importante în motivația copilului.
Creșteți încrederea în sine a copilului
Copilul poate refuza participarea la o activitate dacă simte că nu face față și refuzul poate părea lipsa motivației.
Citește și (click pe titlu) Diferența dintre ”nu pot” și ”nu pot încă”
Discutați ce trebuie să se întâmple și cum o să faceți lucrul propus. Stabiliți pentru o activitate care sunt pașii de efectuat și ajutați copilul să urmărească procesul, lăsați-l să vadă cât de importantă este implicarea lui în finalizarea activității.
Încurajați și nu descurajați. Tonul critic, tonul ridicat, judecata, generalizările, etichetele, ridiculizarea nu au ce căuta în acest proces și de fapt în nici un proces de învâțare!
Insistați pe ce a reușit copilul și pe progresele copilului. Dați-le convingerea că pot face orice lucru, că le sunteți alături dacă nu fac față. Dați-le exemple de alte dăți în care și-au depășit așteptările.
Mai motivat = mai implicat. Jucați jocul ”detectivul”
Cereți copiilor să facă pe detectivii. Stimulați-i să obțină singuri răspunsul la diferite lucruri. Să caute singuri informația în loc să o primească de-a gata.
Timpul petrecut pe tabletă poate deveni mai de calitate dacă în loc să urmărească ce le cade sub ochi ar utiliza motoarele de căutare pentru a obține răspunsuri cu care să vă uimească și prin care să descopere cum funcționează lumea din jurul lor.
În concluzie:
Toți copiii se nasc curioși, depinde de voi cum reușiți să îi motivați și să îi implicați.
Motivarea copiilor înseamnă:
- să le demonstrați afecțiune,
- să îi implicați,
- să le recunoașteți implicarea,
- să le recunoașteți efortul și reușita (chiar dacă nu e la nivelul așteptat),
- să îi încurajați,
- să puneți accentul pe punctele lor forte pentru a le da suport să continue și să încerce lucruri noi cu încrederea că vor reuși.
Pe voi cine sau ce v-a motivat în copilărie? Și foarte important, cum? Chiar dacă trăim alte vremuri, elementele de mai sus au existat și au motivat și pe vremea bunicilor, a părinților, a noastră și sigur vor funcționa și pentru copiii noștri.
La cât mai multă inspirație!
Vă recomand să citiți și articolele (click pe titlu)
Mami, am nevoie de timpul meu liber !
Valoare fără valoare, lecții goale pentru copii
