Despre evenimentul “Educație modernă și performanță”

Despre evenimentul “Educație modernă și performanță”

1902 1311 AnaMaria

Am participat la evenimentul organizat de Parenting Academy  ”Educație modernă și performanță”.

Am plecat de acolo, la fel ca restul participanților aș zice,  aproximativ 400 de persoane, plină de speranță. Școala românească are o șansă la schimbare și sunt oameni care fac eforturi în acest sens.

Evenimentul a fost moderat de către Ioana Chicet Macoveiciuc –blogger de parenting și scriitoare, iar invitații ei au fost Profesor Florian Colceag,  Claudia Chiru – educator și fondator Saga Kid , Violeta Dascălu – Director școală Ferdinand I din București, Șerban Iosifescu – Președinte ARACIP, Mariana Uliță – Director Montessori Instituite of Bucharest, și prin intervenție înregistrată Oana Moraru- fondatoare a Școlii Helikon. Fiecare dintre invitați au adus conținut de mare valoare prin prezentările pe care le-au făcut, prin intervenții și răspunsuri la întrebări.

Este greu de scris într-un singur articol tot ce s-a întâmplat. Pot să vă spun că sala a fost plină până la sfârșitul evenimentului. Chiar dacă invitații nu se știau între ei, ideile pe care le-au expus au fost congruente. Am plecat cu impresia că lucrurile merg în direcția corectă.

Lipsa educației costă mult

Evenimentul a fost deschis de către Profesorul Florian Colceag , numit și antrenorul de genii.  Pentru a sublinia importanța educației ne-a dezvăluit un studiu făcut in Finlanda, care a demonstrat faptul că un copil care abandonează școala costă statul 1.000.000 euro; da, un milion de euro. În timp ce, acel copil, dacă ar face școală, ar deveni un contribuitor la sistemul de stat prin taxe și impozite.

Viciul de gândire la noi în țară vine din aprecierea cantității și nu a calității. Pentru că nu sunt apreciate calitatea și progresul, ajungem să vedem cum tinerii și creierele pleacă din țară.

”Mergem ca tramvaiul pe șine și nu analizăm nimic” a mai spus Profesorul Colceag. Acest sistem de tip industrial îl implementăm încă din școală, copiii se bat pentru note individuale și nu pentru apreciere de grup, obținută prin colaborare, care ar aduce salt și progres.

Investiția în educație

Domnul Șerban Iosifescu, președinte ARACIP, a explicat că în alte țări se face un studiu de impact pentru a determina câștigul social în cazul unor investiții în diverse proiecte. Un astfel de proiect de exemplu , ar putea fi în Romania legat de reducerea nașterilor în rândul adolescentelor (se pare ca suntem fruntași la asta) prin creșterea educației pe acest segment.

Tot domnul Iosifescu a atras atenția asupra faptului că trebuie să pregătim copiii pentru societatea în care vor trăi; studiile arată că un copil ajuns adult își va schimba meseria de 5 ori în timpul vieții. Pentru a susține astfel un copil, școala și familia, trebuie să îi dezvolte abilități de învățare continuă cum ar fi curiozitate, entuziasm, abilități practice, învățare în context.

Un alt lucru interesant spus de domnul Iosifescu este faptul că o creștere a frecvenței școlare cu 8% generează o creștere PIB cu 6-8 %.

Importanța mediului în primii 3 ani de viață

În urma unor studii s-a ajuns la concluzia că la vârsta de 3 ani copiii pot înregistra diferență de până la un an în dezvoltare în funcție de mediul la care au for expuși. Copiii cu părinți din mediu cu posibilități reduse înregistrau un IQ de aproximativ 80 și aveau un vocabular de aproximativ 700 de cuvinte,  în timp ce copiii cu părinți cu studii superioare înregistrau, la aceeași vârstă de 3 ani, un IQ mai mare de 110 și un vocabular de 1200 de cuvinte.

Despre un studiu similar am scris și eu în articolul  (click pe titlu): De la coada cafetierei … tot la coada cafetierei ?

În timpul evenimentului a fost și o intervenție filmată a Oanei Moraru. Dacă nu ați fost la vreun eveniment susținut de Oana Moraru , vă invit să mergeți. Oana are multă experiență, sub ochii ei au crescut generații de copii, vă vorbește din viața reală și nu din cărți.

Apetitul de învățare pornește de acasă

Oana Moraru a vorbit despre apetitul de învățare care este condiționat de acasă. Copiii obosesc și se plictisesc pentru că nu au integrat un stil analitic, secvențial, pas cu pas al acțiunilor.

Este greu pentru un educator să fie la fel de interesant ca o reclamă. De la vârste fragede copiii sunt bombardați cu stimuli vizuali și auditivi iar percepția lor deja este afectată.

Un alt element dăunător este supraîncărcarea copiilor cu activități , culegeri peste nivelul de dezvoltarea psiho-somatic al copilului, pentru a obține performanță cu orice preț. Se merge pe un stil arid, pe repede înainte, fără povestea și joaca de care copiii au nevoie.

De multe ori performanța este dorința părintelui în detrimentul copilului.

Citește și  articolul (click pe titlu)   Modelul de acasă și cursurile pentru copii

Este important ca acasă, copilul să aibă un mediu stimulativ, în timp intim, deoarece educația informală influențează masiv educația formală. În loc să scoatem copiii la Mall sau să îi lăsăm uitați la tableta și televizor, putem să vizionăm împreună documentare, să avem discuții pe baza a ce vedem, dezbateri, în funcție de vârsta și interesul copilului.

Dacă ieșim din casă putem vizita muzee, expoziții de pictură sau orice fel de artă – Oana Moraru spunea că apetitul pentru artă se dezvoltă până la 12 ani.

Copilul are nevoie de context de învâțare, bule sau nuclee de descoperire după cum ne-a explicat Oana Moraru. Copilul trebuie să se implice și să descopere în context și nu să i se dea totul de-a gata.

Demotivarea copilului

Se produce ușor acasă prin:

  • atmosfera emoțională la care acesta este supus,
  • vocabularul din casă (sunt mulți părinți care folosesc doar un limbaj administrativ de aproximativ 2000 de cuvinte),
  • expresiile pe care copilul le aude ”o să vezi tu când ajungi la școală, gata cu distracția”  sau ”hai să scăpăm de teme ca să te poți și distra” – insuflând faptul că școala e o treabă grea, neplăcută, lipsită de distracție și pe care trebuie să o trîim ca pe o corvoadă.

 

Timp liber nestructurat

Atât Oana Moraru cât și Claudia Chiru, au subliniat importanța timpului liber, nestructurat de intenția unui adult.

Avem copii sufocați de opționale. Nu se ia in calcul faptul că activitatea zilnică a unui copil este obositoare. Ajuns acasă, copilul are nevoie de odihnă și relaxare mai degrabă decât de umplerea timpului cu diverse opționale.

Părinții au impresia că aceste opționale, cât mai multe și diverse, vor ajuta copilul să își descopere vreun talent aparte și o zonă în care să facă performanță– deci să le încercăm pe toate ca să nu ratăm ceva.

Despre importanța timpului liber am scris în articolul Mami, am nevoie de timpul meu liber !

 

Sisteme alternative educaționale

S-a atins si subiectul sistemelor alternative : Waldorf, Montessori, Step by Step.

Multe elemente despre cum se desfășoară activitatea într-un sistem alternativ ne-a explicat și exemplificat doamna Mariana Uliță.  Ne-a vorbit despre utilitatea acestor sisteme , stilul de învățare și adaptarea informațiilor în context , interacțiunea dintre copii și importanța acestui lucru în dezvoltarea lor.

Copilul înțelege importanța valorii individuale în contribuția lui în comunitate.

Fiecare copil are un rol și înțelege consecința acțiunilor asupra comunității . Copilul care nu a ascuțit creioanele a lăsat toată clasa fără creioane, dacă responsabilul cu pusul mesei nu a pus masa nimeni nu a putut șă se așeze la masă, graba de a termina pusul mesei pentru a merge la joacă a determinat spartul unor farfurii deci s-a mâncat din farfurii de plastic care nu erau la fel de frumoase și așa mai departe.

În sistemul traditional se încurajează colaborarea între copii începând cu grădinița dar ei până la 6 ani sunt egocentrici și se deschid câtre exterior după această vârstă. Ajunși la școală sunt încurajați să aibă performanțe individuale fix în momentul în care dezvoltarea lor ar fi către socializare și activități de grup. Deci lucrurile se întâmplă oarecum împotriva modului lor natural de dezvoltare.

Dascălii cu deschidere și care fac studiu individual reușesc să adapteze materialul la un stil de predare care să ia în calcul dezvoltarea copilului. Doamna Claudia Chiru și doamna Violeta Dascălu ne-au dat example în acest sens, subliniind că legea prevede ce trebuie predat dar actul în sine depinde de profesor și nu poate fi întrerupt.

Oana Moraru a explicat de de metoda tradițională este productivă prin modul de predare prin care copilul ascultă, vede scheme la tablă, învață definiții care exersează memoria, face exerciții de rutină care rafinează competența. Stilul de predare totuși trebuie să includă elemente care se folosesc mult în sistemele alternative : copilul să fie expus unui mediu stimulant, să aibă elemente de surpriză, să facă investigații proprii și să aibă propriile aha-uri.

 

Copii cu nevoi speciale

Un alt subiect a fost legat de copiii cu nevoi speciale și includerea lor în școli alături de ceilalți copii.

Doamna Violeta Dascălu a discutat despre câteva cazuri de copii care au reușit să aibă rezultate peste așteptări prin integrarea lor în școală. Exemple au fost date și de restul participanților.

Totuși, s-a subliniat nevoia de ajutor și specializare în lucrul cu copii care au nevoie speciale. Cursuri, psihologi care să ajute profesorul în activitatea cu copilul, grupe mai mici de copii la clasă etc.

Domnul Iosifescu a spus că sistemul de învâțământ pregătește cadrele didactice în lucrul cu copiii din media clopotului lui Gauss iar extremele și vârful sunt neacoperite, copiii cu probleme sau copiii supradotați au nevoie de profesori cu studii speciale care să știe să administreze astfel de cazuri. Profesorii care fac asta, de regulă caută singuri răspunsuri și se specializează din proprie inițiativă pentru că nu există un program aplicat în acest sens la nivel de sistem.

Un artiol despre copiii cu nevoi speciale : Generozitatea o poți vedea doar la alții

 

Împreună putem schimba ceva

Doamna Violeta Dascălu ne-a povestit despre modul în care și-a învins frica, și-a făcut o analiză personală și astfel a evoluat personal și profesional. A reușit să ”mute munții din loc” într-o școală care putea fi una dintre multe altele dar care acum este altfel. În momentul în care a căutat ajutor , l-a găsit, sub diferite forme.

În sală, mai multe cadre didactice au prins curaj și au cerut ajutor pentru a îmbunătăți lucrurile și în școlile de unde provin.

Copiii merg cu drag la școală iar părinții sprijină efortul făcut de școală și îl completează.  Doamna Dascălu ne-a subliniat faptul că trăim în abundență și copiii își pierd bucuria și autonomia, două elemente importante în dorința lor de a merge la școală și de a performa.

Copiii sunt oglinda societății.

Lipsa unui sistem de autoreglare și feedback reciproc face ca echilibrul dintre familie și școală să fie unul precar. Ce un părinte consideră normal, altul contestă. Bagajul emotional și încărcătura provenită din dorințele de realizare a părinților prin intermediul copiiilor generează un dezechilibru între ce poate copilul având în vedere ce primește de acasă și ce primește de la școală. Părerile sunt împărțite dar și responsabilitatea trebuie să fie la fel.

Interesul este de ambele părți ! Ne pasă !